3ra-1122/17 — cu privire la constatarea ilegalității răspunsului, recalcularea, stabilirea și achitarea pensiei

3ra-1122/17 — cu privire la constatarea ilegalității răspunsului, recalcularea, stabilirea și achitarea pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: E. Badan-Melnic dosarul nr. 3ra-1122/17

instanța de apel: A. Bostan, Gr. Dașchevici, V. Negru

ÎNCHEIERE

25 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Pavel

Gavrilan

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pavel Gavrilan

împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la

constatarea ilegalității răspunsului, recalcularea, stabilirea și achitarea pensiei

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Pavel Gavrilan, reprezentat de avocatul Eugeniu

Musteață și menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din

26 septembrie 2016, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 23 martie 2016, Pavel Gavrilan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, intervenient

accesoriu Vasile Angheluța cu privire la constatarea ilegalității răspunsului,

recalcularea, stabilirea și achitarea pensiei.

În motivarea acțiunii a invocat că la 1 noiembrie 1979, a fost angajat în

funcția de șef adjunct al Secției tehnico-operative independente, din cadrul

organelor afacerilor interne, iar la 17 februarie 1981, odată cu crearea Secției de

comunicații, a fost numit șef al acesteia și a deținut funcția dată până la ieșirea la

pensie la 3 august 1992.

Menționează că prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 048 din

30 decembrie 1990 a fost stabilită grila de salarizare comună pentru șefii de secții

independente și șefii de direcții, astfel încât la momentul pensionării sale, pensia i-

a fost stabilită conform grilei de salarizare la nivel de șef de direcție.

Indică că ulterior, din motive necunoscute, i-a fost micșorată grila de

salarizare, fiind invocat ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 021 din

10 iunie 1993.

1

Relevă că la 19 februarie 2016, a depus o cerere prealabilă către Ministerul

Afacerilor Interne al Republicii Moldova, iar prin răspunsul Direcției generale

resurse umane a Ministerului Afacerilor Interne nr. 10/M-132/16 din

17 martie 2016, a fost informat că petiția adresată a doua oară, care nu conține

argumente sau informații noi, nu se reexaminează.

Consideră răspunsul Direcției generale resurse umane a Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova nr. 10/M-132/16 din 17 martie 2016 ca

neîntemeiat și ilegal, deoarece dânsul nu s-a adresat niciodată cu o cerere similară,

cu cerințe și temeiuri de drept similare în adresa Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova.

Susține că prin decizia Curții Supreme de Justiție din 24 octombrie 2012,

instanța de judecată s-a expus asupra altor cerințe înaintate de el, și anume asupra

solicitării de a obliga Ministerul Afacerilor Interne la majorarea plății pensiei,

echivalarea funcției deținute la nivel de aparat central și încasarea prejudiciului

material și moral, pe când în cererea prealabilă din 19 februarie 2016 dânsul a

înaintat pretenții diferite și anume cu privire la constatarea faptului că Secția

telecomunicații a Departamentului serviciilor de asigurare al Ministerului

Afacerilor Interne avea statut de secție de sine stătătoare, la nivel de direcție, care

se subordona direct conducătorului Ministerului Afacerilor Interne, calcularea,

stabilirea și achitarea pensiei lui din funcția de șef al Secției telecomunicații a

Departamentului serviciilor de asigurare al Ministerului Afacerilor Interne, ca fiind

o secție de sine stătătoare, la nivel de direcție.

Consideră că schimbarea grilei de salarizare la recalcularea pensiei este

nejustificată, neîntemeiată și ilegală, fiindcă în speță urma a fi aplicat ordinul

Ministerului Afacerilor Interne nr. 048 din 30 decembrie 1990 și ordinul

Ministerului Afacerilor Interne nr. 02 din 28 ianuarie 1992, în vigoare la momentul

pensionării sale.

Remarcă că potrivit prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea asigurării cu

pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993 și în sensul prevederilor Hotărârii

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, pensia pentru persoanele din corpul de

comandă a organelor afacerilor interne se calculează din solda acestora, din ultima

funcție deținută în ultimele 12 luni calendaristice precedente concedierii.

Subliniază că în cazul modificării legislației în vederea calculării pensiei,

grila de salarizare stabilită la data pensionării nu mai poate fi schimbată.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 16 din Legea

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, art. 166-167 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, constatarea ilegalității refuzului Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova nr. 10/M-132/16 din 17 martie 2016 de a

examina cererea lui prealabilă nr. M-A/p-378/16 din 19 februarie 2016, constatarea

faptului că la 3 august 1992, la momentul ieșirii lui la pensie, Secția

telecomunicații a Departamentului serviciilor de asigurare al Ministerului

Afacerilor Interne avea statut de secție de sine stătătoare, la nivel de direcție, care

se subordona direct conducătorului Ministerului Afacerilor Interne, recalcularea,

stabilirea și achitarea pensiei lui din funcția de șef al Secției telecomunicații a

2

Departamentului serviciilor de asigurare al Ministerului Afacerilor Interne, ca fiind

o secție de sine stătătoare, la nivel de direcție.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 26 septembrie 2016,

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017, a fost respins apelul

declarat de Pavel Gavrilan, reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață și menținută

hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 26 septembrie 2016.

La 21 august 2017, Pavel Gavrilan a declarat recurs împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 23 mai 2017, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei recurate, cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în

alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat că dânsul a fost eliberat din funcția de șef

al Secției telecomunicații a Departamentului serviciilor de asigurare al Ministerului

Afacerilor Interne.

Dat fiind faptul că Secția telecomunicații a Departamentului serviciilor de

asigurare al Ministerului Afacerilor Interne făcea parte din Aparatul Central al

Ministerului Afacerilor Interne, în conformitate cu ordinul Ministerului Afacerilor

Interne al RSSM nr. 048 din 30 decembrie 1990, se subordona direct conducerii

Ministerului Afacerilor Interne.

Menționează că Secția telecomunicații avea statut de secție de sine

stătătoare/independentă.

Indică că potrivit ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 021 din

10 iunie 1993, când deja dânsul era pensionat, s-au stabilit coeficienții tarifari la

toate funcțiile, astfel pentru șefii de direcții a fost stabilit coeficientul 11,00, iar

șefilor de secții din componența direcțiilor coeficientul 9,5.

Explică că dânsului i-a fost stabilit coeficientul 9,5, prin ce consideră că au

fost încălcate prevederile art. 3 alin. (3) CPC, deoarece a ieșit la pensie, cu o pensie

tarifară egală cu cel al șefilor de direcții.

La 21 august 2017, Pavel Gavrilan a mai depus un recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017, prin care a solicitat admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le ca neîntemeiate.

Menționează că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu s-au expus și nu

au aplicat prevederile pct. 1 din ordinul Ministerului Afacerilor Interne al RSSM

nr. 048 din 30 decembrie 1990, prevederile statelor de personal, aprobate prin

ordinul Ministerului Afacerilor Interne al RSSM nr. 048 din 30 decembrie 1990,

pct. 2 al Graficului de executare al ordinului Ministerului Afacerilor Interne al

RSSM nr. 048 din 30 decembrie 1990 și anexei nr. 1 la ordinul Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova nr. 02 din 21 ianuarie 1992, deși urmau a

fi aplicate.

Relevă că, deși instanțele de judecată ierarhic inferioare corect au reținut

prevederile art. 44 alin. (1) din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne

3

nr. 1544 din 23 iunie 1993, conform cărora pensia pentru persoanele din corpul de

comandă a organelor afacerilor interne se calculează din solda acestora, din ultima

funcție deținută în ultimele 12 luni calendaristice precedente concedierii, acestea

eronat au determinat statutul funcției deținute de către el la data pensionării.

Consideră eronate concluziile instanțelor de judecată ierarhic inferioare

precum că dânsul s-a pensionat din funcția de șef al Secției telecomunicații, care

făcea parte din Departamentul serviciilor de asigurare și nu direct din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, și că astfel nu putea să aibă statut de secție de sine

stătătoare.

Indică că potrivit pct. 1 din ordinul Ministerului Afacerilor Interne al RSSM

nr. 048 din 30 decembrie 1990, Ministerul Afacerilor Interne al RSSM a fost

reorganizat și au fost create departamentele: resurselor umane, urmărire penală,

trupelor interne de poliție și serviciilor de asigurare.

Subliniază că potrivit statelor de personal, aprobate prin ordinul Ministerului

Afacerilor Interne al RSSM nr. 048 din 30 decembrie 1990, direcțiile, secțiile la

nivel de direcții, secțiile din cadrul direcțiilor, serviciile și posturile etc., făceau

parte din cadrul departamentelor.

Menționează că reieșind din prevederile pct. 2 al Graficului de executare al

ordinului Ministerului Afacerilor Interne al RSSM nr. 048 din 30 decembrie 1990,

unde este indicat cu titlu de sarcină „De identificat și numit candidații la funcțiile

de șefi ai direcțiilor și secțiilor de sine stătătoare ale tuturor departamentelor”,

consideră că secțiile de sine stătătoare fac parte din departamente.

Insistă că la data pensionării lui, guvernau prevederile ordinului Ministerului

Afacerilor Interne al RSSM nr. 048 din 30 decembrie 1990, privind aprobarea

organigramei, statelor de personal și grilei de salarizare și a ordinului Ministerului

Afacerilor Interne nr. 02 din 21 ianuarie 1992 privind aprobarea grilei de

salarizarea a angajaților organelor afacerilor interne, care fac distincția dintre

funcția de șef al secției din cadrul direcției și șef al secției din cadrul

departamentului.

Consideră că deși dânsul a ieșit la pensie din funcția de șef al secției din

cadrul departamentului, contrar prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea asigurării cu

pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993, i se achită pensia din funcția de șef al

secției din cadrul direcției.

Relevă că potrivit ordinului Ministerului Afacerilor Interne al RSSM nr. 048

din 30 decembrie 1990, șefii de direcții și secții de sine stătătoare/independente

aveau salariu de funcție 390-440 ruble rusești, grilă de salarizare după care era

salarizat dânsul. Totodată, șefii de secții din cadrul direcției aveau salariu de

funcție 370-420 ruble rusești.

Notează că ordinul Ministerului Afacerilor Interne al RSSM nr. 048 din

30 decembrie 1990, face delimitare dintre funcția de șef de secție din cadrul

direcției, care se subordonează și raportează nemijlocit șefului direcției și funcția

de șef de secție, care se subordonează și raportează direct conducerii Ministerului

Afacerilor Interne, care s-a supranumit secție de sine stătătoare/independentă.

4

Mai explică că potrivit anexei nr. 01 la ordinul Ministerului Afacerilor

Interne nr. 02 din 21 ianuarie 1992, șefii de secție din cadrul direcției erau

salarizați cu grila de salarizare 2600-3200 ruble rusești, iar șefii de secție din

cadrul departamentului, care erau egalați cu șefii adjuncți de departament, șefii de

direcții de sine stătătoare și ajutorul ministrului, erau salarizați cu grila de

salarizare 3000-3600 ruble rusești.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 27 iunie 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 76 vol. I), careva date despre recepționarea acesteia de către recurent la

materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursurile împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017,

în termen.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile

sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Pavel Gavrilan nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

5

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile

declarate de Pavel Gavrilan, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de Pavel Gavrilan ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursurile declarate de Pavel Gavrilan se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

6