3ra-1257/17 — contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1257/17 prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău Judecător: A. Catană instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros Î N C H E I E R E 29 noiembrie 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Druță Tamara Chișca-Doneva examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Healty Life”, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Healty Life” împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la revocarea prescripției, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2017, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Healty Life” și menținută hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 17 noiembrie 2016, prin care acțiunea a fost respinsă c o n s t a t ă : La 19 ianuarie 2016, SRL „Healty Life” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a MAI al RM cu privire la revocarea prescripției.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 07 decembrie 2015 a expediat în adresa Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a MAI al RM o cerere prealabilă, prin care a solicitat revocarea Prescripției nr. 18 din 28 ianuarie 2015. Indică că, în cererea prealabilă a fost menționat faptul că SRL „Healty Life” este agent economic, care la moment administrează Centrul Comercial „Unic” din municipiul Bălți. Susține reclamantul că, a fost informat de fostul gestionar al Centrului Comercial „Unic” despre existența Prescripției nr. 18 din 28 ianuarie 2015, prin care acestuia i-au fost prescrise întreprinderea unui șir de măsuri privind apărarea împotriva incendiilor, în legătură cu Centrul Comercial „Unic”.

Consideră Prescripția nr. 18 din 28 ianuarie 2015 ca fiind neîntemeiată și ilegală, care afectează interesele societății în vederea exploatării în mod normal a Centrului Comercial „Unic” aflat în gestiunea sa. 1 Specifică că, Prescripția nr. 18 din 28 ianuarie 2015 a fost emisă la data când SRL „Healty Life” nu avea în gestiune Centrul Comercial „Unic”, or la moment Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a MAI al RM refuză să efectueze un control la Centrul Comercial „Unic” în vederea stabilirii gradului de executare a prescripției nr. 18 din 28 ianuarie 2015. Solicită, SRL „Healty Life” revocarea Prescripției Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a MAI al RM nr. 18 din 28 ianuarie 2015. Prin hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 17 noiembrie 2016, acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2017, a fost respins apelul declarat de SRL „Healty Life” și menținută hotărârea primei instanțe. La 22 septembrie 2017, prin intermediul oficiului poștal, SRL „Healty Life” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi decizii sub formă de încheiere, prin care să fie dispusă încetarea procesului. În motivarea recursului a indicat că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au examinat pricina în baza prevederilor Legii contenciosului administrativ. De asemenea, a menționat că în speța dedusă judecății, SRL „Healty Life” solicită anularea Prescripției nr. 18 din 28 ianuarie 2015 emisă de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a MAI al RM, care reprezintă de fapt un act pregătitor, preparator și premergător.

Or, consideră că legalitatea actului preparator poate fi verificată numai odată cu verificarea legalității actului administrativ și numai în cazurile expres prevăzute de lege actul preparator poate fi verificat pe calea acțiunii în contenciosul administrativ. Astfel, reiterează că la caz, pretenția SRL „Healty Life” cu privire la anularea Prescripției nr. 18 din 28 ianuarie 2015 emisă de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a MAI al RM nu constituie obiect al Legii contenciosului administrativ, iar în acest caz instanța refuză în primirea cererii de chemare în judecată în temeiul art. 169 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, iar dacă cererea a fost primită, încetează procesul în temeiul art. 265 lit. a) din Codul de procedură civilă, care prevede că instanța judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care pricina nu urmează a fi judecată în procedură civilă.

Consideră că instanța de apel urma să emită o decizie sub formă de încheiere, prin care să dispună încetarea procesului la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Healty Life” împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a MAI al RM cu privire la revocarea prescripției. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanței de apel din 20 iulie 2017 a fost expediată în adresa părților la data de 03 august 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire cu nr. 12696-4 (f. d. 102), însă careva date privind recepționarea deciziei la materialele dosarului nu există.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 22 septembrie 2017 în termen. La 06 octombrie 2017, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței. 2 La 01 noiembrie 2017, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a MAI al RM, a depus referință la recursul declarat de SRL „Healty Life”, solicitînd respingerea recursului declarat cu menținerea deciziei instanței de apel. Examinând temeiurile recursului declarat de către SRL „Healty Life”, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Healty Life”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumente invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, dar nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din 3 recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera inadmisibil recursul declarat de către SRL „Healty Life”.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), c), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Healty Life”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Druță Tamara Chișca-Doneva 4