3ra-319/18 — contestarea actului administrativ si declararea nulitătii contractului de locatiune.

3ra-319/18 — contestarea actului administrativ si declararea nulitătii contractului de locatiune. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Centru: A. Catană Dosarul nr. 3ra-319/18

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

L. Bulgac, Gr. Dașchevici, S. Gîrbu

Î N C H E I E R E

04 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind admisibilitatea

recursului declarat de către Consiliul mun. Chișinău,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat împotriva Consiliului mun. Chișinău, intervenient accesoriu Vasile

Bulibaș cu privire la contestarea actului administrativ și declararea nulității contractului de

locațiune,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Consiliul mun. Chișinău și menținută hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 10 februarie 2017

c o n s t a t ă:

La 03 august 2016, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Chișinău, intervenient accesoriu Vasile

Bulibaș cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 19 mai 2016 Consiliul mun. Chișinău a

emis decizia nr. 1/50-32, prin care a dat în locațiune, pe un termen de trei ani, lui Vasile

Bulibaș încăperile, cu altă destinație decât cea locativă – proprietate municipală, cu suprafața

de 11,9 m.p., amplasate pe adresa: XXXXX, pentru depozitarea obiectelor de uz casnic. Plata

chiriei fiind calculată cu aplicarea coeficientului K - 0.1.

4

Susține că în conformitate cu prevederile art. 64 din Legea nr. 436 din 28 decembrie

2006 privind administrația publică locală și Regulamentului cu privire la organizarea și

funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de stat, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.

845 din 18 decembrie 2009, a efectuat un control privind legalitatea actului administrativ

contestat în rezultatul căruia s-a depistat că acesta contravine legislației în vigoare.

Menționează că la 27 iunie 2016, a înaintat Consiliului mun. Chișinău notificarea nr.

1304/OT4-1188, solicitând anularea deciziei nr. 1/50-32 din 19 mai 2016 „Cu privire la

prelungirea relațiilor contractuale de locațiune a unor încăperi din XXXXX lui Vasile

Bulibaș”, însă a rămas fără examinare.

Declară că la cazul speței sunt aplicabile dispozițiile art. 18 alin. (4) din Legea cu

privire la parteneriatul public-privat nr. 179 din 10 iulie 2008, care stipulează că realizarea

parteneriatului public-privat prin intermediul contractului de locațiune/arendă are ca obiect

transmiterea în posesiune și folosință temporară a bunurilor proprietate publică. Parteneriatul

privat este responsabil de utilizarea la destinație a bunului și de colectarea plăților pentru

1

serviciile prestate. Prețul contractului se stabilește de către părți, dar nu poate fi mai mic

decât cuantumul minim al chiriei stabilit în legea anuală a bugetului de stat.

La fel, potrivit pct. 3 din Regulamentul cu privire la modul de dare în locațiune a

activelor neutilizate, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 483 din 29 martie 2008, chiria se

stabilește în contractul de locațiune pentru toate activele închiriate. Cuantumul chiriei nu

poate fi mai mic decât cuantumul minim al chiriei calculat conform legii bugetului de stat pe

anul respectiv.

Reiterează că potrivit Anexei nr. 6 la Legea bugetului de stat pe anul 2015 nr. 72 din 12

aprilie 2015, cuantumul minim al chiriei anuale pentru folosirea încăperilor se calculează

după următoarea formulă: P = T × (1+K +K +K )×K ×S, în care: P – cuantumul chiriei

ai b 1 2 3 4 ai

anuale, T – tariful de bază pentru chiria anuală a unui metru pătrat de spațiu; K –

b 1

coeficientul de amplasare a încăperii; K – coeficientul amenajării tehnice; K – coeficientul

2 3

de ramură privind utilizarea încăperii; K – coeficientul de piață; S – suprafața încăperii.

4

Coeficientul de piață K se stabilește prin înțelegerea părților și nu poate fi mai mic de

4

1.0, iar pentru genurile de activitate desfășurate în încăperile menționate la lit. d) pozițiile 1)

– 6) din aceiași Anexă, el nu poate fi mai mic de 0.5, excepție făcând încăperile folosite de

organele mijloacelor de informare în masă, pentru care coeficientul de piață va fi de 1.0,

spațiile utilizate pentru realizarea acțiunilor în masă din cadrul proiectelor și programelor

finanțate de la bugetul public național și spațiile folosite de către uniunile de creație, pentru

care coeficientul de piață se stabilește în mărime de 0.1.

Astfel, consideră reclamantul că Legea bugetului de stat pe anul 2015 deja a stabilit

facilități în ceea ce privește cuantumul chiriei la luarea în locațiune a spațiilor proprietate a

unității administrativ-teritoriale, iar stabilirea unor facilități suplimentare, prin reducerea

coeficientului de piață, contravine normelor legale în vigoare.

Cere Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat anularea deciziei nr. 1/50-32 din

19 mai 2016 „Cu privire la prelungirea relațiilor contractuale de locațiune a unor încăperi din

XXXXX lui Vasile Bulibaș” emisă de către Consiliul mun. Chișinău.

Pe parcursul examinării cauzei reclamantul Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de

Stat și-a majorat pretențiile din acțiune, solicitând suplimentar declararea nulității

contractului de locațiune nr. 1/16/003 din 14 iulie 2016 încheiat între Consiliul mun.

Chișinău și Bulibaș Vasile.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 10 februarie 2017, acțiunea a

fost admisă, fiind anulată decizia nr. 1/50-32 din 19 mai 2016 „Cu privire la prelungirea

relațiilor contractuale de locațiune a unor încăperi din XXXXX lui Vasile Bulibaș” emisă de

către Consiliul mun. Chișinău și declarat nul contractul de locațiune nr. 1/16/003 din 14 iulie

2016 încheiat între Consiliul mun. Chișinău și Bulibaș Vasile.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017, a fost respins apelul

declarat de către Consiliul mun. Chișinău și menținută hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 10 februarie 2017.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare și-au motivat soluțiile prin faptul că pârâtul

Consiliul mun. Chișinău pe lângă facilitățile deja stabilite prin Legea bugetului de stat pe

anul 2015, în ceea ce privește cuantumul chiriei la darea în locațiune a încăperilor, cu o altă

destinație decât cea locativă – proprietate municipală, cu suprafața de 11,9 m.p., amplasate

pe adresa: XXXXX, pentru depozitarea obiectelor de uz casnic, a stabilit ilegal facilități

suplimentare intervenientului accesoriu Bulibaș Vasile, prin reducerea coeficientului de piață

K la calcularea chiriei până la 0.1.

4

Au conchis instanțele de judecată că actul administrativ contestat - decizia nr. 1/50-32

din 19 mai 2016, emis de către Consiliul mun. Chișinău, contravine Legii bugetului de stat pe

2

anul 2015, în ceea ce privește formula după care a fost calculată chiria pentru spațiile date în

locațiune.

Referitor la contratul de locațiune nr. 1/16/003 din 14 iulie 2016 încheiat între Consiliul

mun. Chișinău și Bulibaș Vasile, instanțele de judecată ierarhic inferioare au notat că acesta

este lovit de nulitate, deoarece a fost emis în baza unui act juridic ce contravine legii.

La 17 ianuarie 2018, Consiliul mun. Chișinău a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din

16 noiembrie 2017 și hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 10 februarie 2017, cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În susținerea recursului Consiliul mun. Chișinău a invocat ilegalitatea și netemeinicia

deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial

prezenta speță, interpretând și aplicând eronat normele de drept material.

Afirmă că potrivit Anexei nr. 2 la decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 11/55 din 23

decembrie 2014 „Cu privire la aprobarea Regulamentului gestionării clădirilor, construcțiilor

și încăperilor cu altă destinație, decât cea locativă-proprietate municipală”, ca excepție, în

scopul apărării drepturilor persoanelor social vulnerabile, locatarilor din blocurile de locuință

și întreprinderile municipale aflate la autogestiune pentru categoriile respective, mărimea

coeficientului de piață pentru încăperile transmise în locațiune, locatarilor blocurilor cu multe

nivele, în calitate de spații pentru păstrarea lucrurilor de uz gospodăresc, se stabilește în

proporție de 0.1 pentru o suprafață de până la 20 m.p.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie

2017 a fost expediată în adresa Consiliului mun. Chișinău la 13 decembrie 2017 (f.d. 106),

însă lipsesc date când a fost recepționată de către recurent.

În circumstanțele relevate, recursul declarat de către Consiliul mun. Chișinău la 17

ianuarie 2018, se consideră depus în termenul prevăzut de lege.

La 16 februarie 2018, în adresa intimatului Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de

Stat și intervenientului accesoriu Vasile Bulibaș au fost expediate copiile recursului declarat

de către Consiliul mun. Chișinău, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referințelor.

La 05 martie 2018, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus referință,

solicitând respingerea recursului declarat de către Consiliul mun. Chișinău, cu menținerea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017 și hotărârii Judecătoriei Chișinău

(sediul Centru) din 10 februarie 2017, pe care le consideră legale și întemeiate, invocând că

instanțele de judecată ierarhic inferioare au verificat minuțios toate circumstanțele, care au

importanță pentru soluționarea justă a prezentei spețe, dând o apreciere corectă suportului

probatoriu al cauzei.

Alte referințe nu au fost depuse.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile din

referința depusă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Consiliul mun. Chișinău

este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și

(4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că normele de

drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

3

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în

proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul declarat de către Consiliul mun. Chișinău nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Nu poate fi reținut drept temei al admisibilității recursului argumentul Consiliului mun.

Chișinău precum că potrivit Anexei nr. 2 la decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 11/55 din

23 decembrie 2014 „Cu privire la aprobarea Regulamentului gestionării clădirilor,

construcțiilor și încăperilor cu altă destinație, decât cea locativă-proprietate municipală”, ca

excepție, în scopul apărării drepturilor persoanelor social vulnerabile, locatarilor din

blocurile de locuință și întreprinderile municipale aflate la autogestiune pentru categoriile

respective, mărimea coeficientului de piață pentru încăperile transmise în locațiune,

locatarilor blocurilor cu multe nivele, în calitate de spații pentru păstrarea lucrurilor de uz

gospodăresc, se stabilește în proporție de 0.1 pentru o suprafață de până la 20 m.p., deoarece

Legea bugetului de stat pe anul 2015 nr. 72 din 12 aprilie 2015 deja a stabilit facilitățile în

ceea ce privește cuantumul chiriei la luarea în locațiune a spațiilor proprietate a unității

administrativ-teritoriale, care nu poate fi mai mic de 1.0, iar pentru genurile de activitate

desfășurate în încăperile menționate la lit. d) pozițiile 1) – 6) din Anexă nr. 6 la legea

enunțată, el nu poate fi mai mic de 0.5, excepție făcând încăperile folosite de organele

mijloacelor de informare în masă, pentru care coeficientul de piață va fi de 1.0, spațiile

utilizate pentru realizarea acțiunilor în masă din cadrul proiectelor și programelor finanțate

de la bugetul public național și spațiile folosite de către uniunile de creație, pentru care

coeficientul de piață se stabilește în mărime de 0.1.

Mai mult ca atît, Regulamentul gestionării clădirilor, construcțiilor și încăperilor cu altă

destinație, decât cea locativă-proprietate municipală, aprobat prin decizia Consiliului mun.

Chișinău nr. 11/55 din 23 decembrie 2014, reprezintă în sine un act administrativ cu caracter

4

normativ emis de către autoritatea publică locală, care prin prisma art. 7 din Legea cu privire

la actele normative nr. 100 din 22 decembrie 2017, are o forță juridică inferioară spre

deosebire de Legea bugetului de stat pe anul 2015 nr. 72 din 12 aprilie 2015, care este un act

normativ adoptat de Parlament, or, actele normative ale autorității administrației publice

centrale și locale trebuie să corespundă întocmai prevederilor constituționale, legilor, precum

și hotărârilor și ordonanțelor Guvernului.

Altfel zis, actele normative subordonate legii se aplică la reglementarea raporturilor

civile doar în cazurile în care sunt emise în temeiul legii și nu contravine ei.

La fel, nu poate fi reținut argumentul Consiliului mun. Chișinău privind ilegalitatea și

netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat

superficial prezenta speță, or, recurentul nu a indicat nici un temei de declarare a recursului

prevăzut de art. 432 CPC, făcând referire doar la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Referitor la invocarea recurentului precum că instanța de apel a interpretat și aplicat

eronat normele de drept material, fără specificarea prin ce s-a manifestat aceste încălcări și

din care circumstanțe acestea rezultă, nu permite încadrarea în temeiurile prevăzute la art.

400 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a fi

respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural, verificându-se

exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu

privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță sunt

similare celor indicate în procesul judecării cauzei, asupra cărora instanțele de judecată

ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Consiliul

mun. Chișinău ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 269-270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art.

440, CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Consiliul mun. Chișinău se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

5