2ra-2037/18 — partajarea proprietatii comune in devalmasie, recunoasterea dreptului de proprietate

Dosarul nr. 2ra-2037/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: V. Jomiru-Niculiță)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Cotorobai, V. Sîrbu)

Î N C H E I E R E

10 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Victoria Garaba,

reprezentată de avocatul Lilian Prutean,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Victoria

Garaba împotriva lui Victor Garaba, intervenient accesoriu Banca Comercială

,,Victoriabank” Societate pe Acțiuni cu privire la partajarea proprietății comune în

devălmășie, prin vânzarea la licitație a bunului imobil, recunoașterea dreptului de

proprietate și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 4 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de către Victoria Garaba și s-a menținut hotărârea din 8

decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care s-a admis parțial

acțiunea,

c o n s t a t ă:

La 9 februarie 2015, Victoria Garaba a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Victor Garaba, intervenient accesoriu BC ,,Victoriabank” SA cu

privire la partajarea proprietății comune în devălmășie, prin vânzarea la licitație a

bunului imobil, recunoașterea dreptului de proprietate și compensarea cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 12 august 2000, la Primăria

satului Sadaclia, raionul Lăpușna, a fost înregistrată căsătoria cu Victor Garaba.

Din căsătorie, la XXXX s-a născut XXXX și la XXXX XXXX.

Victoria Garaba a menționat că, prin hotărârea din 3 iulie 2012 a Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău, a fost desfăcută căsătoria încheiată cu Victor Garaba, iar

domiciliul copiilor minori a fost stabilit cu ea.

Reclamanta a susținut că, în timpul căsătoriei soții au procurat apartamentul

nr. XXXX, situat în XXXX, însă la moment se află în imposibilitate de a partaja

bunul imobil.

Reclamanta a solicitat, recunoașterea dreptului de proprietate a câte 1/2 cotă-

parte asupra apartamentului nr. XXXX, situat în XXXX, după Victor Garaba și

1

Victoria Garaba, cu partajarea apartamentului nr. XXXX, situat în XXXX, prin

vânzarea la licitație publică prin intermediul executorului judecătoresc și

distribuirea prețului obținut în mărime a câte 1/2 cotă-parte pentru fiecare, cu

încasarea tuturor cheltuielilor de judecată și executare de la Victor Garaba.

Prin hotărârea din 8 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată depusă de Victoria Garaba a fost admisă parțial,

fiind determinat după Victoria Garaba ½ cotă-parte ideală și Victor Garaba ½ cotă-

parte ideală, din apartamentul nr. XXXX, situat în XXXX. În rest, acțiunea a fost

respinsă.

La 29 decembrie 2017, Victoria Garaba a declarat apel împotriva hotărârii din

8 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 4 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Victoria Garaba și a fost menținută hotărârea din 8 decembrie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile art. 20 alin. (3) și

26 ale Codului familiei, art. 316 alin. (1), (2), 321 alin. (2), 361 alin. (1), 357 și 361

alin. (1), (2) lit. a), b) ale Codului civil, care reglementează proprietatea comună în

devălmășie a soților și regimul legal al bunurilor soților.

Curtea de Apel Chișinău a evidențiat că pentru împărțirea bunului proprietate

comună pe cote-părți în modul indicat în art. 361 alin. (2) lit. a) și b) Cod civil,

urmează să se distingă două situații: bunul este divizibil și împărțirea se face în

natură, bunul este indivizibil.

Astfel, Colegiul a conchis că din materialele cauzei bunul comun poate fi

atribuit în proprietatea exclusivă a unuia dintre proprietari. O asemenea atribuire

poate fi făcută doar cu acordul coproprietarilor. Vânzarea bunului la licitație și

distribuirea prețului către coproprietari proporțional cotei-părți a fiecăruia dintre ei,

se poate efectua numai cu acordul al coproprietarilor, în speță cu acordul comun al

lui Victoria Garaba și Victoria Garaba. Acordul fiind obligatoriu în cazul când

bunul comun va fi vândut.

Prin urmare, reieșind din circumstanțele cauzei se atestă că este necesar

existența acordului, iar când coproprietarii nu au ajuns la un numitor comun, atunci

bunul va fi vândut la licitație.

Mai mult ca atât, Colegiul a menționat că Victoria Garaba nu a acordat lui

Victor Garaba dreptul de a alege una din formele de împărțire a coproprietății

comune pe cote-părți, prevăzute de art.361 Cod civil, iar așa cum rezultă din

materialele cauzei, Victor Garaba a indicat asupra faptului că nu are alte bunuri în

afară de cel litigios și este de acord de a acorda Victoriei Garaba sulta pentru cota-

parte pe care o deține, iar cu privire la vânzare și-a exprimat dezacordul la faptul

dat, menționând că are doi copii și apartamentul dat îl ține pentru ei.

Ca urmare din cumulul celor expuse, Colegiul a conchis că instanța de fond

întemeiat a constatat un interes temeinic în privința lui Victor Garaba de a păstra

apartamentul, deoarece o altă locuință nu are, păstrează bunul imobil pentru copiii

săi și este gata de a acorda o sultă Victoriei Garaba.

Finalmente, în condițiile în care Victor Garaba a consimțit, în schimbul unei

sulte la împărțirea bunului, lipsirea lui de proprietate, prin vânzarea bunului la

licitație, ar semnifica o violare a dreptului său de proprietate în sensul dispozițiilor

2

art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale.

La 27 iulie 2018, Victoria Garaba, reprezentată de avocatul Lilian Prutean, a

declarat recurs împotriva deciziei din 4 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat că nu au fost elucidate și constatate pe

deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, iar concluziile

sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, ca urmare fiind aplicate și încălcate

greșit normele de drept material.

Victoria Garaba, reprezentată de avocatul Lilian Prutean a susținut că,

respingerea cerinței de vânzare la licitație publică prin intermediul executorului

judecătoresc și distribuirea prețului obținut în mărime a câte ½ cotă-parte pentru

fiecare și a stabili compensarea cheltuielilor de licitație și de executare de la Victor

Garaba, nu a fost combătută de către instanța de judecată.

Recurenta și-a întemeiat cererea de recurs în baza art. 344 alin. (1) și (2), 366,

346 alin. (1), 357 alin. (1), (3) și 361 alin. (1), (2) ale Codului civil.

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe, în partea respingerii cerințelor, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere a acestora.

Prin referința din 1 octombrie 2018, Victor Garaba a solicitat recunoașterea

recursului declarat de către Victoria Garaba, reprezentată de avocatul Lilian

Prutean, inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 4 aprilie 2018, dar

date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 27 iulie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Victoria Garaba,

reprezentată de avocatul Lilian Prutean, în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Victoria Garaba,

reprezentată de avocatul Lilian Prutean, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Victoria Garaba, reprezentată de

avocatul Lilian Prutean.

4

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Victoria Garaba, reprezentată de avocatul Lilian

Prutean, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

5