3ra-1141/17 — repararea prejudiciului moral

dosarul nr. 3ra-1141/17 prima instanță: (Judecătoria Bălți) A. Cerbu instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) Iu. Grosu, A. Corcenco, A. Ciobanu Î N C H E I E R E 11 octombrie 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecători Galina Stratulat Iurie Bejenaru Dumitru Mardari examinând admisibilitatea recursului declarat de Kucherenco Dmytro prin intermediul avocatului Matveeva Nina, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Kucherenco Dmytro împotriva Primăriei municipiului Bălți și Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei cu privire la repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 11 mai 2017, prin care a fost respins apelul declarat de Matveeva Nina în interesele lui Kucherenco Dmytro și menținută hotărârea Judecătoriei Bălți municipiul Chișinău din 28 noiembrie 2016, c o n s t a t ă : La 29 februarie 2016, Kucherenco Dmytro prin intermediul avocatului Matveeva Nina a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei municipiului Bălți și Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei cu privire la repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, a menționat că la 15 iulie 2011 a încheiat căsătoria cu Kucherenco Cristina, iar la 05 aprilie 2014 s-a născut fiica Valeria. De asemenea, a menționat că în luna ianuarie 2015 Kucherenco Cristina a abandonat fiica pe teritoriul Federației Ruse și a plecat în direcție necunoscută, iar Kucherenco Dmytro a revenit împreună cu fiica în Republica Moldova. La fel, a reiterat că prin Dispoziția Primarului municipiului Bălți nr. 41 din 02 februarie 2015, după cercetarea condițiilor de trai în care a fost plasată Kucherenco Valeria, asupra ultimei a fost instituită tutela bunicii sale – Kucherenco Galina. Totodată, a menționat că la Judecătoria Bălți a fost înaintată cererea de chemare în judecată cu privire la determinarea domiciliului copilului minor cu tata și bunica – tutore.

Însă, în luna martie 2015 în Republica Moldova a revenit mama copilului – Kucherenco Cristina, care deține cetățenia Federației Ruse, nu dispune de domiciliu și nici de un loc de muncă și nu are venit care ar asigura existența sa și a fiicei. 1 La 21 aprilie 2015 Kucherenco Dmytro a recepționat copia hotărârii Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei nr. 01-17/180 din 15 aprilie 2015, prin care în privința Cristinei Kucherenco a fost stabilită ordinea de realizare a drepturilor ei părintești în educarea fiicei, cu aflarea copilului la fiecare părinte pe parcursul unei săptămîni. Consideră că hotărârea în cauză a fost emisă în lipsa tatălui copilului, cu scopul transmiterii copilului mamei pentru a-l duce în Federația Rusă.

Totodată, consideră că la emiterea hotărârii date, Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei nu a asigurat și promovat interesul superior al copilului, dar a acționat în interesul mamei, Kucherenco Dmytro fiind lipsit de posibilitatea realizării drepturilor părintești. La fel, reiterează că prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 23 octombrie 2015, hotărârea Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei nr. 01-17/180 din 15 aprilie 2015 a fost anulată. Menționează că prin hotărârea Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei nr. 01-17/180 din 15 aprilie 2015, lui Kucherenco Dmytro i-a fost cauzat prejudiciu moral, exprimat prin suferințe psihice, deoarece locul de aflare al fiicei nu este cunoscut pînă în prezent, fiind lipsit de posibilitatea de a o educa și crește.

Kucherenco Dmytro solicită încasarea de la Primăria municipiului Bălți a prejudiciului moral în mărime de 100.000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 28 noiembrie 2016, acțiunea înaintată de Kucherenco Dmytro a fost respinsă. Pentru a decide astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a reținut că cerința cu privire la repararea prejudiciului moral urmează a fi respinsă, or constatarea ilegalității hotărârii Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei nr. 01- 17/180 din 15 aprilie 2015 constituie în sine o satisfacție echitabilă suferită pentru orice prejudiciu moral suferit de Kucherenco Dmytro. Astfel, prima instanță a concluzionat că din materialele cauzei nu rezultă că Kucherenco Dmytro a avut de suferit în urma acțiunilor pîrîtului.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 11 mai 2017, a fost respins apelul declarat de Matveeva Nina în interesele lui Kucherenco Dmytro și menținută hotărârea Judecătoriei Bălți municipiul Chișinău din 28 noiembrie 2016. La 12 august 2017, Kucherenco Dmytro prin intermediul avocatului Matveeva Nina a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă. În motivarea recursului, a menționat că instanțele de judecată nu au soluționat circumstanțele invocate de recurent și probele prezentate în confirmarea acestor circumstanțe.

Astfel, relatează că administrația publică locală a dispus aflarea copilului în vîrstă de un an timp de o săptămînă cu mama, atunci cînd aceasta nu avea pe teritoriul Republicii Moldova un loc de trai nici loc de muncă, nici o sursă de existență, în perioada cînd în privința Cristinei Kucherenco a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție pentru neîndeplinirea obligațiilor părintești. La fel, menționează că instanțele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, nu s-au expus nici asupra unui argument invocat în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel, dar s-au limitat la verificarea și analizarea hotărârii 2 judecătorești prin care a fost anulat actul administrativ, prin ce au încălcat drepturile privind creșterea și educarea fiicei sale.

La 09 octombrie 2017, Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Bălți a depus referință la recursul declarat de Kucherenco Dmytro, solicitînd respingerea acestuia. Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează că, Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 11 mai 2017, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la materialele cauzei lipsesc. În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Recursul a fost declarat la 12 august 2017, respectiv se consideră depus în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă. La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că 3 instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele. În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut.

Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Kucherenco Dmytro prin intermediul avocatului Matveeva Nina, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Se declară inadmisibil recursul înaintat de Kucherenco Dmytro prin intermediul avocatului Matveeva Nina.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Galina Stratulat judecători Iurie Bejenaru Dumitru Mardari 4