2ra-1656/17 — cu privire la apărarea drepturilor consumatorilor prin încasarea compensației și penalității
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la apărarea drepturilor consumatorilor prin încasarea compensaţiei şi penalităţii
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1656/17 — cu privire la apărarea drepturilor consumatorilor prin încasarea compensației și penalității (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: S. Dimitriu dosarul nr. 2ra-1656/17
instanța de apel: M. Ciugureanu, L. Popova, A. Minciuna
ÎNCHEIERE
11 octombrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Dumitru Mardari
Ion Druță
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de
Întreprinderea de Stat Compania Aeriană „Air Moldova”
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Bulmaga, Anei
Becciv, Elenei Soroncean, Raisei Burlacu și Mariei Laptedulce împotriva
Întreprinderii de Stat Compania Aeriană „Air Moldova” cu privire la apărarea
drepturilor consumatorilor prin încasarea compensației și penalității
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 1 februarie 2017, prin care a
fost admis apelul declarat de Întreprinderea de Stat Compania Aeriană „Air
Moldova”, casată hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din
9 noiembrie 2015 și emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii
constată:
La 28 septembrie 2015, Elena Bulmaga, Ana Becciv, Elena Soroncean,
Raisa Burlacu și Maria Laptedulce au depus cerere de chemare în judecată
împotriva Întreprinderii de Stat Compania Aeriană „Air Moldova” cu privire la
apărarea drepturilor consumatorului prin încasarea compensației și penalității de
întârziere.
În motivarea acțiunii au invocat că, prin intermediul site-ului oficial al
Întreprinderii de Stat Compania Aeriană „Air Moldova”, au fost efectuate rezervări
de loc, pe numele Elenei Bulmaga, Elenei Soroncean, Mariei Laptedulce, Anei
Becciv și Raisei Burlacu, pentru zborul cu plecare din aeroportul Bologna (BLQ),
Italia cu destinația Chișinău (KIV) cursa 9U880, fiind emise biletele electronice
nr. 5722402211777, 5722402224308, 5722402135730, 5722402154865, pentru
care s-a achitat suma de 760 euro.
Menționează că decolarea (plecarea) din aeroportul Bologna, potrivit
rezervării, era stabilită pentru data de 31 iulie 2015 ora 21:50, pe când au decolat la
data de 2 august 2015, la ora 03:40.
1
Relevă că la înregistrarea pentru zbor, au fost informate despre faptul că
zborul la această cursă este anulat și transferat pentru data de 1 august 2015, cursa
9U1880, ulterior pasagerii s-au prezentat pentru înregistrare, unde au fost informați
despre faptul că zborul la această cursă se amână cu 4 ore.
Indică că zborul din Bologna cu destinația Chișinău, efectuat de
Întreprinderea de Stat Compania Aeriană „Air Moldova”, a avut o întârziere la
plecare de peste 4 ore față de ora de plecare prevăzută în bilet, ajungând la
destinație cu o întârziere de peste 5 ore.
Notează că prin reclamațiile din 10 august 2015 și 12 august 2015, au
solicitat companiei aeriene, în temeiul capitolelor IV și V din Regulamentul
privind compensarea și asistența pasagerilor în eventualitatea refuzului la
îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor, aprobat prin Hotărârea
Guvernului Republicii Moldova nr. 836 din 08 noiembrie 2012, acordarea unei
compensații în valoare de 500 euro, pentru fiecare pasager pe motivul anulării și
ulterior amânării zborului, care a cauzat o pierdere de timp ireversibilă, cât și o
situație de neplăcere.
Mai menționează că Întreprinderea de Stat Compania Aeriană „Air
Moldova”, dând dovadă de neglijență totală față de pasageri, nu a dat niciun
răspuns, din care considerent consideră că urmează să răspundă conform legislației
în vigoare, pentru neonorarea obligației asumate.
Subliniază că potrivit art. 19 din Convenția pentru unificarea anumitor
norme referitoare la transportul aerian internațional, încheiată la Montreal la
28 mai 1999, transportatorul este răspunzător de prejudiciul rezultat dintr-o
întârziere în transportul aerian de pasageri, de bagaje sau de mărfuri.
Insistă că răspunderea transportatorului este reglementată expres și de
prevederile Regulamentul privind compensarea și asistența pasagerilor în
eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a
zborurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 836 din
08 noiembrie 2012, care la pct. 16 lit. a) în coroborare cu pct. 17 și 18 lit. a),
prevăd că pentru întârzierea zborului peste ora de plecare timp de 2 ore, în cazul
zborurilor de 1500 de kilometri sau mai puțin, compania aeriana este obligată să
achite pasagerului o compensație de 250 euro, care se achită în lei la cursul Băncii
Naționale a Moldovei, la data achitării acesteia.
Consideră că având în vedere faptul că a avut loc o întârziere a zborului cu
peste 4 ore, în temeiul dispozițiilor art. 32 alin. (2) coroborat cu prevederile art. 21
alin. (1) din Legea privind protecția consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003,
Întreprinderea de Stat Compania Aeriană „Air Moldova” urmează sa achite o
penalitate, stabilită de lege, în mărime de 10% din costul biletului pentru fiecare
oră de întârziere, adică 10% din 760 euro pentru 4 ore, ceea ce constituie suma de
304 euro.
Solicită încasarea din contul Întreprinderii de Stat Compania Aeriană „Air
Moldova” în beneficiul Elenei Bulmaga, Elenei Soroncean, Mariei Laptedulce,
Anei Becciv și Raisei Burlacu a compensației în sumă de 2500 euro și a penalității
în suma de 304 euro, achitați în lei moldovenești la cursul Băncii Naționale a
Moldovei, la data achitării.
2
Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 9 noiembrie 2015,
acțiunea a fost admisă.
A fost încasat din contul Întreprinderii de Stat Compania Aeriană „Air
Moldova” în beneficiul solidar a Elenei Bulmaga, Anei Becciv, Elenei Soroncean,
Raisei Burlacu și Mariei Laptedulce, suma de 2500 euro cu titlu de compensație
legală și suma de 304 euro cu titlu de penalitate legală de întârziere, iar în total
suma de 2804 euro, în lei moldovenești la cursul Băncii Naționale a Moldovei, din
data executării hotărârii.
A fost încasat din contul Întreprinderii de Stat Compania Aeriană „Air
Moldova” în beneficiul statului taxa de stat compensată în mărime de 1826 lei.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2016, a fost respins apelul
declarat de Întreprinderea de Stat Compania Aeriană „Air Moldova” și menținută
hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 9 noiembrie 2015.
Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 16 noiembrie 2016, a fost admis
recursul declarat de Întreprinderea de Stat Compania Aeriană „Air Moldova”,
casată decizia Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2016 și remisă cauza la
rejudecare în instanța de apel.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 1 februarie 2017, a fost admis
apelul declarat de Întreprinderea de Stat Compania Aeriană „Air Moldova”, casată
hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 9 noiembrie 2015 și emisă o
nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial.
A fost încasat de la Întreprinderea de Stat Compania Aeriană „Air Moldova”
în folosul Elenei Bulmaga, Anei Becciv, Elenei Soroncean, Raisei Burlacu și
Mariei Laptedulce, compensația în mărime a câte 250 euro, fiecare.
În rest, cerințele au fost respinse, ca nefondate.
La 18 mai 2017, Întreprinderea de Stat Compania Aeriană „Air Moldova” a
declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 1 februarie 2017,
prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu
emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.
În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a constatat și nu a
elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii,
circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, pe care instanță le consideră
constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice și suficiente, mai mult ca atât
instanța nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și în același timp a aplicat
eronat o lege care nu trebuia să fie aplicată.
Menționează că deoarece cadrul legislativ al Republicii Moldova existent nu
conține careva prevederi speciale referitor la răspunderea operatorilor de transport
aerian și a drepturilor pasagerilor care folosesc acest mod de transport, se aplică
doar normele generale privitor la contractul de transport stabilite în Codul civil și
Legea privind protecția consumatorilor nr. 105-XVdin 13 martie 2003.
Având în vedere prevederile art. 988 alin. (2) Cod civil, indică că cărăușul
poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat pasagerului care rezultă din întârziere
doar în cazul în care o astfel de răspundere este prevăzută în contract sau legislație,
însă legislația Republicii Moldova nu prevede o asemenea răspundere. Cărăușul
3
este ținut să repare prejudiciul cauzat prin acțiunile sale cu intenție sau din culpă
gravă.
Consideră că potrivit dispozițiilor art. 988 alin. (2) Codul civil, regula este că
cărăușul nu răspunde pentru întârziere, proba contrarie fiind pe seama pasagerului
și anume el trebuie să dovedească că cărăușul a acționat cu intenție sau din culpă
gravă și cărăușul nu achită despăgubiri pentru simplul fapt al întârzierii, ci doar
dacă au existat prejudicii.
Susține că intimatele Elena Bulmaga, Ana Becciv, Elena Soroncean, Raisa
Burlacu și Maria Laptedulce nu au probat faptul că amânarea cursei aeriene a avut
loc din intenție sau din culpa gravă a Întreprinderii de Stat Compania Aeriană „Air
Moldova”, iar prima instanță nu a constatat și nu s-a expus asupra acestei
circumstanțe importante pentru soluționarea pricinii.
Evidențiază că dispozițiile art. 21 din Legea privind protecția consumatorilor
nr. 105-XV din 13 martie 2003, prevăd două drepturi opționale ale consumatorului,
în cazul când prestatorul nu a început la timp prestarea serviciului sau când în
timpul prestării serviciului, a devenit clar că serviciul nu va fi îndeplinit în
termenul stabilit, sau dacă termenul de prestare a serviciului a expirat: a) să fixeze
prestatorului (executantului) un nou termen, în cadrul căruia el trebuie să înceapă și
să finalizeze prestarea serviciului (executarea lucrării), și să ceară reducerea
prețului pentru serviciu (lucrare); b) să rezilieze contractul de prestare a serviciului
(executare a lucrării) și să revendice repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea
termenelor de începere și/sau finalizare a prestării serviciului (executării lucrării).
Explică că în cazul în care intimatele Elena Bulmaga, Ana Becciv, Elena
Soroncean, Raisa Burlacu și Maria Laptedulce au acceptat transportarea în alt
termen decât acel stabilit în bilet, și-au folosit dreptul de a fixa un nou termen, și în
așa fel sunt în drept să ceară doar reducerea prețului pentru bilet, în același timp,
nu mai pot folosi dreptul de reziliere a contractului de transport și să revendice
repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea termenelor de începere și/sau
finalizare a transportării.
Mai menționează că potrivit prevederilor art. 19 din Convenția de la
Montreal la care Republica Moldova a aderat prin Legea nr. 254-XVI din
5 decembrie 2008, transportatorul nu este răspunzător pentru daunele survenite
datorită întârzierii dacă dovedește că el a luat toate masurile care se impun în mod
rezonabil pentru a evita dauna sau i-a fost imposibil să ia respectivele măsuri.
Indică că circumstanța survenirii defecțiunii tehnice a aeronavei care era
planificată pentru îndeplinirea cursei aeriene, cât și necesitatea efectuării urgente a
deservirii tehnice a acesteia în scopul asigurării securității zborurilor ulterioare,
nici într-un fel nu se datorează unei fapte sau acțiuni intenționate a operatorului
aerian „Air Moldova”.
Consideră că instanța nu a aplicat legea care trebuia să o aplice și anume
prevederile art. 988 alin. (2) Codul civil și art. 21 din Legea privind protecția
consumatorilor nr. 105-XVdin 13 martie 2003 și că a aplicat eronat prevederile
Regulamentului privind compensarea și asistența pasagerilor în eventualitatea
refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 836 din 08 noiembrie 2012.
4
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată
în adresa părților la 9 martie 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire (f.
d. 168), careva date despre recepționarea acesteia de către recurentă la materialele
dosarului lipsesc.
Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a
declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 1 februarie 2017,
în termen.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Întreprinderea de Stat
Compania Aeriană „Air Moldova” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea
5
de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul
declarat de Întreprinderea de Stat Compania Aeriană „Air Moldova”, asemenea
aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Întreprinderea de Stat Compania Aeriană „Air
Moldova” ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție
dispune:
Recursul declarat de Întreprinderea de Stat Compania Aeriană „Air
Moldova” se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Dumitru Mardari
Ion Druță
6