3ra-1152/17 — anularea actului administrativ

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-1152/17

Judecător: O. Melniciuc

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

Î N C H E I E R E

25 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Ala Cobăneanu

Judecători Iuliana Oprea, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Centrul de Sănătate Publică,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societate cu

Răspundere Limitată „Ferrum” împotriva Serviciului Supraveghere de Stat a

Sănătății Publice din mun. Chișinău privind contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2016, prin care

a fost admis apelul declarat de Societate cu Răspundere Limitată „Ferrum”, a fost

casată hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 01 decembrie 2015 și

emisă o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La15 mai 2015 SRL „Ferrum” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Supraveghere de Stat a Sănătății Publice mun. Chișinău. A

solicitat prin cererea inițială și cererea suplimentară anularea rezultatelor

controlului efectuat de Serviciul Supraveghere de Stat a Sănătății Publice din

mun. Chișinău la 26.03.2015, a prescripției sanitare nr. 12/3-2104 din 01.04.2015

și a hotărârii nr. 100 din 22.07.2015, încasarea cheltuielilor de judecată (f.d. 4-7,

f.d. 21-24).

A indicat că la 26 martie 2015 reprezentanții pârâtului au efectuat un control

la spălătoria SRL „Ferrum” din mun. Chișinău, iar la 06.04.2015 reclamantul a

recepționat prin intermediul oficiului poștal prescripția sanitară nr. 12/3-2104 din

01.04.2015, decizia de control și delegația de control.

Consideră că în cadrul controlului inopinat au fost încălcate prevederile art.

4, 20, 21 și 24 ale Legii nr.131 din 08.06.2012 privind controlul de stat asupra

activității de întreprinzător, ce ține de informarea persoanei supuse controlului

despre drepturile și obligațiile acesteia, acordarea suportului necesar persoanei

supuse controlului pentru înțelegerea deplină a prevederilor documentelor și

actelor normative în a căror bază se efectuează controlul, prezentarea de către

controlorul a legitimației de serviciu, întocmirea actului de control și înmânarea

unui exemplar al acestuia.

Susține, că controlorul a invocat un singur lucru, că controlul se efectuează

în baza petiției parvenite de la locatarii casei în care este amplasată spălătoria. Cu

toate că au fost solicitate nu li s-a prezentat legitimația, decizia de control și actele

ce confirmă corespunderea aparatelor de măsurare cu standardele în vigoare.

Consideră că, în rezultatul acțiunilor ilegale ale reprezentanților pârâtului au

fost încălcate drepturile și interesele legale ale SRL „Ferrum” prevăzute de art.25

alin. (1) lit. a), b) și g) Legea nr.131 din 08.06.2012. Procedura de control nu s-a

încheiat cu întocmirea a unui act de control, care urma a fi prezentat nu mai târziu

de 31.03.2015.

Invocă, că actul de control sub formă de prescripție a fost întocmit abia la

01.04.2015 și expediat în adresa SRL „Ferrum” la 04.04.2015. Consideră că prin

prisma art. 31 alin. (1) și (2) al Legii privind controlul de stat asupra activității de

întreprinzător, rezultatele controlului sunt nule și nu pot servi drept temei pentru

executarea prescripției privind înlăturarea încălcărilor și/sau pentru aplicarea

sancțiunilor respective în cazul în care controlul a fost efectuat cu încălcarea

prevederilor legii.

Prin cererea prealabilă din 07.04.2015 au solicitat anularea rezultatelor

controlului efectuat la 26.03.2015 și a prescripției sanitare nr. 12/3-2104 din

01.04.2015, precum și eliberarea unui exemplar al procesului-verbal care urma a

fi întocmit în cadrul controlului, însă în termenul stabilit de lege nu au primit nici

un răspuns.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 01 decembrie 2015

cererea de chemare în judecată depusă de Societate cu Răspundere Limitată

„Ferrum” împotriva Serviciului Supraveghere de Stat a Sănătății Publice din mun.

Chișinău privind declararea nulă a rezultatelor controlului efectuat pe 26.03.2015

la spălătoria SRL „Ferrum”; a prescripției sanitare nr.12/3-2104 din 01.04.2015; a

hotărârii nr.100 din 22.07.2015, emise de Serviciul Supraveghere de Stat a

Sănătății Publice din mun. Chișinău, și încasarea cheltuielilor de judecată, a fost

respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2016 s-a admis apelul

declarat de SRL „Ferrum”. S-a casat integral hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 01.12.2015 și s-a emis o nouă hotărâre, prin care:

- S-a admis în parte acțiunea înaintată de SRL „Ferrum”;

- S-a anulat prescripția sanitară nr. 12/3-2104 din 01.04.2015 și hotărârea nr.

100 din 22.07.2015, emisă de Serviciul Supraveghere de Stat a Sănătății Publice

din m. Chișinău, în privința SRL „Ferrum”;

- În rest pretențiile s-au respins ca neîntemeiate.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 31 martie 2017, Centrul de

Sănătate Publică a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2016 și menținerea hotărârii

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 01 decembrie 2015.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că

instanța de apel cât, a încălcat normele de drept material, aplicând o normă

abrogată.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa părților la 11.01.2017 (f.d. 140), cât și faptul că la materialele

cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul Centrului de

Sănătate Publică se consideră declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Centrul de Sănătate

Publică nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei

contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a actului

judecătoresc recurat.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele

recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării

cauzei, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Centrul de Sănătate Publică ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Centrul de Sănătate Publică se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță