3ra-1202/17 — anularea ordinului de concediere, restabilirea in functie, incasarea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinului de concediere, restabilirea in functie, incasarea prejudiciului
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
3ra-1202/17 — anularea ordinului de concediere, restabilirea in functie, incasarea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 3ra-1202/17 Prima instanță: Judecătoria Orhei (jud. S. Procopciuc) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A.Panov, M. Anton, V. Cotorobai) ÎNCHEIERE 25 octombrie 2017 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Nicolae Craiu Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ian Gozian și avocatul Serghei Șteliman, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ian Gozian împotriva Inspectoratului General al Poliției, Inspectoratul de Poliție Orhei cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu și încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei din 08 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă: La 28 aprilie 2016, Ian Gozian a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției, Inspectoratul de Poliție Orhei solicitând anularea ordinului nr. 175 ef.
din 30 martie 2016 al Inspectoratului General al Poliției „Cu privire la sancționarea disciplinară a șefului de post, ofițer superior de sector al Postului de poliție Bolohan al Sectorului de poliție nr. 4 (Susleni) al Inspectoratului de Poliție Orhei al Inspectoratului General al Poliției, locotenent de poliție Gozian Ian” ca fiind ilegal și contrar prevederilor legale, restabilirea în funcția anterior ocupată de șef de post al Postului de Poliție Bolohan al Sectorului de poliție nr. 4 (Susleni) al Inspectoratului de Poliție Orhei al Inspectoratului General al Poliției, încasarea în beneficiul său de la Inspectoratul de Poliție Orhei a salariului pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă în mărime de 5071 lei, încasarea în beneficiul său, în mod solidar, de la Inspectoratul General al Poliției și de la Inspectoratul de Poliție Orhei a prejudiciului moral pentru concediere ilegală în mărime de 10000 lei, încasarea în beneficiul său, în mod solidar, de la Inspectoratul General al Poliției și de la Inspectoratul de Poliție Orhei a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că prin ordinul nr. 175 ef. din 30 martie 2016, emis de Inspectoratul General al Poliției „Cu privire la sancționarea disciplinară a șefului de post, ofițer superior de sector al Postului de poliție Bolohan al Sectorului de poliție nr. 4 (Susleni) al Inspectoratului de Poliție Orhei al Inspectoratului General al Poliției, locotenent de poliție Gozian Ian” a fost sancționat 1 disciplinar cu concedierea din cadrul Inspectoratului de Poliție Orhei. Ca temei pentru emiterea ordinului nominalizat, a servit incidentul produs la data de 06 martie 2016 în localul de agrement „Celebrity”, unde a fost bătut și deposedat de arma din dotare. Susține că, nu este de acord cu ordinul emis, deoarece nu a avut nici comportament nedemn și nu a depășit limitele atribuțiilor de serviciu.
În acest sens indică că, aflându-se în localul de agrement „Celebrity”, a fost martor al încălcării ordinii publice de către un grup de cetățeni care se aflau în stare de ebrietate. La observațiile lui de a înceta comportamentul nedemn, cetățenii în cauză nu au reacționat, dar au întrat în conflict și i-au aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului, în rezultatul cărora i-a fost fracturat osul nazal, a suferit un traumatism cranio-cerebral și comoție cerebrală. Pe faptul dat a fost inițiată urmărirea penală, el având statutul de parte vătămată. În opinia sa, nu corespunde realității afirmația din ordin precum că nu exista nici un pericol real pentru securitatea lui și a celor din jur.
În rezultatul acțiunilor violente desfășurate, a fost pusă în pericol securitatea lui, fiindu-i cauzate leziuni corporale. Făptuitorii au aplicat violență în privința sa, l-au tras de păr, la fel, pe Vasile Pojar și Maria Gozian și dacă nu se implica, consecințele puteau fi mai tragice. Menționează că, nu a manifestat comportament nedemn sau iresponsabil, dimpotrivă și-a îndeplinit datoria de menținere a ordinii publice, însă contrar prevederilor Codul muncii, a fost sancționat disciplinar. Ulterior, reclamantul a depus cereri de majorare a cuantumului acțiunii și anume în partea încasării salariului pentru absență forțată de la serviciu, solicitând în final prin cererea din 16 decembrie 2016 încasarea salariului pentru absență forțată de la serviciu în sumă de 35497 lei.
Prin hotărârea din 22 decembrie 2016 a Judecătorie Orhei s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Ian Gozian și s-a considerat nul ordinul nr. 175 ef.
din 30 martie 2016 al Inspectoratului General al Poliției „Cu privire la sancționarea disciplinară a șefului de post, ofițer superior de sector al Postului de poliție Bolohan al Sectorului de poliție nr. 4 (Susleni) al Inspectoratului de Poliție Orhei al Inspectoratului General al Poliției, locotenent de poliție Gozian Ian”; s-a restabilit Ian Gozian în funcția anterioară ocupată de șef de post, ofițer superior de sector al Postului de poliție Bolohan al Sectorului de poliție nr. 4 (Susleni) al Inspectoratului de Poliție Orhei al Inspectoratului General al Poliției; s-a încasat de la Inspectoratul de Poliție Orhei în beneficiului lui Ian Gozian salariul pentru absență forțată de la serviciu în mărime de 35497,5 lei; în rest cerințele în partea încasării prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată au fost respinse.
Concomitent s-a hotărât că urmează a fi executată imediat hotărârea în partea reintegrării în serviciu a lui Ian Gozian și încasării unui salariu lunar în mărime de 5504,37 lei. Prin decizia din 08 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul depus de Ian Gozian; s-a admis apelul depus de Inspectoratul General al Poliției și s-a casat hotărârea din 22 decembrie 2016 a Judecătoriei Orhei; s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Ian Gozian împotriva Inspectoratului General al Poliției, Inspectoratul de Poliție Orhei cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu și încasarea prejudiciului moral.
2 La 28 august 2017, Ian Gozian și avocatul său -Serghei Șteliman au declarat recurs împotriva deciziei din 08 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia, casarea hotărârii din 22 decembrie 2016 a Judecătoriei Orhei în partea respingerii cerinței cu privire la încasarea prejudiciului moral, pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii de chemare în judecată. În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel o consideră ilegală și neîntemeiată, deoarece la adoptarea ei nu a fost aplicată legea care urma a fi aplicată. Concluziile instanței au fost bazate pe un șir de probe invocate de intimat, însă nu au fost cercetate în ședința de judecată.
Nu a motivat instanța de apel din ce considerente a respins declarațiile martorilor Vasile Pojar și Victor Vieru, încălcându-i dreptul la un proces echitabil. În opinia sa, instanța de apel a ignorat cu desăvârșire sentința penală irevocabilă, din care rezultă că de către Vieru și Tataru a fost comisă infracțiunea prevăzută de art.287 alin.(2) Cod penal, iar el implicând-se pentru contracararea acțiunilor lor ilicite, a fost agresat fizic, pricinuindu-i-se leziuni corporale și a fost deposedat de arma din dotare. La fel, își exprimă dezacordul cu hotărârea instanței de fond din 22 decembrie 2016, în partea respingerii cerinței cu privire la încasarea prejudiciului moral, considerând-o ilegală și neîntemeiată în această parte, urmând a fi casată.
Pornind de la prevederile art. 123 alin.(5) Cod de procedură civilă, art. 130 alin.(1), (2) Cod de procedură civilă, opinează recurenții că, instanța urma să dea apreciere tuturor probelor administrate în ansamblul și conexiunea lor, rezultatele anchetei de serviciu, fiind constatate într-un act al autorității publice, nu puteau avea putere prestabilită pentru instanță și urmau să fie confirmate prin probe administrate în ședința de judecată. Cu toate acestea, instanța de apel și-a întemeiat concluziile doar pe un act al autorității publice pârâte, concluzia anchetei de serviciu, fără ca informația să fie confirmată cel puțin cu o probă administrată în ședința de judecată; Invocă recurenții că, instanța de apel, contrar prevederilor art. 24 al Legii contenciosului administrativ și art.89 alin.(2) Codul muncii, nu a pus sarcina probațiunii legalității ordinului de concediere pe seama pârâtului, adică nu a aplicat prevederile legale menționate.
Afirmă că, aceste încălcări procedurale au dus la soluționarea greșită a cauzei, soluționarea cauzei în temeiul unor probe la care s-a referit intimatul, dar care nu au fost cercetate în ședința de judecată, iar una din care nici nu există în natură, a dus la încălcarea dreptului fundamental la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 CEDO. În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 08 iunie 2017, iar Ian Gozian și avocatul său Serghei Șteliman au declarat recurs la 28 august 2017. Materialele cauzei atestă că decizia contestată a fost expediată participanților la proces la 12 iulie 2017, conform scrisorii de însoțire (f.d.153), însă date despre recepționarea acesteia lipsesc.
Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat la 28 august 2017 de către Ian Gozian și avocatul Serghei Șteliman împotriva deciziei din 08 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, este în termen. 3 Examinând temeiurile recursului declarat de Ian Gozian și avocatul Serghei Șteliman, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ian Gozian și avocatul Serghei Șteliman, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, 4 din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera inadmisibil recursul declarat de Ian Gozian și avocatul Serghei Șteliman.
În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ian Gozian și avocatul Serghei Șteliman împotriva deciziei din 08 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Nicolae Craiu Oleg Sternioală 5
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.