3ra-1202/17 — anularea ordinului de concediere, restabilirea in functie, incasarea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinului de concediere, restabilirea in functie, incasarea prejudiciului
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
3ra-1202/17 — anularea ordinului de concediere, restabilirea in functie, incasarea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 3ra-1202/17
Prima instanță: Judecătoria Orhei (jud. S. Procopciuc)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A.Panov, M. Anton, V. Cotorobai)
ÎNCHEIERE
25 octombrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
Judecători Nicolae Craiu
Oleg Sternioală
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ian
Gozian și avocatul Serghei Șteliman,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ian Gozian
împotriva Inspectoratului General al Poliției, Inspectoratul de Poliție Orhei cu
privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea
salariului pentru absența forțată de la serviciu și încasarea prejudiciului moral,
împotriva deciziei din 08 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă:
La 28 aprilie 2016, Ian Gozian a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Inspectoratului General al Poliției, Inspectoratul de Poliție Orhei
solicitând anularea ordinului nr. 175 ef. din 30 martie 2016 al Inspectoratului
General al Poliției „Cu privire la sancționarea disciplinară a șefului de post, ofițer
superior de sector al Postului de poliție Bolohan al Sectorului de poliție nr. 4
(Susleni) al Inspectoratului de Poliție Orhei al Inspectoratului General al Poliției,
locotenent de poliție Gozian Ian” ca fiind ilegal și contrar prevederilor legale,
restabilirea în funcția anterior ocupată de șef de post al Postului de Poliție Bolohan
al Sectorului de poliție nr. 4 (Susleni) al Inspectoratului de Poliție Orhei al
Inspectoratului General al Poliției, încasarea în beneficiul său de la Inspectoratul de
Poliție Orhei a salariului pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă în
mărime de 5071 lei, încasarea în beneficiul său, în mod solidar, de la Inspectoratul
General al Poliției și de la Inspectoratul de Poliție Orhei a prejudiciului moral pentru
concediere ilegală în mărime de 10000 lei, încasarea în beneficiul său, în mod
solidar, de la Inspectoratul General al Poliției și de la Inspectoratul de Poliție Orhei
a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că prin ordinul nr. 175 ef. din 30
martie 2016, emis de Inspectoratul General al Poliției „Cu privire la sancționarea
disciplinară a șefului de post, ofițer superior de sector al Postului de poliție Bolohan
al Sectorului de poliție nr. 4 (Susleni) al Inspectoratului de Poliție Orhei al
Inspectoratului General al Poliției, locotenent de poliție Gozian Ian” a fost sancționat
1
disciplinar cu concedierea din cadrul Inspectoratului de Poliție Orhei. Ca temei
pentru emiterea ordinului nominalizat, a servit incidentul produs la data de 06 martie
2016 în localul de agrement „Celebrity”, unde a fost bătut și deposedat de arma din
dotare.
Susține că, nu este de acord cu ordinul emis, deoarece nu a avut nici
comportament nedemn și nu a depășit limitele atribuțiilor de serviciu. În acest sens
indică că, aflându-se în localul de agrement „Celebrity”, a fost martor al încălcării
ordinii publice de către un grup de cetățeni care se aflau în stare de ebrietate. La
observațiile lui de a înceta comportamentul nedemn, cetățenii în cauză nu au
reacționat, dar au întrat în conflict și i-au aplicat multiple lovituri cu pumnii și
picioarele în diferite părți ale corpului, în rezultatul cărora i-a fost fracturat osul
nazal, a suferit un traumatism cranio-cerebral și comoție cerebrală. Pe faptul dat a
fost inițiată urmărirea penală, el având statutul de parte vătămată. În opinia sa, nu
corespunde realității afirmația din ordin precum că nu exista nici un pericol real
pentru securitatea lui și a celor din jur. În rezultatul acțiunilor violente desfășurate,
a fost pusă în pericol securitatea lui, fiindu-i cauzate leziuni corporale. Făptuitorii au
aplicat violență în privința sa, l-au tras de păr, la fel, pe Vasile Pojar și Maria Gozian
și dacă nu se implica, consecințele puteau fi mai tragice.
Menționează că, nu a manifestat comportament nedemn sau iresponsabil,
dimpotrivă și-a îndeplinit datoria de menținere a ordinii publice, însă contrar
prevederilor Codul muncii, a fost sancționat disciplinar.
Ulterior, reclamantul a depus cereri de majorare a cuantumului acțiunii și
anume în partea încasării salariului pentru absență forțată de la serviciu, solicitând
în final prin cererea din 16 decembrie 2016 încasarea salariului pentru absență forțată
de la serviciu în sumă de 35497 lei.
Prin hotărârea din 22 decembrie 2016 a Judecătorie Orhei s-a admis parțial
cererea de chemare în judecată depusă de Ian Gozian și s-a considerat nul ordinul
nr. 175 ef. din 30 martie 2016 al Inspectoratului General al Poliției „Cu privire la
sancționarea disciplinară a șefului de post, ofițer superior de sector al Postului de
poliție Bolohan al Sectorului de poliție nr. 4 (Susleni) al Inspectoratului de Poliție
Orhei al Inspectoratului General al Poliției, locotenent de poliție Gozian Ian”; s-a
restabilit Ian Gozian în funcția anterioară ocupată de șef de post, ofițer superior de
sector al Postului de poliție Bolohan al Sectorului de poliție nr. 4 (Susleni) al
Inspectoratului de Poliție Orhei al Inspectoratului General al Poliției; s-a încasat de
la Inspectoratul de Poliție Orhei în beneficiului lui Ian Gozian salariul pentru absență
forțată de la serviciu în mărime de 35497,5 lei; în rest cerințele în partea încasării
prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată au fost respinse. Concomitent s-a
hotărât că urmează a fi executată imediat hotărârea în partea reintegrării în serviciu
a lui Ian Gozian și încasării unui salariu lunar în mărime de 5504,37 lei.
Prin decizia din 08 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul
depus de Ian Gozian; s-a admis apelul depus de Inspectoratul General al Poliției și
s-a casat hotărârea din 22 decembrie 2016 a Judecătoriei Orhei; s-a pronunțat o nouă
hotărâre prin care s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Ian Gozian
împotriva Inspectoratului General al Poliției, Inspectoratul de Poliție Orhei cu
privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea
salariului pentru absența forțată de la serviciu și încasarea prejudiciului moral.
2
La 28 august 2017, Ian Gozian și avocatul său -Serghei Șteliman au declarat
recurs împotriva deciziei din 08 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând
casarea acesteia, casarea hotărârii din 22 decembrie 2016 a Judecătoriei Orhei în
partea respingerii cerinței cu privire la încasarea prejudiciului moral, pronunțarea
unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel o consideră
ilegală și neîntemeiată, deoarece la adoptarea ei nu a fost aplicată legea care urma a
fi aplicată. Concluziile instanței au fost bazate pe un șir de probe invocate de intimat,
însă nu au fost cercetate în ședința de judecată. Nu a motivat instanța de apel din ce
considerente a respins declarațiile martorilor Vasile Pojar și Victor Vieru,
încălcându-i dreptul la un proces echitabil. În opinia sa, instanța de apel a ignorat cu
desăvârșire sentința penală irevocabilă, din care rezultă că de către Vieru și Tataru a
fost comisă infracțiunea prevăzută de art.287 alin.(2) Cod penal, iar el implicând-se
pentru contracararea acțiunilor lor ilicite, a fost agresat fizic, pricinuindu-i-se leziuni
corporale și a fost deposedat de arma din dotare.
La fel, își exprimă dezacordul cu hotărârea instanței de fond din 22 decembrie
2016, în partea respingerii cerinței cu privire la încasarea prejudiciului moral,
considerând-o ilegală și neîntemeiată în această parte, urmând a fi casată.
Pornind de la prevederile art. 123 alin.(5) Cod de procedură civilă, art. 130
alin.(1), (2) Cod de procedură civilă, opinează recurenții că, instanța urma să dea
apreciere tuturor probelor administrate în ansamblul și conexiunea lor, rezultatele
anchetei de serviciu, fiind constatate într-un act al autorității publice, nu puteau avea
putere prestabilită pentru instanță și urmau să fie confirmate prin probe administrate
în ședința de judecată. Cu toate acestea, instanța de apel și-a întemeiat concluziile
doar pe un act al autorității publice pârâte, concluzia anchetei de serviciu, fără ca
informația să fie confirmată cel puțin cu o probă administrată în ședința de judecată;
Invocă recurenții că, instanța de apel, contrar prevederilor art. 24 al Legii
contenciosului administrativ și art.89 alin.(2) Codul muncii, nu a pus sarcina
probațiunii legalității ordinului de concediere pe seama pârâtului, adică nu a aplicat
prevederile legale menționate.
Afirmă că, aceste încălcări procedurale au dus la soluționarea greșită a cauzei,
soluționarea cauzei în temeiul unor probe la care s-a referit intimatul, dar care nu au
fost cercetate în ședința de judecată, iar una din care nici nu există în natură, a dus
la încălcarea dreptului fundamental la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1
CEDO.
În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 08 iunie 2017, iar Ian
Gozian și avocatul său Serghei Șteliman au declarat recurs la 28 august 2017.
Materialele cauzei atestă că decizia contestată a fost expediată participanților
la proces la 12 iulie 2017, conform scrisorii de însoțire (f.d.153), însă date despre
recepționarea acesteia lipsesc.
Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat la 28 august 2017 de
către Ian Gozian și avocatul Serghei Șteliman împotriva deciziei din 08 iunie 2017
a Curții de Apel Chișinău, este în termen.
3
Examinând temeiurile recursului declarat de Ian Gozian și avocatul Serghei
Șteliman, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ian Gozian și avocatul Serghei
Șteliman, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod
de procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele
de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,
suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului
instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,
4
din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor
de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu
se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza
Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie
1995, nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera inadmisibil recursul declarat de Ian Gozian și avocatul Serghei Șteliman.
În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ian Gozian și avocatul Serghei
Șteliman împotriva deciziei din 08 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
Judecători Nicolae Craiu
Oleg Sternioală
5