3ra-237/18 — anularea deciziilor

Dosarul nr.3ra-237/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sed. Rîșcani

Judecător: L. Holevițcaia

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Panov, L. Pruteanu, V. Cotorobai

ÎNCHEIERE

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecători Galina Stratulat, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea Comercială „Svantevit Grup” Societatea cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea

Comercială „Svantevit Grup” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva

Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea deciziilor,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2017, prin care s-a

admis apelul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, s-a casat hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani din 19 mai 2017 și s-a pronunțat o nouă hotărâre, prin care s-

a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea

Comercială „Svantevit Grup” Societatea cu Răspundere Limitată,

c o n s t a t ă:

La 25 iulie 2016, SC „Svantevit Grup” SRL s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat, solicitând anularea deciziilor nr.456/P/2

din 29 aprilie 2016 și nr.72 din 16 iunie 2016.

În motivarea acțiunii societatea reclamantă a indicat că, Serviciul Fiscal de Stat a

efectuat un control fiscal prin metoda verificării tematice privind respectarea

legislației, în domeniul importului, depozitării și comercializării produselor de uz

fitosanitar și/sau a fertilizanților.

Urmare a controlului efectuat, prin actul de control nr.3-544775 din 04 martie

2016 inspectorii fiscali au constatat, că SC „Svantevit Grup” SRL, în perioada 24

iunie 2015 – 25 octombrie 2015, a desfășurat „activitate în lipsa licenței în domeniul

importului, depozitării, comercializării produselor de uz fitosanitar și/sau

fertilizanților, astfel, obținând venit brut considerat ilicit în sumă de 4 053 146 lei.

Ca rezultat, de către Serviciul Fiscal de Stat a fost emisă decizia nr.456/p/2 din

29 aprilie 2016 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de societatea

reclamantă, SC „Svantevit Grup” SRL fiindu-i aplicată amenda în mărime de 4 053

146 lei, în conformitate cu prevederile art.10 alin.(4) din Legea nr.845-XII din

03.01.1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, care stipulează că „ pentru

desfășurarea activității fără licență sau a activităților interzise pe teritoriul Republicii

Moldova, precum și a celor permise în mod exclusiv întreprinderilor de stat, organele

fiscale, Camera de Licențiere sau alt organ abilitat cu atribuția de eliberare a licenței

1

aplică amendă în mărimea venitului brut din realizarea obținută în urma activităților

menționate”.

Considerând neîntemeiat actul de control fiscal nr. 05 din 17 martie 2016,

societatea reclamantă a menționat că prin decizia nr.129 din 24 iunie 2015, Camera de

Licențiere a decis retragerea licenței seria A MMII nr. 039496 din 11 aprilie 2007

pentru genul de activitate „importul și comercializarea produselor de uz fitosanitar și a

fertilizanților și formularului licenței” precum și a obligat depunerea formularului

licenței retrase la Camera de Licențiere.

La fel a notat că Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău prin hotărârea din 07 iulie

2015, rămasă definitivă, a admis cererea Camerei de Licențiere privind retragerea

licenței eliberate SC„Svantevit Grup” SRL, seria A MMII nr.039496 din 11 aprilie

2007 pentru genul de activitate „importul comercializarea produselor de uz fitosanitar

și a fertilizanților” și a obligat agentul economic să depună formularul licenței retrase

la Camera de Licențiere.

Astfel, luând în considerare hotărârea Judecătoriei Râșcani din 07 iulie 2015, a

menționat societatea reclamantă că licența se consideră retrasă din data deciziei

nr.129, emisă de Camera de Licențiere, adică din 24 iunie 2015.

În acest sens, a indicat că SC „Svantevit Grup” SRL nu a primit și nici nu a

recepționat decizia privind retragerea licenței sub nr. 129 din 24 iunie 2015, prin care a

fost obligată în decurs de 10 zile, din data adoptării deciziei să depună la Cameră

licența retrasă, cu decizia respectivă luând cunoștință în instanța de judecată.

SC „Svantevit Grup” SRL invocând ilegalitatea deciziei din 29 aprilie 2016,

nr.456/P/2 a înaintat contestație (cerere prealabilă) către Serviciul Fiscal de Stat, prin

care a solicitat anularea acestei, însă la 01 iulie 2016 a recepționat decizia nr.72 din

16 iunie 2016, prin care s-a respins contestația și s-a menținut decizia contestată ca

fiind obligatorie pentru executare.

A considerat SC „Svantevit Grup” SRL că, decizia nr.456/p/2 din 29 aprilie

2016, emisă asupra cazului de încălcare a legislației, prin care s-a aplicat amendă

pentru încălcarea legislației în mărime de 4 053 146,0 lei și decizia din 16 iunie 2016,

nr.72 emisă pe marginea contestației împotriva deciziei nr.456/P/2 din 29 aprilie 2016,

sunt ilegale și pasibile de anulat.

În drept, SC „Svantevit Grup” SRL și-a întemeiat cererea de chemare în judecată

pe prevederile art. art. 3 – 33 ale Legii contenciosului administrativ din 10 februarie

2002, art. art. 5 – 278 Cod procedură civilă.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 19 mai 2017 cererea de

chemare în judecată depusă de SC „Svantevit Grup” SRL a fost admisă, dispunându-

se anularea deciziilor Serviciului Fiscal de Stat 2016 sub nr.456/p/72 din 29 aprilie

2016 și nr.72 din 16 iunie 2016.

Considerând neîntemeiată hotărârea primei instanțe, la 26 mai 2017 Serviciul

Fiscal de Stat, a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii

contestate cu emiterea unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată

depusă de SC „Svantevit Grup” SRL să fie respinsă.

În motivarea apelului Serviciul Fiscal de Stat, a indicat că prima instanță la

adoptarea hotărîrii nu a constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în

contradicție cu circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele

de drept procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2017, s-a admis apelul

declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, s-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău,

2

sediul Râșcani din 19 mai 2017 și s-a pronunțat o nouă hotărâre, prin care s-a respins

ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de SC „Svantevit Grup” SRL

împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea deciziei nr.456/p/72 din 29

aprilie 2016 asupra cazului de încălcare a legislației de către SC „Svantevit Grup”

SRL și decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.72 din 16 iunie 2016.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant

și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele

formulate în cererea de apel sunt întemeiate.

Astfel, instanța de apel a menționat că emiterea deciziei de către Serviciul

Fiscal de Stat nr.456/p/72 din 29 aprilie 2016 asupra cazului de încălcare a legislației

de către SC „Svantevit Grup” SRL este legală, or, aceasta a avut posibilitatea să se

conformeze prevederilor deciziei Camerei de Licențiere nr.129 din 24 iunie 2015 și să

depună licența în termen de 10 zile.

Totodată, Curtea de Apel Chișinău a reținut că decizia Serviciului Fiscal de Stat

nr. 72 din 16 iunie 2016, nu constituie obiect de contestare în instanța de contencios

administrativ, dat fiind faptul că reprezintă rezultatul reexaminării actului

administrativ contestat de SC „Svantevit Grup” SRL, astfel că instanța de judecată nu

poate discuta conținutul unui răspuns la contestație oferit de autoritatea fiscală unei

persoane fizice și/sau juridice, deoarece contestatarul nu poate pretinde ca răspunsul la

contestație (cerere prealabilă) să fie dat propriei sale formulări sau într-un anumit sens,

după dorința personală, or, stabilirea răspunsului este atributul exclusiv al autorității

fiscale.

Nefiind de acord cu decizia instanțe de apel, la 15 ianuarie 2018 SC „Svantevit

Grup” SRL a înaintat cerere de recurs iar la 14 februarie 2018 a prezentat cererea

suplimentară de recurs, prin care solicită casarea deciziei instanței de apel din 12

octombrie 2017, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 19

mai 2017.

Prin referința depusă la 22 februarie 2018, Serviciul Fiscal de Stat solicită a

considera recursul declarat de către SC „Svantevit Grup” SRL ca fiind inadmisibil,

invocând lipsa temeiurilor prevăzute de art. 432 Cod procedură civilă.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 12 octombrie

2017 a fost expediată recurentului la 13 noiembrie 2017, însă deoarece la materialele

cauzei lipsește confirmarea recepționării acesteia, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin prisma art.

434 CPC, consideră recursul depus la data de 15 ianuarie 2018 în termen.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurentul consideră că

soluția instanței de apel este pripită, fapt ce rezultă din nedeterminarea naturii juridice

a obiectului litigiului, criteriu care presupune prin sine lămurirea corectă și certă a

situației de fapt și de drept.

De asemenea, susține că instanța de apel examinând apelul înaintat de către

Serviciul Fiscal de Stat a trecut în mod superficial argumentele invocate de către SC

„Svantevit Grup”, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă apelului

sub toate aspectele, în raport cu legislația ce guvernează litigiul în cauză.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că, recursul declarat de SC „Svantevit Grup” SRL, urmează a fi

declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

3

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu

trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) Cod procedură civilă, se consideră că

normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei;

pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile

privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor

unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al

ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat SC „Svantevit Grup” SRL, este

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) Cod

procedură civilă, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 Cod procedură civilă, completul a

constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 Cod procedură civilă și

anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4).

În cazul de față, argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs nu

se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă determinarea

aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului

judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atât în

practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea Mitropolia

Basarabiei și alții vs. Moldova, nr. 45701/99 § 137, ECHR 2001-XII). În același timp,

conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica

Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă în recursul declarat

4

de către SC „Svantevit Grup” SRL asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către SC „Svantevit Grup”, ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Societatea Comercială

„Svantevit Grup” Societatea cu Răspundere Limitată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Iulia Sîrcu

Judecători Galina Stratulat

Iuliana Oprea

5