3ra-1218/17 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1218/17 Prima instanță – (Judecătoria Cahul) E.Tverdohleb Instanța de apel – (Curtea de Apel Cahul) V.Movilă, I.Dănăilă, E. Dvurecenschii Î N C H E I E R E 25 octombrie 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, Galina Stratulat judecători Oleg Sternioală Dumitru Mardari examinând admisibilitatea recursului declarat de Biroul Vamal Sud, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea pe Acțiuni ”Tricon” împotriva Biroului Vamal Sud privind contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 14 iunie 2017, prin care a fost admis apelul Societatea pe Acțiuni ”Tricon”, a fost casată hotărârea Judecătoriei Cahul din 02 decembrie 2016 și a fost pronunțată o hotărâre nouă prin care s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea pe Acțiuni ”Tricon”, c o n s t a t ă : La 31 iulie 2014 Societatea pe Acțiuni ”Tricon” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Sud solicitând anularea procesului-verbal cu privire la contravenției nr.480/14 din 27 mai 2014 și anularea deciziei Biroului Vamal Cahul din 29 mai 2014 privind aplicarea societății pe acțiuni „Tricon” a sancțiunii materiale pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 231 pct.5) Codul vamal, amendă în mărime de 100% din valoarea obiectului contravenției, ceea ce constituie suma de 96357,24 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a reiterat că la 27 mai 2014 Biroul Vamal Cahul a întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție nr.480/14, prin care a constatat că la 04 octombrie 2013, 17 septembrie 2013 și 14 august 2013, Societatea pe Acțiuni „Tricon”, a depus declarațiile vamale DV nr. 25091001687, DV Î2509I001589 și DV 25091001380, privind plasarea mărfurilor în regim vamal de perfecționare activă, conform autorizației nr. ACT 201325090012346. În urma verificărilor decontului de justificare, nr.30 din 13 ianuarie 2014, prezentat de Societatea pe Acțiuni „Tricon”, s-a constatat că marfa în valoare de 96 357,24 lei, nu a fost plasată sub nici o destinație vamală și care figurează ca neexportată.

Astfel, în temeiul art. 231 pct. 5) Codul vamal, care prevede nerespectarea de către titularul regimului vamal suspensiv a termenelor, obligațiilor și condițiilor stabilite 1 pentru derularea și încheierea acestui regim, i-a aplicat amendă în mărime de 100% din valoarea obiectului contravenției, ceea ce constituie 96 357,24 lei. Societatea pe Acțiuni „Tricon” consideră că atât procesul-verbal din 27 mai 2014, cât și decizia de sancționare din 29 mai 2014 sunt neîntemeiate, lipsite de suport juridic și argumente fondate, concluziile din decizie nu corespund circumstanțelor cazului, fiind emise contrar prevederilor legii.

Relatează că, la 14 august 2013 a importat materie primă - materiale tricotate din fibre sintetice vopsite, pentru confecționarea -7129 unități, veste din fibre sintetice pentru femei, cod 340008. Deoarece materialele importate au fost stocate, acestea și-au pierdut parțial proprietățile și Societatea pe Acțiuni ,,Tricon” a fost nevoit să negocieze cu firma exportatoare privind necesitatea de a fi importată materie primă suplimentară- 524,10 M.L. care a fost inclusă în autorizația de perfecționare activă nr. ACT201325090012346 din 14 august 2013. Pentru confecționarea unei unități de vestă din fibre sintetice era necesar de 0,686 m/buc adică cu 0,074 m/buc, mai mult decât s-a calculat inițial.

Mai relevă că conform declarației vamale nr.2509101630 din 25 septembrie 2013 Societatea pe Acțiuni „Tricon” a exportat 2415 veste din fibre sintetice pentru femei, prin care a fost regularizată cantitatea de țesătură de bază și anume, norma: 0,686 m/buc. x 2 415 unități = 1656,69 M.L. Astfel, potrivit contului de justificare nr.30 din 13 ianuarie 2014 au fost reflectate executarea tuturor obligațiilor potrivit autorizației nr. ACT 2013225090012346 din 14 august 2013. Societatea pe Acțiune „Tricon” menționează că a respectat în totalitate termenele, obligațiile și condițiile stabilite pentru derularea regimului vamal suspensiv - perfecționarea activă conform autorizației nr. ACT 201325090012346. Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 02 decembrie 2016 cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea pe Acțiuni „Tricon” a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că Societatea pe Acțiuni „Tricon” nu a înștiințat Biroul vamal despre modificarea normei de consum, pentru confecționarea modelului 340008 de la 0,613 metri la 0,686 metri pentru o unitate. Nu a solicitat Biroului vamal modificarea autorizației din 14 august 2013 prin majorarea normei de consum pentru confecționarea vestelor din fibre sintetice pentru femei în cantitate de 7129 bucăți în legătură cu neajunsul depistat la verificarea materiei prime. A mai reținut că reclamantul a încălcat procedura stabilită de pct.172 din hotărârea pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal, când au fost declarate date diferite de cele care corespund realității în ceea ce privește declarația vamală nr.1630 din 25 septembrie 2013, cât și în contul de justificare nr.30 la închiderea regimului, prin care a fost constatată ca neexportată marfa în mărime de 339,585 M.L.

fapt ce constatat drept o nerespectare a obligațiilor și condițiilor titularului autorizației de perfecționare activă, nefiind prezentate careva probe de către Societatea cu Răspundere Limitată „Tricon” că mărfurile de import plasate potrivit autorizației din 14 august 2013 și, care figurau la Biroul vamal ca rămase neexportate, au fost totuși plasate în termenul prevăzute de lege sub o altă destinație vamală. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 26 decembrie 2016, Societatea pe Acțiuni „Tricon” a declarat apel, solicitând, admiterea apelului, casarea hotărîrii 2 Judecătoriei Cahul din 02 decembrie 2016 și pronunțarea unei noi decizii de admitere a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 14 iunie 2017 a fost admsi apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Tricon”. A fost casată hotărârea Judecătoriei Cahul din 02 decembrie 2016 și s-a emis o hotărârea nouă prin care s-a admis parțial acțiunea înaintată de Societatea pe Acțiuni „Tricon”. A fost anulat procesul-verbal de contravneției nr.480/14 din 27 mai 2014 și decizia asupra cazului de contravenției vamală cu răspundere materială din 29 mai 2014 emise de Biroul Vamal Cahul privind constatarea contravenției vamale prevăzute de art.231 pct.5) Codul vamal și aplicarea sancțiunii materiale în mărime de 96357,24 lei în privința Societății pe Acțiuni „Tricon”.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut în motivarea deciziei că, din raportul de expertiză nr.2/16 din 26 februarie 2016, rezultă că pentru confecționarea a 7129 veste pentru femei din fibre sintetice codul mărfii: 62114390000, model 340008-91512/13777, autorizate prin autorizația de perfecționare activă ACT201325090012346 din 14 august 2013 au fost respectate cerințele documentației tehnice, indicațiilor și regimului tehnologic, puse de firma Gerry Weber la dispoziția Societății pe Acțiuni „Tricon”. Comanda de 7129 bucăți a fost îndeplinită în volum deplin, cu utilizarea totală a materiei prime, inclusiv și a 339,585 M.L. materiale tricotate din fibre sintetice vopsite în valoare totală de 96 357,24 lei.

După constatarea neajunsului de materie primă în rulouri, Societatea pe Acțiuni „Tricon” a adus la cunoștință acest fapt, printr-o scrisoare adresată către Gerry Weber. Gerry Weber a înștiințat Societatea pe Acțiuni „Tricon” despre acea că a fost exportată materie primă pentru confecționarea a 7129 veste, de model 340008 cu norma de consum 0,613 metri și prin Invoice 23203 din 10 septembrie 2013, a fost expediată suplimentar materie primă în cantitate de 524,10 metri pentru modelul 340008, fiind majorată norma de consum de la 0,613 metri la 0,686 metri, în scopul ca comanda de 7129 bucăți să fie îndeplinită în volum deplin. Toate acestea denotă faptul, că se confirmă utilizarea integrală a materiei prime plasate în regim de perfecționare activă, ba mai mult, aceasta nu a fost îndeajuns pentru confecționarea a 7129 veste, ceea ce a dus la expedierea suplimentară a materiei prime de către partenerul străin, pentru a fi îndeplinită comanda integral.

Instanța a mai constatat că, din motiv că s-a stabilit minus în rulourile cu material, acest fapt a dus la indicarea anume a acestei norme de 0,686, pentru confecționarea a 2 415 veste, în declarația vamală nr.1630 din 25 septembrie 2013. Recalcularea menționându-se că urmează a fi reflectată în momentul exportului, din motiv că Societatea pe Acțiuni "Tricon”, cât și compania „Gerry Weber”, nu au cunoscut că materia primă, ulterior depozitării își va pierde proprietățile și norma de consum pentru o unitate, se va majora.

La momentul când s-a stabilit acest fapt, Societatea pe Acțiuni „Tricon”, de comun acord cu compania „Gerry Weber” au majorat norma de consum de la 0,613 m.1./ per unitate la 0,686 m.1./per unitate și a fost solicitat partenerului străin, livrarea materiei prime suplimentare în cantitate de 524,10 m. 1. Materia primă importată de Societatea pe Acțiuni „Tricon” a fost utilizată 3 integral, cu exportarea a celor 7129 veste, nu a existat necesitatea plasării sub o altă destinație vamală, deoarece nu a rămas stofa din cea importată, toată fiind utilizată. Totodată, în procesul-verbal nr.480/14, nu a fost indicat nici un temei din indicii calificativi, nu se face trimitere la punctele hotărârii Guvernului nr.1140 din 02 noiembrie 2005, care ar fi fost încălcate.

La 28 august 2017 Biroul Vamal Sud a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Cahul, solicitând casarea deciziei menționate și menținerea hotărârii Judecătoriei Cahul din 02 decembrie 2016. Recurentul a declarat recurs în temeiul art.432 alin.2) lit.c) din Codul de procedură civilă care statuează că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească a interpretat în mod eronat legea. În motivarea cererii de recurs au indicat că instanța de apel nu a constatat corect toate circumstanțele pricinii. La emiterea deciziei eronat a concluzionat despre utilizarea integrală a materiei prime plasate în regim vamal de perfecționare activă, bazându-se doar pe poziția apelantului, fără a lua în calcul argumentele biroului vamal și probele anexate la materialele dosarului.

Recurentul susține că instanța de apel a dat apreciere prioritară raportului de expertiză față de alte înscrisuri prezentate de Societatea pe Acțiuni „Tricon” la decontul de justificare și la declarațiile vamale de export. A indicat că, instanța și-a motivat soluția emisă pe probe inexistente, fiind contradictorii argumentele invocate în cererea de apel, cele relatate de expert în raportul de expertiză și cele concluzionate de instanța de apel. Cantitatea de materie primă rezultă din însăși înscrisurile prezentate de intimat la decontul de justificare și anexate la declarațiile vamale și care figurează în evidența postului vamal Cahul intern, ca neexportată, astfel, instanța incorect a concluzionat că titularul autorizației a utilizat întreaga cantitate de materie primă la confecționarea celor 4129 bucăți de veste.

Mai relevă că instanța de apel greșit a concluzionat despre corectitudenea acțiunilor de revizuire a normei de consum cu care s-a convenit de comun acord cu compania „Gerry Weber”. Instanța de apel nu a ținut cont de prevederile pct.172 alin.7) a hotărârii Guvernului nr.1140 din 02 noiembrie 2005 și de cele relatate de reprezentantul intimatului în cadrul examinării cauzei în fond și anume despre faptul că orice modificare a ratei de randament urma a fi informat imediat organul vamal. În opinia recurentului decizia instanței de apel este neîntemeiată și nemotivată. În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Cu referire la termenul de declarare a recursului instanța de recurs constatată că Curtea de Apel Cahul a pronunțat dispozitivul deciziei la 14 iunie 2017. 4 În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Potrivit scrisorii de comunicare decizia motivată a fost expediată în adresa participanților la proces la 14 iulie 2017, însă la materialele dosarului nu există dovada recepționării deciziei de către părți.

Cererea de recurs a fost declarată la 28 august 2017, respectiv în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă. La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele. În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut.

Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o 5 reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(a se vedea Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat Biroul Vamal Sud, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se declară inadmisibil recursul înaintat de Biroul Vamal Sud. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Galina Startulat judecători Oleg Sternioală Dumitru Mardari 6