2ra-1937/17 — recunoașterea proprietății comune în devălmășie etc.

Prima instanță: C. Prisacari. dosarul nr. 2ra-1937/17

Instanța de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz.

Î N C H E I E R E

01 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență

Președintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

recurenții Victor Țîmbuleac și Angela Țîmbuleac,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Băncii Comerciale

„Banca de Economii” Societate pe Acțiuni în proces de lichidare împotriva

Angelei Țîmbuleac, Victor Țîmbuleac cu privire la recunoașterea proprietății

comune în devălmășie a soților, determinarea a câte ½ cotă-parte din proprietatea

comună în devălmășie pentru fiecare soț, recunoașterea datoriei Angelei Țîmbuleac

față de Banca Comercială „Banca de Economii” Societate pe Acțiuni în proces de

lichidare, datorie comună a ambilor soți, cu determinarea fiecărui soț a câte ½ cotă-

parte,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 25 aprilie 2017, prin care au fost

respinse cererile de apel declarate de către Angela Țîmbuleac și Victor Țîmbuleac

și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Edineț din 12 decembrie 2016,

c o n s t a t ă

La 13 august 2015, reclamantul B.C. „Banca de Economii” S.A. a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Angelei Țîmbuleac, Victor Țîmbuleac cu

privire la recunoașterea proprietății comune în devălmășie, determinarea a câte ½

cotă-parte din proprietatea comună în devălmășie pentru fiecare soț, recunoașterea

datoriei Angelei Țîmbuleac față de B.C. „Banca de Economii” S.A. în mărime de

557 255 lei și 75 bani drept datorie comună a ambilor soți, cu determinarea fiecărui

soț a câte ½ cotă-parte.

În motivarea acțiunii reclamantul invocă că, conform contractului de credit

nr. 64 din 18 iulie 2008, Angela Țîmbuleac a beneficiat de un credit de consum în

mărime de 200 000 lei, cu scadență la 18 iulie 2012. Împrumutul nu a fost returnat

în termenul prevăzut.

Menționează reclamantul că, la 17 martie 2014, B.C. „Banca de Economii”

S.A. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Angelei Țîmbuleac cu privire

la încasarea datoriei. La 10 noiembrie 2014, de către instanța de fond acțiunea a

fost admisă parțial, iar prin decizia Curții de Apel Bălți din 17 martie 2015 a fost

încasat de la Angela Țîmbuleac în beneficiul B.C. „Banca de Economii” S.A.

datoria acumulată la contractul de credit nr. 64 din 18 iulie 2008, în mărime de

557 255 lei și 75 bani.

Afirmă reclamantul că, în baza deciziei Curții de Apel Bălți, B.C. „Banca de

Economii” S.A. a primit titlul executoriu care a fost transmis spre executare

executorului judecătoresc Veaceslav Chișca. Indică reclamantul că, Angela

Țîmbuleac având calitatea de debitor întreprindea măsuri de împiedicare a

executării documentului executoriu, interzicând intrarea în domiciliul său a

executorului judecătoresc și reprezentantului B.C. „Banca de Economii” S.A.

pentru inventarierea bunurilor, menționând că bunurile sunt proprietate comună în

devălmășie și susținând că are intenția să divorțeze de soțul său, Victor Țîmbuleac.

Ca urmare, reclamantul în calitatea sa de creditor al Angelei Țîmbuleac cere

partajul averii pe care o deține aceasta în drept de proprietate comună în

devălmășie cu pârâtul Victor Țîmbuleac, indicând că pârâții sunt căsătoriți din data

de 02 septembrie 2009 și au înregistrat pe numele fiecăruia mai multe bunuri

imobile și anume:

- Victor Țîmbuleac deține un teren pentru construcții cu suprafața de

0,1697 ha, cu nr. cadastral XXXX cu construcții amplasate pe el, cu

numere cadastrale XXXX, XXXX, situate în com. Zăbriceni, r-nul

Edineț;

- Angela Țîmbuleac deține un teren pentru construcții cu suprafața de

0,1478 ha, cu nr. cadastral XXXX, situat în com. Zăbriceni, r-nul Edineț.

Mai indică reclamantul că, soții Angela Țîmbuleac și Victor Țîmbuleac dețin

cu drept de proprietate comună în devălmășie câte ½ cotă-parte și alte bunuri

imobile: terenul pentru construcții cu suprafața de 0,2879 ha, cu nr. cadastral

XXXX cu casa de locuit individuală și construcțiile accesorii amplasate pe acest

teren, cu numerele cadastrale XXXX, XXXX, XXXX, situate în com. Zăbriceni, r-

nul Edineț.

Invocă reclamantul că, B.C. „Banca de Economii” S.A. în calitatea sa de

creditor a Angelei Țîmbuleac are dreptul legal de a-i urmări cota-parte ideală din

bunurile ce-i aparțin debitoarei cu drept de proprietate comună în devălmășie. La

fel, B.C. „Banca de Economii” S.A. indică că, potrivit pct. 2.1-2.2 al contractului

de credit din data de 18 iulie 2008, înregistrat cu nr. 64, Angela Țîmbuleac a primit

suma în mărime de 200 000 lei pentru cheltuieli de consum și deoarece creditul a

fost primit pentru nevoile familiale curente, reclamantul consideră că ambii soți

urmează să răspundă, în mod solidar, pentru obligațiile asumate.

Cere reclamantul B.C. „Banca de Economii” S.A. recunoașterea în drept de

proprietate comună în devălmășie a soților Angela Țîmbuleac și Victor Țîmbuleac

bunurile imobile cu nr. cadastral XXXX, XXXX, XXXX, XXXX dobândite în

timpul căsătoriei acestora, înregistrate în Registrul Bunurilor Imobile în drept de

proprietate personală după fiecare soț, identificând pentru fiecare din soți ½ cotă-

parte din bunurile dobândite în comun; recunoașterea datoriei Angelei Țîmbuleac

față de B.C. „Banca de Economii” S.A. în valoare de 557 255 lei și 75 bani,

stabilită prin decizia instanței din 17 martie 2015 drept datorie comună a soților

Angela Țîmbuleac și Victor Țîmbuleac, formată în perioada căsniciei acestora și

împărțirea datoriei între Angela Țîmbuleac, Victor Țîmbuleac a câte ½ cotă-parte

pentru fiecare din soți.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț din 12 decembrie 2016, acțiunea a fost

admisă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 25 aprilie 2017 au fost respinse

apelurile declarate de către Angela Țîmbuleac, Victor Țîmbuleac și a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Edineț din 12 decembrie 2016.

La 27 iulie 2017, recurentul Victor Țîmbuleac a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cerând admiterea recursului,

casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 25 aprilie 2017 și a hotărârii Judecătoriei

Edineț din 12 decembrie 2016 cu pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la

respingerea acțiunii.

La 19 septembrie 2017, recurentul Victor Țîmbuleac a declarat recurs

suplimentar împotriva deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe,

cerând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 25 aprilie

2017 și hotărârii Judecătoriei Edineț din 12 decembrie 2016 cu pronunțarea unei

noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

La 27 iulie 2017, recurenta Angela Țîmbuleac a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cerând admiterea recursului,

casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 25 aprilie 2017 și a hotărârii Judecătoriei

Edineț din 12 decembrie 2016 cu pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la

respingerea acțiunii.

În motivarea recursurilor, recurenții au indicat că nu sunt de acord cu decizia

instanței de apel și nici cu hotărârea primei instanțe, deoarece acestea ar fi fost

emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursurile

sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursurile declarate de către recurenții

Angela Țîmbuleac și Victor Țîmbuleac, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or, recurenții nu au invocat nici un temei care ar

indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, dar au

formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel și prima instanță, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că, conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania,

22 martie 2016 ), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor

invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de către recurenții Angela Țîmbuleac și Victor

Țîmbuleac, ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e

Recursurile recurenților Angela Țîmbuleac și Victor Țîmbuleac, se

consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Mihai Poalelungi

judecătorul

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari