3ra-1074/17 — contestarea actului administrativ și anularea contractului de locațiune
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ şi anularea contractului de locaţiune
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
3ra-1074/17 — contestarea actului administrativ și anularea contractului de locațiune (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: A. Cucerescu nr. 3ra-1074/17
instanța de apel: Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov
ÎNCHEIERE
11 octombrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componentă:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Iuliana Oprea
Ion Druță
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de
Consiliul municipal Chișinău
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului teritorial
Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău cu privire
la anularea actului administrativ și contractului de locațiune
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, prin care a fost
respins apelul declarat de Consiliul municipal Chișinău și menținută hotărârea
primei instanțe, prin care acțiunea a fost admisă
constată:
La 3 august 2016, Oficiului teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus
cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău,
intervenient accesoriu Irina Țiganu cu privire la anularea actului administrativ.
În motivarea acțiunii a invocat că la 19 mai 2016, Consiliul municipal
Chișinău a adoptat decizia nr. 1/50-25 „Cu privire la prelungirea relațiilor
contractuale de locațiune a unei încăperi amplasată pe str. Drumul Schinoasei, 1/3
lit. A (subsol)”, prin care a transmis Irinei Țiganu în locațiune, fără drept de
privatizare, pe un termen de 3 ani, încăperea cu altă destinație decât cea locativă cu
suprafața de 11,4 m.p., pentru depozitarea obiectelor de uz casnic, plata chiriei
fiind calculată conform coeficientului de piață K4-0,l.
Menționează că în conformitate cu art. 64 din Legea privind administrația
publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006 și Regulamentului cu privire la
organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009, a fost efectuat controlul de
legalitate a deciziei nr. 1/50-25 din 19 mai 2016, fiind constatat că aceasta a fost
adoptată contrar prevederilor legislației.
Susține că la 27 iunie 2016, în adresa pârâtului a fost înaintată notificarea
nr. 1304/OT4-1185 din 24 iunie 2016, prin care s-a solicitat abrogarea actului
administrativ, însă în termenul prevăzut de lege nu a parvenit niciun răspuns.
1
Afirmă că la adoptarea deciziei enunțate, Consiliul municipal Chișinău a
aplicat prevederile art. 3 alin. (2) din Legea privind administrația publică locală și
art. 904 alin. (2) din Codul civil, dar prevederile respective nu sunt aplicabile
speței.
Indică că la adoptarea soluției instanța de apel a ignorat prevederile art. 9
alin. (2) din Legea nr. 317 din 18 iulie 2003 privind actele normative ale
Guvernului și ale altor autorități ale administrației publice centrale și locale, care
stipulează că actele normative ale autorităților administrației publice centrale și
locale trebuie să corespundă întocmai prevederilor constituționale, legilor, precum
și hotărârilor și ordonanțelor Guvernului.
Relevă că conform art. 18 alin. (4) din Legea nr. 179-XVI din 10 iulie 2008
cu privire la parteneriatul public-privat, realizarea parteneriatului public-privat prin
intermediul contractului de locațiune/arendă are ca obiect transmiterea în
posesiune și folosință temporară a bunurilor proprietate publică. Partenerul privat
este responsabil de utilizarea la destinație a bunului și de colectarea plăților pentru
lucrările efectuate și serviciile prestate. Prețul contractului se stabilește de către
părți și nu poate fi mai mic de cuantumul minim al chiriei stabilit în legea anuală a
bugetului de stat.
Mai indică că conform pct. 3 din Regulamentul cu privire la modul de dare
în locațiune a activelor neutilizate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 483 din
29 martie 2008, chiria se stabilește în contractul de locațiune pentru toate activele
închiriate. Cuantumul chiriei nu poate fi mai mic decât cuantumul minim al chiriei,
calculat conform Legii bugetului de stat pe anul respectiv.
Invocă că Legea bugetului de stat pe anul 2015 stipulează în anexa nr. 6 că
cuantumul minim al chiriei anuale pentru folosirea încăperilor se calculează după o
anumită formulă.
La fel, în aceasta sunt stabilite facilități în ceea ce privește cuantumul chiriei
la luarea în locațiune a spațiilor proprietate a unității administrativ-teritoriale, iar
stabilirea unor facilități suplimentare, prin reducerea coeficientului de piață,
contravine normelor legale în vigoare.
Consideră că decizia pârâtului nr. 1/50-25 din 19 mai 2016 este ilegală,
deoarece a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legii.
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 33, 166, 174, 192 alin. (2),
277, 278 CPC, art. 68 din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind
administrația publică locală, art. 3, 5 lit. b), 17 alin. (2), 21 alin. (1), 26 alin. (1)
lit. a) din Legea nr. 793 din 10 februarie 2000 privind contenciosul administrativ.
Solicită admiterea acțiunii și anularea deciziei Consiliului municipal
Chișinău nr. 1/50-25 din 19 mai 2016 „Cu privire la prelungirea relațiilor
contractuale de locațiune a unei încăperi situate pe str. Drumul Schinoasei, 1/3
lit. A (subsol)”.
La 1 noiembrie 2017, Oficiului teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a
înaintat împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenient accesoriu Irina
Țiganu o cerere suplimentară de majorare a pretențiilor, prin care a solicitat
anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 1/50-25 din 19 mai 2016 „Cu
privire la prelungirea relațiilor contractuale de locațiune a unei încăperi situate pe
2
str. Drumul Schinoasei,1/3 lit. A (subsol)” și contractului de locațiune nr. 3/16/004
din 14 iulie 2016, încheiat între Consiliul municipal Chișinău și Irina Țiganu.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 14 martie 2017,
acțiunea a fost admisă integral.
A fost anulată decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 1/50-25 din
19 mai 2016 „Cu privire la prelungirea relațiilor contractuale de locațiune cu Irina
Țiganu asupra unor încăperi din str. Drumul Schinoasei, 1/3 lit. A, subsol”.
A fost anulat contractul de locațiune nr. 1/16/004 din 14 iulie 2016, încheiat
între Consiliul municipal Chișinău și Irina Țiganu.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, a fost respins apelul
declarat de Consiliul municipal Chișinău și menținută hotărârea primei instanțe.
La 4 august 2017, Consiliul municipal Chișinău a declarat recurs împotriva
deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței
de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea
să fie respinsă.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată și hotărârea
primei instanțe considerându-le ilegale și neîntemeiate, pe motiv că instanța nu a
elucidat pe deplin toate temeiurile legale invocate și a aplicat eronat normele de
drept material care vin în contradicție cu circumstanțele de fapt și de drept.
Referindu-se la prevederile art. 315 alin. (1) Cod civil și art. 9 din Legea
nr. 121 din 4 mai 2007, notează că administrarea și deetatizarea proprietății
publice, împuternicirile de proprietar al patrimoniului unității administrativ-
teritoriale sunt exercitate de către Consiliul local în numele unității administrativ-
teritoriale.
Astfel, fiind proprietar al bunului imobil situat pe str. Drumul Schinoasei,
1/3, lit. A (subsol), Consiliul municipal Chișinău în exclusivitate posedă, folosește
și dispune de bunul respectiv.
Relevă recurentul că în conformitate cu Regulamentul gestionării clădirilor,
construcțiilor și încăperilor cu altă destinație decât cea locativă – proprietate
municipală, aprobat prin decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 11/55 din
23 decembrie 2014, încăperile nelocuibile aflate în gestiunea Consiliului
mun. Chișinău pot fi date în locațiune ca excepție pentru încăperile transmise în
locațiune, locatarilor blocurilor cu mai multe nivele, în calitate de spații pentru
păstrarea lucrurilor de uz gospodăresc, cu suprafața de până la 20 m. p.
Accentuează că încăperea care a fost transmisă în locațiune este de
11,4 m. p., iar potrivit regulamentului menționat, autoritățile publice locale au
dreptul de a acorda sprijin locatarilor blocurilor cu mai multe nivele să primească
în locațiune, în condiții preferențiale, încăperile nelocuibile.
Astfel, consideră ca fiind eronată concluzia primei instanțe precum că
decizia contestată a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legislației și art. 9 alin.
(2) din Legea nr. 317 din 18 iulie 2003.
Evidențiază că pretenția cu privire la anularea contractului de locațiune a fost
înaintată către un pârât necorespunzător, deoarece contractul de locațiune este
semnat de viceprimarul mun. Chișinău și Irina Țiganu, astfel, Consiliul municipal
Chișinău, nu are calitate procesuală în acțiunea dată.
3
Mai susține că pretenția din cererea de concretizare a cerințelor cu privire la
nulitatea contractului de locațiune urmează a fi scoasă de pe rol în temeiul art. 267
alin. (1) lit. a) CPC, deoarece la caz nu a fost respectată procedura prealabilă, or,
actul respectiv este un act administrativ, drept urmare, Oficiului teritorial Chișinău
al Cancelariei de Stat urma în mod obligatoriu să notifice, în cazul în care
considera că acesta este emis ilegal, solicitând anularea și doar după refuzul
administrației publice locale de al anula să sesizeze instanța de judecată.
Obiectează recurentul că prima instanță a soluționat problema drepturilor
unor persoane neantrenate în proces, și anume în proces nu a fost atras în calitate
de copârât Primăria mun. Chișinău, prin ce a încălcat dreptul la apărare și la un
proces echitabil bazat pe principiul contradictorialității
La fel, indică că contrar prevederilor art. 211 CPC, prima instanță nu a
expediat o copie de cerere de concretizare a pretențiilor, astfel dânșii nu au
cunoscut despre existența cerinței privind anularea contractului de locațiune,
deoarece nu au fost prezenți în ședința de judecată.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată
în adresa părților la 10 iulie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire
(f. d. 79), iar careva date despre recepționarea acesteia de către recurent la
materialele cauzei lipsesc.
Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a
declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, în
termenul legal.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Consiliul municipal
Chișinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)
CPC.
4
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
La fel, alegațiile recurentului precum că reprezentantul Consiliului mun.
Chișinău nu a fost prezent în ședința de judecată și nu a cunoscut despre pretenția
cu privire la anularea contractului de locațiune nr. 1/16/004 din 14 iulie 2016,
încheiat între Consiliul municipal Chișinău și Irina Țiganu, cauza fiind examinată
în lipsa reprezentantul Consiliului mun. Chișinău, nu se încadrează în temeiurile
prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Or, din actele cauzei se constată că Consiliul municipal Chișinău a cunoscut
despre examinarea litigiului în instanța de judecată, fiind prezent în ședința de
judecată din 24 octombrie 2016 (f. d. 28-29), iar potrivit art. 100 alin. (3) CPC, în
cazul amânării judecării cauzei, nu este necesară citarea participanților la proces
prezenți la ședință.
În acest sens, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO,
recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației
prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod
direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în
recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție
dispune:
Recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Iuliana Oprea
Ion Druță
5