2ra-1818/17 — repararea prejudiciului material și moral ș.a.

prima instanță: Gh. Bîrsan dosarul nr. 2ra-1818/17

instanța de apel: A. Albu, E. Bejenaru, A. Toderaș

Î N C H E I E R E

26 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

reprezentantul Olgăi Cichirca, avocatul Ghenadie Odobescu, împotriva deciziei

Curții de Apel Bălți din 30 mai 2017,

adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Olga

Cichirca împotriva Irinei Banari, intervenient accesoriu Direcția Economie,

Asistență Socială și Protecție a Familiei Edineț cu privire la repararea prejudiciului

material și moral cauzat prin delict și compensarea cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă:

La 21 octombrie 2016, Olga Cichirca a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Irinei Banari, intervenient accesoriu Direcția Economie, Asistență Socială

și Protecție a Familiei Edineț cu privire la repararea prejudiciului material și moral

cauzat prin delict și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii menționează că, la 16 septembrie 2016, în jurul orelor

19.00, aflându-se pe str. Independenței, or. Edineț, fiul minor XXXXX a fost agresat

fizic de către Irina Banari.

Pe acest caz, la 20 septembrie 2016, Irina Banari a fost trasă la răspundere

contravențională în baza art. 78 alin. (2) din Codul contravențional, cu aplicarea

sancțiunii sub formă de amendă în mărime de 25 unități convenționale.

Invocă reclamanta că, faptele săvârșite de către Irina Banari și-au găsit

confirmarea deplină în materialele procesului contravențional și sunt conformate prin

procesul-verbal cu privire la contravenție întocmit în privința acesteia și devenit

irevocabil prin neatacare.

Relevă reclamanta că, prin acțiunile sale ilegale, Irina Banari i-a cauzat copilului

minor XXXXX un prejudiciu material în sumă de 375 de lei, suportați de Olga

Cichirca pentru tratamentul prescris fiului, și prejudiciu moral manifestat prin

suferințe de ordin moral, care le echivalează la suma de 20 000 de lei.

Solicită admiterea acțiunii, încasarea din contul Irinei Banari suma de 375 de lei

cu titlu de reparare a prejudiciului material cauzat minoruluiXXXXX; încasarea din

contul Irinei Banari suma de 20 000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral

cauzat prin acțiunile ilegale ale acesteia; încasarea din contul Irinei Banari în

1

beneficiul Olgăi Cichirca suma de 1 500 de lei cu titlu de compensare a cheltuielilor

de asistență juridică,

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț din 15 decembrie 2016 (f.d. 102, 105-109) s-a

admis parțial acțiunea; s-a încasat de la Irina Banari în folosul Olgăi Cichirca

prejudiciul material în sumă de 375 de lei, prejudiciul moral în sumă de 15 000 de lei

și cheltuieli de judecată în sumă 1 500 de lei; s-a încasat de la Irina Banari în

beneficiul statului taxa de stat în mărime de 250 de lei; în rest, acțiunea s-a respins ca

neîntemeiată.

În susținerea soluției pronunțate, prima instanță a reținut că, în baza procesului-

verbal seria MAI nr. 03502603 din 16 septembrie 2016 și a deciziei agentului

constatator, Irina Banari a fost recunoscută vinovată pentru săvârșirea contravenției

prevăzută de art. 78 alin. (2) din Codul contravențional, manifestată prin vătămarea

intenționată ușoară a minoruluiXXXXX, care a provocat o dereglare de scurtă durată

a sănătății sau o pierdere neînsemnată, dar stabilă, a capacității de muncă, și i s-a

aplicat o sancțiune sub formă de amendă în mărime de 25 unități convenționale.

Astfel, instanța inferioară a relevat că Irina Banari a acționat în mod ilicit față de

minorul XXXXX și, în conformitate cu dispozițiile articolului 1398 alin.(1) din

Codul civil, este obligată să repare prejudiciul patrimonial și moral cauzat prin

acțiunile sale.

În această ordine de idei, a concluzionat necesitatea reparării din contul Irinei

Banari în beneficiul Olgăi Cichirca a prejudiciului material în sumă de 375 de lei și a

prejudiciului moral în sumă de 15 000 de lei, ca fiind just suferințelor morale

suportate de ultima.

Distinct de aceasta, prima instanță a opinat necesar de a respinge pretenția

reparării prejudiciului moral în partea sumei de 5 000 de lei, deoarece atragerea Irinei

Banari la răspundere contravențională constituie în sine deja o satisfacție morală.

Totodată, având în vedere că a conchis temeinicia parțială a acțiunii, instanța

inferioară a considerat necesar, prin prisma dispozițiilor art. 94 din Codul de

procedură civilă, de a compensa din contul Irinei Banari în beneficiul Olgăi Cichirca

cheltuielile de judecată în sumă de 1 500 de lei.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 30 mai 2017 (f.d. 149, 150-161) s-a admis

apelul declarat de reprezentantul Irinei Banari, avocatul Antonina Ivașciuc; s-a casat

hotărârea Judecătoriei Edineț din 15 decembrie 2016 în partea încasării prejudiciului

moral în sumă de 20 000 de lei și în această parte s-a pronunțat o nouă hotărâre prin

care s-a respins pretenția Olgăi Cichirca cu privire la repararea prejudiciului moral; în

rest hotărârea s-a menținut.

În susținerea soluției pronunțate, instanța de apel a reținut că, Irina Banari a

acționat în mod ilicit față de minorulXXXXX, cauzându-i vătămări corporale

neînsemnate, iar reclamanta Olga Cichirca, în calitate de reprezentant legal al

minoruluiXXXXX, solicită repararea prejudiciului moral în beneficiul său, pentru

acțiunile ilegale comise de Irina Banari în privința minoruluiXXXXX.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, în condițiile speței, Irina Banari a

acționat ilicit față de copilul minor, prin urmare, prejudiciul moral i-a fost cauzat tot

acestuia și nu mamei Olga Cichirca. În această ordine de idei, Olga Cichirca era în

drept să solicite repararea prejudiciului moral pentru suferințele fizice și morale ale

fiului său și nicidecum pentru suferințele sale morale.

La 18 iulie 2017, reprezentantul Olgăi Cichirca, avocatul Ghenadie Odobescu a

2

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 30 mai 2017, solicitând

admiterea recursului și casarea deciziei recurate, cu menținerea hotărârii Judecătoriei

Edineț 15 decembrie 2016 (f.d. 172-182, 190).

În motivarea recursului a reiterat motivele de fapt ale cauzei și a invocat că,

instanța de apel a interpretat în mod eronat legea. La caz, invocă faptul că, în

conformitate cu art. 384 alin. (6) din Codul contravențional, coroborat cu dispozițiile

Legii nr. 140 din 14 iunie 2013 privind protecția specială a copiilor aflați în situație

de risc și a copiilor separați de părinți, interesele minorilor și ale persoanelor lipsite

de capacitate de exercițiu, care au nevoie de apărarea onoarei, demnității și reputației

sunt apărate de reprezentanții lor legali.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

3

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și

(4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni

este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră recursul ca fiind declarat în interiorul termenului legal,

deoarece din materialele cauzei rezultă că recurenta Olga Cichirca a recepționat actul

de dispoziție recurat la 21 iulie 2017 (f.d. 168), iar cererea de recurs a fost depusă la

oficiul poștal la 18 iulie 2017, fapt confirmat prin amprenta sigiliului aplicat pe plic

(f.d. 190).

Instanța de recurs nu poate accepta alegațiile reprezentantului recurentului

precum că instanța de apel a interpretat în mod eronat art. 384 alin. (6) din Codul

contravențional, coroborat cu dispozițiile Legii nr. 140 din 14 iunie 2013 privind

protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți.

Or, instituția reprezentării legale în procesul civil taxează în mod imperativ că,

în măsura în care pentru exercitarea drepturilor, libertăților sau intereselor legitime

ori pentru încheierea actelor juridice, conform legii civile, în numele persoanei

ocrotite acționează reprezentantul legal, actele de procedură care se referă la aceste se

îndeplinesc în numele persoanei ocrotite de către reprezentantul legal corespunzător

(părinte, curator, tutore etc.).

Astfel, se deduce indubitabil că, în speță, actele de procedură care se referă la

minorul urmau a fi îndeplinite în numele minorului Alexandru Cichirca de către

XXXXX reprezentantul legal Olga Cichirca, și nicidecum de reprezentantul legal în

nume propriu.

În această ordine de idei, instanța de recurs conchide că memoriul expus în

cererea de recurs este lipsit de substanță, iar reprezentantul recurentei nu a invocat

niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel,

iar argumentele înserate în recurs fiind distincte procedurii de recurs, circumstanță

care evidențiază caracterul declarativ al acestuia, lipsit de conținut și desprinde

simplul fapt al dezacordului reprezentantului recurentei cu soluția dată de instanțele

inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,

competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest

tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanță de

recurs reține că recursul declarat de reprezentantul Olgăi Cichirca, avocatul

Ghenadie Odobescu nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde

încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind

lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia

recurată, fiind neglijate în mod clar dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că reprezentantul recurentei Olga

4

Cichirca, avocatul Ghenadie Odobescu a depus prezenta cerere de recurs după ce a

avut posibilitatea de a fi auzit de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare

dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages

Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie

1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei Olga Cichirca i-a fost

asigurat dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la

un recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au

reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe

care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher

împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

reprezentantul Olgăi Cichirca, avocatul Ghenadie Odobescu în baza art. 433 lit. a)

din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul Olgăi Cichirca, avocatul Ghenadie

Odobescu împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 30 mai 2017 se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

5