2ra-1450/17 — încasarea despagubirii de asigurare

2ra-1450/17 — încasarea despagubirii de asigurare (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 2ra-1450/17

prima instanță: Judecătoria Grigoriopol

Judecător: N. Costin

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Panov, M. Anton, I. Cotruță

D E C I Z I E

11 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de către Doni Aurelia

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Doni Aurelia

împotriva Companiei de Asigurări ,,Artasʼʼ Societate cu Răspundere Limitată,

intervenient accesoriu Martea Marian cu privire la încasarea despăgubirii de

asigurare,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de către Compania de Asigurări ,,Artasʼʼ Societate cu

Răspundere Limitată, casată hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 6 octombrie

2016 și încheierea Judecătoriei Grigoriopol din 25 februarie 2016 și emisă o nouă

hotărâre sub formă de încheiere prin care a fost scoasă de pe rol cererea de chemare

în judecată,

c o n s t a t ă :

La data de 11 decembrie 2014 reclamanta Doni Aurelia a depus cerere de

chemare în judecată împotriva CA „Artas” SRL, intervenient accesoriu Martea

Marian cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare.

În motivarea acțiunii a menționat, că Martea Marian la data de 14 iunie 2011,

în jurul orelor 12:00, în mun. Chișinău, la intersecția bulevardului Dacia cu strada

Burebista, conducând autoturismul de model „WV Passat” cu n/î XX XX XXX, a

încălcat prevederile art. 45 a Regulamentului circulației rutiere, care-1 obliga să

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent

seama de condițiile și situația rutieră, în rezultat la ce a comis tamponarea

autoturismului de model „Mercedes E 270 CDI” cu n/î XX XX XXX, condus de

Doni Iurie.

Indică, că pentru fapta nominalizată, prin procesul-verbal cu privire la

contravenție seria MAI nr.01481600 din 14 iunie 2011, Martea Marian a fost

recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 242 alin. (l) Cod

contravențional, fiindu-i aplicată sancțiunea contravențională amendă în mărime de

800 lei și 5 puncte de penalizare. Iar, contravenientul Martea Marian și-a recunoscut

vina.

Relatează că legalitatea și temeinicia procesului-verbal cu privire la

contravenție a fost constatată și prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 24 septembrie 2012, prin care și procesul-verbal și decizia agentului constatator

au rămas fără modificări.

Reiterează, că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie 2013 a

fost menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24 septembrie 2012.

Menționează faptul, că între CA „Artas” SRL și Martea Marian, a fost încheiat

contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă a deținătorilor de

autovehicule, în baza căruia proprietarul automobilului de model „WV Passat” cu

n/î XX XX XXX Martea Marian a fost asigurat de răspundere civilă pentru daunele

cauzate vieții, sănătății și bunurilor terțelor persoane păgubite în urma accidentelor

rutiere, pentru care devin răspunzători în baza legii.

Reclamanta insistă că contractul nominalizat a fost încheiat pe un termen de

12 luni și era în vigoare la momentul comiterii accidentului rutier de către Martea

Marian. În baza contractului nominalizat asigurătorul, CA „Artas” SRL și-a asumat

obligația de a acoperi prejudiciile care sunt urmare a unui accident rutier produs din

vina asiguratului - Martea Marian și pentru care acesta datorează despăgubiri terțelor

persoane păgubite ca urmare a pierderii sau avarierii bunurilor acestora, ce au

intervenit în perioada de valabilitate a contractului în legătură directă cu acest

accident.

Invocă, că potrivit actului de examinare al mijlocului de transport auto

nr.428/06A din 20 iunie 2011 emis de experții SRL „Exauto-Plus” cu participarea

reprezentantului CA „Artas” SRL, a stării mijlocului de transport „Mercedes” E 270

CDI cu n/î XX XX XXX s-a constatat, că cheltuielile necesare pentru restabilirea

automobilului sunt de 3 076,85 euro, despăgubire de asigurare care urmează să fie

încasată de la CA „Artas”SRL în folosul reclamantei Doni Aurelia.

Totodată a comunicat faptul, că până în prezent CA „Artas” SRL neîntemeiat

nu i-a achitat reclamantei suma integrală a despăgubirii de asigurare.

Susține că la 26 iulie 2011, în luna februarie a anului 2012 și la 15 mai 2013

în adresa CA „Artas” SRL au fost remise cereri cu solicitarea achitării integrale a

despăgubirilor de asigurare în folosul reclamantei sau a fratelui său Doni Iurie

împuternicit prin procură. Însă, până în prezent reclamanta nu a primit nici un

răspuns de la pârât.

Solicită încasarea din contul CA „Artas” SRL în beneficiul reclamantei Doni

Aurelia a prejudiciului material în sumă de 3 076,85 euro, a penalităților de întârziere

pentru perioada 24 iulie 2011 - 24 ianuarie 2011 - 24 ianuarie 2012 în mărime de

553,84 euro, a dobânzii de întârziere pentru perioada 24 iulie 2011 - 10 decembrie

2014 în sumă de 1 440,24 euro și a cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă,

și anume 5 000 lei cheltuielile pentru asistența juridică și cheltuielile pentru

efectuarea constatării tehnico-științifice în sumă de 500 de lei.

Ulterior, reclamanta a depus o cerere de concretizare a pretențiilor, solicitând

încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a dobânzii de întârziere în sumă de

851,47 euro, și a penalității de întârziere în mărime de 550,76 euro.

Prin încheierea Judecătoriei Grigoriopol din 25 februarie 2016 a fost respinsă

cererea CA „Artas” SRL privind scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată,

ca fiind neîntemeiată.

În cadrul ședinței de judecată din 6 octombrie 2016 reclamanta a mai depus o

cerere de concretizare a pretențiilor, prin care a solicitat încasarea din contul

pârâtului în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 50 379,42 lei, a

penalității de întârziere în mărime de 9 068,29 lei, a dobânzii de întârziere în sumă

de 35 714,86 lei, a taxei de stat în sumă totală de 3 672,62 lei, a cheltuielilor de

judecată în sumă de 500 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 5 000

lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 6 octombrie 2016 a fost admisă

acțiunea, fiind încasat de la CA „Artas” SRL în beneficiul Aureliei Doni

despăgubirea de asigurare în sumă de 50 379,42 lei, penalitatea în sumă de 9 068,29

lei, dobânda de întârziere în sumă de 35 714,86 lei, cheltuielile de judecată suportate

pentru achitarea taxei de stat în sumă de 3 672,62 lei, asistența juridică în sumă de 5

000 lei, în total suma de 104 335,16 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2017 a fost admis apelul

declarat de CA „Artas” SRL, casată hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 6

octombrie 2016 și încheierea Judecătoriei Grigoriopol din 25 februarie 2016 și emisă

o nouă hotărâre sub formă de încheiere prin care a fost scoasă de pe rol cererea de

chemare în judecată.

La data de 20 aprilie 2017 Doni Aurelia a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

cu menținerea hotărârii instanței de fond.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel nu a apreciat faptul că

după producerea accidentului rutier, a fost efectuată evaluarea deteriorărilor și a

prețului de restabilire a mijlocului de transport la SRL „Exauto-Plus”, unde în

calitate de reprezentant a Aureliei Doni a fost Doni Iurie, pe care CA „Artas” SRL

l-a admis, fapt ce se confirmă prin fila 1 a Actului de examinare a mijlocului de

transport, unde sunt indicați participanții la examinare, și anume: Doni Iurie și

Harjevschi Vitalie (reprezentant al CA „Artas” SRL) și tot acolo a fost menționat că

proprietarul mijlocului de transport este Doni Aurelia.

Insistă că după ce a fost întocmit Actul de examinare a mijlocului de transport,

Doni Iurie a solicitat de mai multe ori de la CA „Artas” SRL plata despăgubirii, însă

toate încercările au eșuat. Astfel, Doni Iurie acționând în numele surorii sale, s-a

adresat avocatului Cobzac Gheorghe, care a întocmit cererea prealabilă către CA

„Artas” SRL cu privire la solicitarea plății despăgubirilor și prezentarea dosarelor

de daune spre cunoștință.

Comunică că la data de 28 decembrie 2011, Doni Aurelia a întocmit o procură

notarială prin care l-a împuternicit pe Doni Iurie cu dreptul de a primi sumele de

asigurare de la companiile de asigurare în cazul producerii accidentului rutier, de a

îndeplini toate acțiunile și formalitățile ce țin de această împuternicire.

Susține că la 15 mai 2013 către CA „Artas” SRL a fost adresată o cerere

repetată, în care s-a indicat că nu a fost primit răspuns la cererile anterioare și s-a

solicitat achitarea despăgubirilor către Doni Iurie.

Menționează că în contradicție cu constatările instanței de apel, Doni Iurie

fiind împuternicit prin procură notarială a acționat exclusiv în interesele Aureliei

Doni, iar avocatul a acționat conform prevederilor art. 253 Cod civil, în interesele

persoanei împuternicite, care prevede că, persoana căreia îi este eliberată procura

poate elibera o procură de substituire numai dacă acest drept este stipulat expres în

procură sau dacă este în interesul reprezentantului.

Suplimentar indică că în cadrul judecării cauzei în instanța de fond, pentru a

confirma că toate cererile prealabile înaintate către CA „Artas” SRL au fost adresate

cu consimțământul Aureliei Doni, a fost înaintată la 18 decembrie 2015 încă o cerere

privind soluționarea amiabilă a litigiului, la care la fel răspuns nu a fost recepționat.

Insistă că potrivit art. 20, art. 22 alin. (1) a Legii nr. 414 din 22 decembrie

2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse

de autovehicule, persoana păgubită are dreptul de a adresa cereri către asigurător,

dar nu este o obligație.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din actele cauzei copia deciziei instanței de apel din 19

ianuarie 2017 a fost expediată pentru cunoștință în adresa părților, inclusiv și în

adresa recurentei Doni Aurelia, la data de 3 februarie 2017, fapt ce se confirmă prin

copia scrisorii de însoțire nr. 980 (f. d. 236), iar recurenta insistă că a luat cunoștință

cu decizia instanței de apel la data de 2 martie 2017.

Alte date care ar confirma contrariul și care ar demonstra recepționarea copiei

deciziei instanței de apel la materiale cauzei lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 20 aprilie 2017, în termen.

La data de 21 iunie 2017, în adresa intimaților CA „Artas” SRL și Martea

Marian a fost expediată copia recursului declarat de către Doni Aurelia cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

La data de 21 iulie 2017, CA „Artas” SRL a depus referința la recursul declarat

de către Doni Aurelia, prin care a solicitat respingerea recursului cu menținerea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2017 ca fiind legală și întemeiată.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 26 iulie 2017, recursul declarat

de către Doni Aurelia, a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel cu

remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

După cum denotă actele cauzei, Doni Aurelia înaintând cerere de chemare în

judecată împotriva CA „Artas” SRL, intervenient accesoriu Martea Marian a

solicitat încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a prejudiciului material în

sumă de 50 379,42 lei, penalități de întârziere în mărime de 9 068,29 lei, dobânda

de întârziere în sumă de 35 714,86 lei, taxa de stat în sumă totală de 3 672,62 lei,

cheltuielile de judecată în sumă de 500 lei și cheltuielile de asistență juridică în

mărime de 5 000 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanță a ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii și admiterii acesteia.

Judecând apelul declarat de către CA „Artas” SRL instanța de apel a admis

apelul, a casat hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 6 octombrie 2016 și încheierea

Judecătoriei Grigoriopol din 25 februarie 2016 și a emisă o nouă hotărâre sub formă

de încheiere prin care a dispus scoaterea de pe rol a acțiunii, deoarece reclamantul

nu a respectat procedura prealabilă.

În susținerea soluției date instanța de apel, a reținut că prevederile art. 20, art.

22 alin. (1) a Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie

de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule stabilesc o procedură

extrajudiciară obligatorie întru soluționarea unor cereri ce au ca obiect repararea

prejudiciului material cauzat prin accident de autovehicul în care se pretinde

angajarea răspunderii unei companii de asigurări.

În acest context, instanța de apel a subliniat că reclamanta Doni Aurelia nu s-

a adresat către CA „Artas” SRL cu o cerere de reparare a prejudiciului material

cauzat, astfel ignorând procedura prevăzută de lege de soluționare prealabilă a

pricinii pe cale extrajudiciară.

Totodată, instanța de apel a reiterat că, invocarea de către Doni Aurelia, că

avocatul Cobzac Gheorghe a formulat numeroase cereri de despăgubire în adresa

societății pârâte la 26 iulie 2011, februarie 2012 și 15 mai 2013 nu constituie o

dovadă a respectării procedurii prealabile, întrucât avocatul Cobzac Gheorghe

acționa în numele și interesele lui Doni Iurie, iar reclamanta Doni Aurelia a perfectat

contractul de asistență juridică doar la 10 decembrie 2014, or, cererea de chemare în

judecată din numele reclamantei Doni Aurelia a fost înregistrată la 11 decembrie

2014, fără a fi respectată procedura extrajudiciară obligatorie prevăzută la art.22

alin.(1) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie

de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.

În consecință, instanța de apel a menționat că copia cererii prealabile din

numele Aureliei Doni a fost prezentată în instanța de apel, datată cu 18 decembrie

2015 și semnată de avocatul Cobzac Gheorghe, adică după depunerea prezentei

acțiuni în judecată.

Instanța de recurs conchide, însă, că o astfel de soluție rezultă din

nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine

lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele, mai mult că

concluziile instanței de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a

materialului probator, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept procedural.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) CPC, circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică,

în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și

aplicarea legii în primă instanță; instanța de apel verifică circumstanțele și

raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au

fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele

din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la

proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată, instanța

de recurs reține că contrar acestor prevederi, instanța de apel judecând apelul a trecut

în mod superficial asupra circumstanțelor pricinii, referindu-se doar la susținerile

intimatului și probelor prezentate de ultimul, fără a examina legalitatea și temeinicia

hotărârii supusă apelului sub toate aspectele, în raport cu regulile și legislația ce

guvernează litigiul în cauză.

Astfel, conform art. 22 alin. (1) a Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu

privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule, despăgubirile se stabilesc în baza unui acord scris între persoana

păgubită sau reprezentantul ei legal și asigurător ori, în cazul în care nu s-a ajuns la

nici o înțelegere, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

În acest sens, se va remarca că unul din argumentele, asupra cărui a insistat

Doni Aurelia pe parcursul judecării cauzei în instanțele ierarhic inferioare este faptul

că la 28 decembrie 2011, a întocmit o procură notarială prin care l-a împuternicit pe

Doni Iurie cu dreptul de a primi sumele de asigurare de la companiile de asigurare

în cazul producerii accidentului rutier, de a îndeplini toate acțiunile și formalitățile

ce țin de această împuternicire.

Totodată instanța de apel nu a apreciat argumentul precum că după producerea

accidentului rutier, a fost efectuată evaluarea deteriorărilor și a prețului de restabilire

a mijlocului de transport la SRL „Exauto-Plus”, unde în calitate de reprezentant a

Aureliei Doni a fost Doni Iurie, pe care CA „Artas” SRL l-a admis, fapt ce se

confirmă prin fila 1 a Actului de examinare a mijlocului de transport, unde sunt

indicați participanții la examinare, și anume: Doni Iurie și Harjevschi Vitalie

(reprezentant al CA „Artas” SRL) și tot acolo a fost menționat că proprietarul

mijlocului de transport este Doni Aurelia.

Mai mult ca atât, pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic

inferioare, Doni Aurelia a evidențiat că CA „Artas” SRL i-a admis în procesul de

examinare a dosarului de daune pe ambii participanți, și pe Doni Iurie și pe Doni

Aurelia, ceea ce se confirmă prin cererea din 15 iunie 2011, anexată la referința CA

„Artas” SRL.

A mai susținut că, după ce a fost întocmit Actul de examinare a mijlocului de

transport, Doni Iurie a solicitat de mai multe ori de la CA „Artas” SRL plata

despăgubirii, însă toate încercările au eșuat. Astfel, Doni Iurie acționând în numele

surorii sale, s-a adresat avocatului Cobzac Gheorghe, care a întocmit cererea

prealabilă către CA „Artas” SRL cu privire la solicitarea plății despăgubirilor și

prezentarea dosarelor de daune spre cunoștință.

Instanța de recurs conchide că în contradicție cu cele mai sus enunțate, instanța

de apel a menționat că Doni Iurie nu deține procură cu dreptul de substituire și nu

avea dreptul de a încheia contract de asistență juridică cu avocatul, care a înaintat

cereri prealabile către CA „Artas” SRL.

Dispunând scoaterea de pe rol a acțiunii, instanța de apel trebuia să indice și

temeiurile legale în baza cărora a constatat că păgubitul este obligat să se adreseze

cu cerere prealabilă către asigurător pentru a obține plata despăgubirilor.

Instanța de apel urma să examineze cauza prin prima prevederilor art. 20 alin.

(1), (2), (3), (4) a Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, potrivit

cărora drepturile persoanei păgubite prin accident produs pe teritoriul Republicii

Moldova de autovehicul aflat în posesiunea asiguratului se exercită față de

asigurătorul de răspundere civilă auto direct, la sediul acestuia, sau prin

reprezentantul de despăgubiri, în limitele răspunderii asigurătorului prevăzute în

prezenta lege.

Drepturile persoanei păgubite prin accident produs pe teritoriul Republicii

Moldova de autovehicul aflat în posesiunea unei persoane asigurate în străinătate se

exercită față de asigurătorul acestei persoane prin intermediul Biroului Național al

Asigurătorilor de Autovehicule dacă sînt îndeplinite condițiile prevăzute la art.4

alin.(2) lit.b).

Persoana păgubită poate să adreseze cerere de despăgubire direct

asigurătorului de răspundere civilă auto sau reprezentantului de despăgubiri

desemnat de acesta, indiferent de faptul că asiguratul a executat sau nu obligația de

înștiințare prevăzută la art.18 alin.(1) lit.c).

Asigurătorul nu este în drept să refuze examinarea și soluționarea cererii de

despăgubire depuse în condițiile alin.(3).

Instanța de apel, însă, fără a intra în esența tuturor acestor argumente și fără a

supune verificării argumentele date în raport cu prevederile legale sub imperiul căror

urmează a fi judecat prezentul litigiu a constatat că cererea reclamantului urmează a

fi scoasă de pe rol din motivul nerespectării procedurii prevăzute de lege de

soluționare prealabilă a cauzei pe cale extrajudiciară, inclusiv prin mediere.

Reieșind din specificul acțiunii deduse judecării, precum și în scopul stabilirii

temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor, alături de cele constatate, era indispensabil

de a examina cauza în fond și de a verifica cerințele formulate prin prisma

particularităților instituite de Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.

Instanța de recurs conchide că instanța de apel urma să verifice dacă

reclamantul era obligat să respecte procedura prealabilă reieșind din natura juridică

a litigiului.

Mai mult ca atât obiectul litigiului îl reprezintă încasarea despăgubirii de

asigurare.

Astfel aceste circumstanțe au rămas fără o apreciere adecvată de către

instanțele de judecată, deși urmau a fi verificate și analizate minuțios întru

soluționarea corectă a litigiului.

În circumstanțele enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel eronat

a scos de pe rol acțiunea Aureliei Doni, ca fiind depusă fără respectarea procedurii

prevăzute de lege de soluționare prealabilă a cauzei pe cale extrajudiciară.

Ca consecință, această circumstanță este apreciată de către Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție drept o

eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Or, instanța de

apel nu s-a expus asupra fondului cauzei.

Sub acest aspect, ținând cont de faptul că instanța de apel nu s-a expus asupra

fondului cauzei, și a scos de pe rol acțiunea Aureliei Doni pe motiv că reclamanta

nu a respectat procedura prevăzută prin lege sau prin contractul părților, de

soluționare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară, iar instanța de recurs este în

imposibilitate de a corecta respectiva eroare judiciară și reiterând inexistența

temeiurilor legale pentru a remite pricina spre rejudecare în prima instanță,

concluzionează asupra remiterii pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

Ca urmare, în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanța de recurs ține să

menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate

motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant

al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse

aprecierii. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată

să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele

esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și

simplu concluziile uneia dintre părți.

În contextul dat, instanța de recurs reține că cele descrise cert indică la

examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia și

corectitudinea soluției date de prima instanță prin prisma prevederilor legale.

În speță, prezintă relevanță și faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea

corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul acestuia, presupune

prin sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a situației de fapt, care, este

diferită de la caz la caz.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluția instanței de apel nu conține o

argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la care

s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitate să exercite controlul judiciar

asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii atacate

cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de

apel urmează a fi casată cu remiterea cauzei spre rejudecare în fond în instanța de

apel.

La rejudecarea pricinii instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

decide:

Se admite recursul declarat de către Doni Aurelia.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2017, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Doni Aurelia împotriva

Companiei de Asigurări ,,Artasʼʼ Societate cu Răspundere Limitată, intervenient

accesoriu Martea Marian cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, cu

remiterea cauzei spre rejudecare în fond la Curtea de Apel Chișinău, de un alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva