2ra-1786/17 — constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material și moral

Prima instanță, Jud. Buiucani mun. Chișinău: O. Parfeni dosarul nr. 2ra-1786/17

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru

Î N C H E I E R E

11 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Luiza Gafton

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de Vîșcu Lucreția,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Lucreției Vîșcu împotriva

Ministerului Justiției, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Vicol Mariana cu

privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei,

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Vîșcu Lucreția și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău din 04 august 2016,

c o n s t a t ă

La 16 februarie 2016, Vîșcu Lucreția a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Vicol

Mariana cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei, constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că în anul 2007, împreună cu mama

acesteia, i-a acordat un împrumut Galinei Fortuna în sumă de 10 000 lei și 2566 dolari

SUA, cu o dobândă de 5% și respectiv 4 % lunar, pe un termen de 12 luni. Prin sentința

Judecătoriei Drochia din 30 noiembrie 2009, Fortuna Galina a fost recunoscută vinovată

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 241 alin. (1) Cod penal cu aplicarea pedepsei

conform art. 79 Cod penal sub formă de amendă în mărime de 150 u.c. Prin decizia

Curții de Apel Bălți din 24 februarie 2010, a fost admis recursul declarat de părțile

vătămate Fortună Lidia, Novac Vladimir, Fortună Safronie, Vîșcu Lucreția și Spînu

Nicolai, casată sentința Judecătoriei Drochia din 30 noiembrie 2009 și remisă cauza la

rejudecare în instanța de fond, în alt complet de judecată.

1

Indică Vîșcu Lucreția că prin sentința Judecătoriei Dondușeni din 25 noiembrie

2011, Fortuna Galina a fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (5) Cod penal cu aplicarea conform art. 79 Cod penal a pedepsei sub formă

de închisoare pe un termen de 5 ani și 6 luni în penitenciar pentru femei de tip închis și

privarea de dreptul de a ocupa anumite activități în domeniul deservirii bunurilor

materiale și bănești. Totodată, acțiunile civile înaintate au fost admise, asupra

cuantumului despăgubirilor urmând să hotărască instanța civilă.

Menționează reclamanta că la 06 decembrie 2011 a fost aplicat sechestru asupra

bunului imobil, magazin-bar „Catalina” situat în satul Chetrosu, raionul Drochia, ce

aparține Galinei Fortuna, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Lidiei

Fortuna, Lucreției Vîșcu, Nicolae Spînu și Cebanu Cecilia împotriva Galinei Fortuna,

Igor Fortuna și Cătălina Fortuna cu privire la declararea nulității actului juridic. La 15

decembrie 2011 de către executorul judecătoresc Vicol Mariana a fost emisă, în scopul

asigurării executării documentului executoriu din 06 decembrie 2011, încheiere de

aplicare a sechestrului pe bunul imobil nominalizat.

Declară Vîșcu Lucreția că ulterior, prin decizia Curții de Apel Bălți din 21 aprilie

2015 au fost admise apelurile declarate de procurorul Aurel Grigoriev și părțile

vătămate, inclusiv și dânsa, cu casarea sentinței Judecătoriei Dondușeni din 25

noiembrie 2011 și pronunțarea unei noi hotărâri, Galinei Fortuna fiindu-i stabilită

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani. Acțiunea civilă a Lucreției

Vîșcu fiind admisă cu încasarea sumei de 10 000 lei și 2566 dolari SUA. Prin decizia

Curții Supreme de Justiție din 05 august 2015, a fost declarat ca fiind inadmisibil

recursul avocatului Paciurca Iulian în interesele inculpatei Fortuna Galina.

Consideră reclamanta că potrivit art. 869 alin. (1) Cod civil, Fortuna Galina era

obligată să-i achite și dobânda contractuală pentru 12 luni în sumă de 1231 dolari SUA

și 6000 lei, precum și cea de întârziere conform art. 619 Cod civil în mărime de 19

084,65 lei și 4376,06 dolari SUA, calculată până la depunerea prezentei acțiuni.

Afirmă Vîșcu Lucreția că cauza penală intentată în privința Galinei Fortuna a fost

examinată aproximativ 6 ani, fiindu-i astfel încălcat dreptul la judecarea în termen

rezonabil a cauzei. Mai mult ca atât, nici executarea hotărârii instanței de judecată nu a

fost posibilă din motivul pierderii dosarului de executare, procedura de executare fiind

intentată la 05 octombrie 2015 prin încheierea executorului judecătoresc Vicol Mariana.

Solicită reclamanta constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil

a cauzei și a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, cu

repararea prejudiciului material în mărime de 35 209,65 lei, 8173,06 dolari SUA și a

prejudiciului moral în sumă de 2000 Euro, precum și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 august 2016, acțiunea a

fost respinsă integral ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2017, a fost respins apelul

declarat de Vîșcu Lucreția și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău

din 04 august 2016.

Instanțele ierarhic inferioare au constatat că cauza penală a fost una complexă,

având 21 volume, examinarea cărora implică o perioadă considerabilă de timp, precum

și în cadrul acesteia au fost implicate 141 părți vătămate, instanța de judecată fiind

obligată să asigure respectarea drepturilor tuturor participanților la proces, inclusiv prin

2

citarea și audierea acestora în cadrul anchetei preliminare și judiciare. De asemenea,

potrivit raportului prezentat, s-a stabilit lipsa unor tergiversări inexplicabile, instanțele de

judecată care au examinat cauza acționând cu bună-credință și diligență, fiind întreprinse

toate măsurile necesare în vederea judecării rapide, ținând cont de faptul că ședințele de

judecată au fost numite în termeni rezonabili, amânări nejustificate din partea instanței

nu au fost admise, fiind cert că acestea erau determinate de necesitatea respectării

echilibrului între drepturile participanților la proces și procedurile ce se impun în

procesul penal, inclusiv audierea celor 141 de părți vătămate. Reieșind din

circumstanțele expuse, instanțele ierarhic inferioare au constatat că dreptul Lucreției

Vîșcu la judecarea în termen rezonabil a cauzei nu a fost încălcat.

Totodată, instanțele de judecată au conchis că nici dreptul la executare în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești nu a fost încălcat, or, neexecutarea acesteia s-a datorat

lipsei bunurilor înregistrate pe numele debitorului, care au fost înstrăinate anterior, ceea

ce a implicat necesitatea contestării actelor juridice în baza cărora acestea au fost

înstrăinate, finalizate prin înscrierea dreptului de proprietate la organul cadastral la 30

noiembrie 2015 și 10 martie 2016, acțiuni neimputabile executorului judecătoresc.

La 05 august 2017, avocatul Răileanu Petru din numele Lucreției Vîșcu, a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2017 și hotărârii Judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău din 04 august 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii.

În susținerea recursului, a invocat argumente similare cu cele din cererea de

chemare în judecată, menționând că însuși mecanismul implementat de către stat pentru

executarea hotărârilor judecătorești presupune lipsa tergiversării de orice natură,

executarea fiind parte integrantă a dreptului la acțiune, în speță hotărârea judecătorească

nefiind executată până-n prezent.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia Curții de Apel Chișinău din 28

martie 2017 redactată integral, a fost expediată în adresa Lucreției Vîșcu și

reprezentantului acesteia, Răileanu Petru, la 14 iunie 2017 potrivit scrisorii de însoțire

nr. 10327 (f.d. 27, volumul III).

În circumstanțele relevate, recursul declarat de avocatul Răileanu Petru din

numele Lucreției Vîșcu la 05 august 2017 se consideră a fi depus în termenul prevăzut

de lege.

La 23 august 2017, Vîșcu Lucreția a depus cerere de recurs suplimentară,

invocând că este eronat argumentul instanței de apel precum că cauza penală este

complexă, fiind formată din 21 volume, deoarece dosarul a devenit voluminos în urma

conduitei instanțelor de judecată, care neîntemeiat au restituit cauza la rejudecare în

prima instanță, ca ulterior iarăși să fie casată sentința instanței de fond.

Indică recurenta că cauza penală intentată în privința Galinei Fortuna a fost

examinată aproximativ 6 ani, fiindu-i astfel încălcat dreptul la judecarea în termen

rezonabil a cauzei, iar hotărârea judecătorească nu a fost executată nici până-n prezent.

La 29 august 2017, în adresa intimaților Ministerul Justiției și executorul

judecătoresc Vicol Mariana a fost expediată copia recursului declarat de avocatul

3

Răileanu Petru și respectiv, la 07 septembrie 2017 a celui suplimentar depus de Vîșcu

Lucreția, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 12 septembrie 2017, executorul judecătoresc Vicol Mariana a depus referință,

solicitând declararea recursului ca inadmisibil, deoarece nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC. Indică intimatul că debitorul Fortuna

Galina are mai mulți creditori, în beneficiul cărora au fost încasate diferite sume, Schițco

Iulita, Cemortan Maria și Moraru Nina la fel s-au adresat cu cereri similare de chemare

în judecată cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil

a cauzei și a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, care au

fost respinse ca neîntemeiate prin hotărâri irevocabile.

La 09 octombrie 2017, Vîșcu Lucreția a mai depus un recurs suplimentar, în care a

invocat aceleași motive ca și cele din cererea de chemare în judecată și recursurile

depuse anterior.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile

expuse în referință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vîșcu Lucreția este

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vîșcu Lucreția nu se încadrează în

4

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, argumentele invocate în

recurs referindu-se la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanțele

ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de

drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut ca temei al admisibilității recursului, argumentul invocat de către

Vîșcu Lucreția, precum că dosarul penal a devenit voluminos în urma conduitei

instanțelor de judecată, care au tergiversat examinarea cauzei timp de 6 ani, deoarece în

cadrul acesteia au fost implicate 141 părți vătămate, instanța de judecată fiind obligată să

asigure respectarea drepturilor tuturor participanților la proces, inclusiv prin citarea și

audierea acestora în cadrul anchetei preliminare și judiciare, careva tergiversări din

partea instanțelor de judecată nefiind stabilite, amânările ședințelor de judecată fiind

determinate de necesitatea respectării echilibrului între drepturile participanților la

proces și procedurile ce se impun în procesul penal.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a fi

respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural,

verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și temeinicia în fapt a

acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu

privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță

sunt similare celor indicate în procesul judecării cauzei, asupra cărora instanța de apel s-

a pronunțat deja în modul corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Vîșcu Lucreția ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Vîșcu Lucreția se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Luiza Gafton

5