2r-603/17 — recunoasterea proprietatii comune in devalmasie

2r-603/17 — recunoasterea proprietatii comune in devalmasie (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: N. Arabadji dosarul nr. 2r-603/17

instanța de apel: M. Guzun, Iu. Cotruță, N. Simciuc

D E C I Z I E

11 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursurile declarate de către Grossu Laurențiu-Vlad și Grossu

Ana-Maria,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cudinov

Alexandru împotriva lui Grossu Laurențiu-Vlad și Grossu Ana-Maria, intervenienți

accesorii Doruc Vera și notarul public Mardari Maria cu privire la recunoașterea în

calitate de moștenitor legal, recunoașterea proprietății comune în devălmășie și

stabilirea cotelor-părți din succesiune,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017, prin care au fost

respinse cererile apelanților Cudinov Alexandru, Grossu Laurențiu-Vlad și Grossu

Ana-Maria cu privire la scutirea de la plata taxei de stat și nu s-a dat curs cererilor de

apel depuse de către Cudinov Alexandru, Grossu Laurențiu-Vlad și Grossu Ana-

Maria,

c o n s t a t ă

La 05 iulie 2011, Cudinov Alexandru a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva lui Grossu Laurențiu-Vlad și Grossu Ana-Maria, intervenient accesoriu

notarul public Mardari Maria cu privire la recunoașterea în calitate de moștenitor

legal și recunoașterea proprietății comune în devălmășie.

În motivarea acțiunii a indicat că în perioada anului 1984 a început viața de

familie în comun cu Grosu Eufrosinia, stabilindu-se cu traiul în apartamentul nr. 136

situat pe str. Albișoara 8, municipiul Chișinău.

Menționat că la 27 decembrie 1991 au oficializat căsătoria, în anul 1993 au

înfiat copiii Laurențiu-Vlad și Ana-Maria, iar la 26 noiembrie 1997 pe numele

Eufrosiniei Grosu a fost înregistrat dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.

136 situat pe str. Albișoara 8, municipiul Chișinău.

Relatează că la data de 20 martie 2001 căsătoria a fost desfăcută, însă au

continuat să locuiască împreună, ducând o gospodărie comună până la 07 mai 2011,

când Grosu Eufrosinia a decedat.

1

Consideră că apartamentul nr. 136 situat pe str. Albișoara 8, municipiul

Chișinău constituie proprietate comună în devălmășie, deoarece a fost dobândit în

timpul căsătoriei, iar pe parcursul a 27 de ani valoarea apartamentului a sporit

simțitor.

Solicită recunoașterea apartamentului nr. 136 situat pe str. Albișoara 8,

municipiul Chișinău proprietate comună în devălmășie și recunoașterea în calitate de

moștenitor legal de clasa I după decesul Eufrosiniei Grosu.

Ulterior, la 22 decembrie 2011, Cudinov Alexandru a înaintat cerere de

chemare suplimentară, solicitând recunoașterea proprietății comune în devălmășie în

privința sumelor bănești aflate la conturile de depozit a Bănii de Economii nr. 111384

în sumă de 64763 lei și nr. 840/145/22 în sumă de 4139 dolari SUA (f.d. 50-53 Vol.

I).

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, municipiul Chișinău din 20 iulie 2012,

acțiunea înaintată de Cudinov Alexandru a fost admisă, fiind recunoscut dreptul lui

Cudinov Alexandru asupra ½ cotă-parte din apartamentul nr. 136 situat pe str.

Albișoara 8, municipiul Chișinău și la ½ cotă-parte din conturile bancare nr. 111384

și nr. 840/145/22 pe numele Eufrosiniei Grosu aflate la Banca de Economii. Totodată

au fost recunoscuți Grossu Laurențiu-Vlad și Grossu Ana-Maria moștenitori legali a

câte ¼ cotă-parte din masa succesorală care a rămas după decesul Eufrosiniei Grosu

din apartamentul nr. 136 situat pe str. Albișoara 8, municipiul Chișinău și ¼ cotă-

parte din conturile bancare nr. 111384 și nr. 840/145/22 pe numele Eufrosiniei Grosu

la Banca de Economii și a fost încasat în mod solidar din contul lui Grossu Laurențiu-

Vlad și Grossu Ana-Maria în beneficiul lui Cudinov Alexandru cheltuielile pentru

asistență juridică în mărime de 5000 lei și taxa de stat în mărime de 200 lei (f. d. 116-

118 Vol. I).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2012, a fost respins

apelul declarat de Grossu Laurențiu-Vlad și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani,

municipiul Chișinău din 20 iulie 2012. (f.d. 147-151 Vol. I).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 20 februarie 2013, a fost admis

recursul declarat de Grossu Laurențiu-Vlad, casată integral decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Rîșcani,

municipiul Chișinău, în alt complet de judecată (f.d. 170-174 Vol. I).

La 03 octombrie 2013, Cudinov Alexandru a înaintat cerere de concretizare a

pretențiilor, solicitând recunoașterea în calitate de moștenitor legal de clasa I după

decesul Eufrosiniei Grosu, recunoașterea apartamentului nr. 136 situat pe str.

Albișoara 8 municipiul Chișinău proprietate comună în devălmășie, recunoașterea

proprietății comune în devălmășie asupra depozitelor la conturile bancare nr. 111384

și nr. 840/145/22 pe numele Eufrosiniei Grosu în Banca de Economii, stabilirea

cotelor-părți ai succesiunii rămase după decesul Eufrosiniei Grosu în mărime de ½

cotă-parte după Cudinov Alexandru din apartamentul nr. 136 situat pe str. Albișoara

8 municipiul Chișinău și cîte ¼ cotă-parte din apartamentul în cauză după Grossu

Laurențiu-Vlad și Grossu Ana-Maria, stabilirea cotelor-părți ai succesiunii rămase

după decesul Eufrosiniei Grosu în mărime de 2/3 cotă-parte după Cudinov Alexandru

din depozitele la conturile bancare nr. 111384 și nr. 840/145/22 pe numele

Eufrosiniei Grosu în Banca de Economii și câte 1/6 cotă-parte după Grossu

Laurențiu-Vlad și Grossu Ana-Maria (f.d. 194-197 Vol. I).

2

La 20 septembrie 2016, Cudinov Alexandru a înaintat cerere de concretizare a

pretențiilor împotriva lui Grossu Laurențiu-Vlad și Grossu Ana-Maria, intervenienți

accesorii Doruc Vera și notarul public Mardari Maria, solicitând recunoașterea

apartamentului nr. 136 situat pe str. Albișoara 8, municipiul Chișinău proprietate

comună în devălmășie a soților Cudinov Alexandru și Grosu Eufrosinia,

recunoașterea dreptului de proprietate asupra ½ cotă-parte din apartamentul

menționat după Cudinov Alexandru, stabilirea a câte ½ cotă-parte ideală din

apartamentul nr. 136 situat pe str. Albișoara 8, municipiul Chișinău după Cudinov

Alexandru și ½ cotă-parte ideală după Grosu Eufrosinia, recunoașterea proprietății

comune în devălmășie a soților Cudinov Alexandru și Grosu Eufrosinia asupra

mijloacelor bănești din depozitele la conturile bancare nr. 111384 și nr. 840/145/22

pe numele Eufrosiniei Grosu în Banca de Economii (f.d. 104-106 Vol. II).

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 07 martie 2017,

acțiunea înaintată de Cudinov Alexandru a fost admisă parțial, fiind recunoscut

proprietate comună în devălmășie a lui Cudinov Alexandru și Grosu Eufrosinia

asupra apartamentului nr. 136 situat pe str. Albișoara 8, municipiul Chișinău,

mijloacelor bănești, depozitate pe conturile bancare nr. 111384 și nr. 840/145/22 pe

numele Eufrosiniei Grosu în Banca de Economii și determinat Eufrosiniei Grosu 2/3

cotă-parte ideală din proprietatea în devălmășie și lui Cudinov Alexandru asupra 1/3

cotă-parte din apartamentul nr. 136 situat pe str. Albișoara 8n municipiul Chișinău și

1/3 cotă-parte din mijloacele bănești, depozitate pe conturile bancare nr. 111384 și nr.

840/145/22 pe numele Etfrosiniei Grosu în Banca de Economii, în rest acțiunea a fost

respinsă.

La 24 martie 2017, Cudinov Alexandru a declarat apel nemotivat împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei

instanțe în partea respingerii pretențiilor cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie admisă integral în sensul formulat.

La 31 martie 2017, Grossu Laurențiu-Vlad a declarat apel nemotivat

împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii

primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă

integral. Totodată, a solicitat scutirea parțială de la plata taxei de stat la depunerea

apelului.

La 13 aprilie 2017, Grossu Ana-Maria a declarat apel nemotivat împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă integral.

Totodată, a solicitat scutirea parțială de la plata taxei de stat la depunerea apelului

(f.d. 139-140 Vol. II).

La 04 iulie 2017, Grossu Laurențiu-Vlad a depus apel motivat împotriva

hotărârii primei instanțe cu invocarea solicitărilor înaintate inițial.

La 05 iulie 2017, Grossu Ana-Maria a depus apel motivat împotriva hotărârii

primei instanțe cu invocarea acelorași solicitări.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017, au fost respinse

cererile apelanților Cudinov Alexandru, Grossu Laurențiu-Vlad și Grosu Ana-Maria

cu privire la scutirea de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs cererilor de apel depuse

de către Cudinov Alexandru, Grossu Laurențiu-Vlad și Grossu Ana-Maria, s-a

acordat apelanților Cudinov Alexandru, Grossu Laurențiu-Vlad și Grosu Ana-Maria

3

termen pentru prezentarea dovezii de achitare a taxei de stat până la data de 17

octombrie 2017 și explicat că în cazul neprezentării dovezii de plată a taxei de stat în

termenul stabilit de instanță, cererea de apel nu v-a fi considerată depusă și împreună

cu toate actele anexate v-a fi restituită.

La 17 iulie 2017, Grossu Laurențiu-Vlad a declarat recurs împotriva încheierii

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii contestate și

emiterea unei încheieri, prin care să fie scutit parțial de la plata taxei de stat la

depunerea cererii de apel.

Recurentul Grossu Laurențiu-Vlad, în motivarea recursului a menționat că, se

află într-o situație materială grea, deoarece locuiește la gazdă și are un salariu de

3256 lei.

Susține că, prin încheierea contestată i-a fost încălcată egalitatea armelor în

proces, deoarece Cudinov Alexandru a fost scutit în prima instanță de la achitarea

taxei de stat la înaintarea cererii de chemare în judecată.

La 25 iulie 2017, Grossu Ana-Maria a declarat recurs împotriva încheierii

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii contestate și

emiterea unei încheieri, prin care să fie scutită parțial de la plata taxei de stat la

depunerea cererii de apel.

Recurenta Grossu Ana-Maria, în motivarea recursului a menționat că se află

într-o situație materială precară, deoarece locuiește la gazdă, iar jumătate din salariu

îl achită pentru gazdă.

Susține, prin faptul că nu a fost scutit de la plata taxei de stat, a fost încălcată

egalitatea armelor în proces, deoarece Cudinov Alexandru a fost scutit în prima

instanță de la achitarea taxei de stat la înaintarea cererii de chemare în judecată.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenții s-au conformat prevederilor

legale și au declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel 11 iulie 2017, la data

de 17 iulie 2017 și respectiv 25 iulie 2017, în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și

a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile neîntemeiate și care

urmează a fi respinse cu menținerea încheierii instanței de apel din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea.

După cum se constată la caz, odată cu depunerea apelurilor preventive

împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 07 martie 2017, Grossu

Laurențiu-Vlad și Grossu Ana-Maria au solicitat scutirea parțială de la plata taxei de

stat pentru depunerea cererilor de apel, invocând starea materială precară în care se

află, precum și faptul că locuiesc la gazdă, fapt care nu le permite achitarea integrală

4

a taxei de stat pentru examinarea cererilor de apel, care la caz fiind de 3 333,62 lei

pentru fiecare.

Astfel, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017, au fost

respinse cererile apelanților Cudinov Alexandru, Grossu Laurențiu-Vlad și Grossu

Ana-Maria cu privire la scutirea de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs cererilor de

apel depuse de către Cudinov Alexandru, Grossu Laurențiu-Vlad și Grossu Ana-

Maria și s-a acordat apelanților Cudinov Alexandru, Grossu Laurențiu-Vlad și Grossu

Ana-Maria termen pentru prezentarea dovezii de achitare a taxei de stat până la data

de 17 octombrie 2017.

La adoptarea acestei soluții, instanța de apel și-a fundamentat concluziile pe

dispozițiile art. 368 alin. (1) Codul de procedură civilă, care statuează expres că dacă

cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art. 364 și art. 365 și dacă cererea

este depusă fără plata taxei de stat, instanța de apel dispune printr-o încheiere să nu se

dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

În conformitate cu art. art. 364 alin. (1), 365 alin. (4) CPC, cererea de apel se

depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de

stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii. La cererea de apel se

anexează dovada de plată a taxei de stat dacă apelul se impune cu taxa.

Conform art. 84 Codul de procedură civilă, se impune cu taxă de stat fiecare

cerere de chemare în judecată (inițială și reconvențională), cererea intervenientului

principal, cererea vizând pricinile cu procedură specială, cererea de eliberare a

ordonanței judecătorești, cererea de declarare a insolvabilității, cererea de eliberare a

titlului executoriu privind executarea hotărârilor arbitrale, cererea de apel, cererea de

recurs, precum și cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele

judecătorești.

În conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. j) din Legea taxei de stat nr. 1216 din 03

decembrie 1992, pentru cererile de apel împotriva hotărârilor instanțelor judecătorești

se achită 75 % din taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de chemare în

judecată sau altei cereri, iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial – 75 % din taxa

calculată din suma contestată.

Iar, dispozițiile art. 85 alin (4) din Codul de procedură civilă acordă dreptul

judecătorului (instanței de judecată), să scutească persoana fizică sau juridică, în

funcție de situația materială și de probele prezentate în acest sens, de plata taxei de

stat sau de plata unei părți a ei.

Prin prisma normei enunțate, instanța de recurs, statuează că concluzia instanței

de apel, în sensul expus prin încheierea din 11 iulie 2017, este întemeiată și legală,

deoarece apelanții Grossu Laurențiu-Vlad și Grossu Ana-Maria nu au prezentat probe

incontestabile care ar confirma imposibilitatea achitării taxei de stat la depunerea

cererii de apel, la caz fiind în mărime de 3 333,62 lei fiecare.

De altfel, și argumentul invocat în cererile de recurs precum că, situația

financiară precară face imposibilă achitarea integrală a taxei de stat la depunerea

cererilor de apel, nu poate fi reținut de instanța de recurs, deoarece în confirmarea

acestei susțineri apelanții nu au prezentat probe concludente care ar demonstra

situația materială precară și care ar permite aplicarea prevederilor art. 85 alin. (4)

CPC.

5

În consecință, instanța de recurs reține că argumentele recurenților cu referire

la faptul că salariul este insuficient pentru achitarea integrală a taxei de stat, nu pot fi

reținute de către instanța de recurs ca temei de scutire a apelanților de la plata unei

părți a taxei de stat pentru depunerea cererii de apel, întrucât acestea nu demonstrează

situația materială precară a apelanților și lipsa mijloacelor financiare pentru achitarea

taxei de stat, cu atât mai mult că nici în instanța de recurs nu au fost prezentate probe

concludente și pertinente în acest sens.

În acest context Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a menționa și faptul că în situația din

speță, prin concluzia instanței de apel de a nu da curs cererilor de apel, nu se încalcă

dreptul recurentului privind liberul acces la justiție, prevăzut atât de legislația internă

cât și de internațională.

Or, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, prin practica sa constantă de

nenumărate ori a precizat faptul că dreptul de acces la un tribunal nu este un drept

absolut (cauza Golder v. the United Kingdom §-36 din 21 februarie 1975,), ci unul

care poate implica anumite limitări din partea statelor contractante, în funcție de

nevoile și resursele comunității și ale indivizilor (Ashimgdane vs United Kingdom 28

mai 1985).

Însă limitările sunt în concordanță cu art. 6 parag. 1 CEDO, decât dacă acestea

urmăresc un scop legitim și există un raport rezonabil de proporționalitate între

mijloacele folosite și scopul urmărit. (cauza Bellet vs France §-31, Garcia

Manibardo vs Spain §-44).

Astfel, la caz Colegiul reține că în situația din speță limitările instituite de

legiuitor privind necesitatea achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel

corespunde cerințelor prevăzute de art. 6 parag. 1 CEDO privind dreptul de acces la

un tribunal și corespunde cerințelor instituite de CEDO prin jurisprudența sa:

- cerința privind scopul legitim al limitării – este îndeplinită, avînd în vedere că

întindere acestor taxe este stabilită sub forma unui procent din valoarea aflată în

litigiu și fiind instituit un plafon maxim de care nu poate trece mărimea taxei de stat

chiar dacă valoarea acțiunii este mai mare, iar CEDO a confirmat că aceste taxe

privesc buna administrare a justiției și vizează atît descurajarea justițiabililor în

formularea unor cereri, abuzive cît și asigurarea de fonduri pentru funcționarea

justiției.( cauza Weissman și alții împotriva României §-35, Tolstoy Miloslavsky v.

the United Kingdom §-61 )

- raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul

urmărit, pentru a stabili dacă este respectat acest raport rezonabil între impunerea

plății taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată și scopul legitim

urmărit privind buna administrare a justiției, descurajarea justițiabililor în formularea

unor cererii, abuzive cât și asigurarea de fonduri pentru funcționarea justiției urmează

să cercetăm următorii factori și anume - cuantumul sumei ce trebuie plătit de

reclamanți raportat la veniturile sale.

În consecința, se va remarca și faptul că cuantumul taxei de stat, stabilit spre

achitare apelanților la depunerea cererilor de apel, nu depășește limitele stabilite de

lege.

Față de cele ce preced, se constată că toate criticile formulate în cererile de

recurs sunt nejustificate, ca urmare Colegiul civil, comercial și de contencios

6

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile urmează a fi

respinse cu menținerea încheierii Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e

Se resping recursurile declarate de către Grossu Laurențiu-Vlad și Grossu Ana-

Maria.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cudinov Alexandru împotriva lui

Grossu Laurențiu-Vlad și Grossu Ana-Maria, intervenienți accesorii Doruc Vera și

notarul public Mardari Maria cu privire la recunoașterea în calitate de moștenitor

legal, recunoașterea proprietății comune în devălmășie și stabilirea cotelor-părți din

succesiune.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

7