2ra-1682/17 — încasarea datoriei

Judecătoria Călărași Dosarul nr.2ra-1682/17

Judecător: V. Criucicova

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

ÎNCHEIERE

04 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Valentina Clevadî

Judecători Dumitru Mardari, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Strună

Victor,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Banca

Comercială „Moldincombank” Societate pe Acțiuni împotriva lui Strună Victor cu

privire la încasarea datoriei rezultate din neexecutarea obligației,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2017, prin care s-a

admis cererea de apel declarată de Strună Victor, s-a modificat hotărârea

Judecătoriei Călărași din 02 martie 2016, în partea în care s-a încasat de la Strună

Victor în beneficiul Băncii Comerciale „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni

suma datoriei în mărime de 2 030 585 lei 44 bani și s-a micșorat această sumă până

la suma de 1 934 694,11 lei, s-a încasat de la Banca Comercială „Moldindconbank”

Societate pe Acțiuni în beneficiul lui Strună Victor taxa de stat pentru depunerea

cererii de apel în mărime de 2385 lei, în rest , hotărârea Judecătoriei Călărași din 02

martie 2016 s-a menținut,

c o n s t a t ă:

La 15 ianuarie 2013, BC „Moldindconbank” SA s-a adresat în instanța de

judecată împotriva lui Strună Victor cu cererea de chemare în judecată privind

încasarea datoriei bancare în baza contractului de împrumut în sumă de 2 030 585,

44 lei și taxa de stat în sumă de 50 000 lei, în total suma de 2 080 585, 44 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că conform contractului de credit

nr. 73/10 din 15 aprilie 2010 și acordului adițional nr. 1 din 14 iulie 2010 BC

„Moldindconbank” SA prin intermediul filialei „Centru” a acordat cet. Strună

Victor un credit în sumă de 2 035 584, 00 lei, cu termenul final de rambursare la

data de 15 aprilie 2013. Întru asigurarea rambursării în termen a creditului acordat

Strună Victor a ipotecat conform contractului de ipotecă nr. 1511 din 15 aprilie

2010 bunul imobil situat în XXXXXXX, str. XXXXXX și anume terenul cu

destinația pentru construcții, cu nr. cadastral XXXXXXX cu suprafața de 0, 0513

m.p. și construcția amplasată pe el cu nr. cadastral XXXXXX ce aparțin cu drept de

proprietate debitorului Strună Victor, evaluat la suma de 2 086 473, 60 lei.

Din motivul neonorării obligațiunilor stipulate în contractul de credit

nominalizat, reclamanta s-a adresat Judecătoriei sect. Ciocana, mun. Chișinău cu

cerere de chemare în judecată privind exercitarea silită a dreptului de ipotecă, prin

transmiterea silită în posesia băncii a bunului ipotecat, pentru a fi comercializat întru

1

executarea contractului de credit nr. 73/10 din 15 aprilie 2010.

Prin hotărârea Judecătoriei sect. Ciocana din 16 noiembrie 2011 acțiunea

creditorului ipotecar BC „Moldindconbank” SA a fost admisă integral și s-a dispus

deposedarea și transmiterea silită, pentru a fi vândut, în posesia BC

„Moldindconbank” SA a bunului imobil ipotecat conform contractului de ipotecă

din 15 aprilie 2010. Hotărârea Judecătoriei sect. Ciocana din 16 noiembrie 2011 a

fost executată și bunul ipotecat comercializat în contul stingerii datoriei formate în

baza contractului de credit nr. 73/10 din 15 aprilie 2010. În rezultatul comercializării

bunului ipotecat, banca în calitate de ipotecar nu și-a satisfăcut integral cerințele sale

în baza contractului de credit din 15 aprilie 2010. Astfel, în adresa debitorului a fost

expediată reclamația nr. 14-2/461 din 30 mai 2012 prin care a solicitat achitarea

benevolă în termen de 5 zile a datoriilor acumulate și s-a prevenit că în cazul

neîndeplinirii cerințelor înaintate, datoria acumulată va fi încasată în mod silit prin

intermediul instanței de judecată, însă acestea nu au fost satisfăcute în termenul

acordat.

Prin urmare, reclamanta a solicitat de a încasa din contul lui Strună Victor în

beneficiul BC „Moldindconbank” SA datoria în baza contractului de credit nr.

73/10 din 15 aprilie 2010 în sumă de 2 030 585, 44 lei și taxa de stat în sumă de 50

000 lei, iar în total suma de 2 080 585, 44 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Călărași din 02 martie 2016, a fost admisă cererea

de chemare în judecată a BC „Moldindconbank” SA împotriva lui Strună Victor cu

privire la încasarea datoriei rezultate din neexecutarea obligației, ca fiind întemeiată,

a fost încasat din contul lui Strună Victor în beneficiul BC „Moldindconbank” SA

suma creditului 1 557 210,73 lei, dobânda în sumă de 473 374,71 lei și taxa de stat

achitată la depunerea cererii în sumă de 50 000 lei, iar în total suma constituie 2 080

585 (doua milioane optzeci mii cinci sute optzeci și cinci) lei 44 bani.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a

tuturor probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune se

încadrează în prevederile legii.

La 09 februarie 2016, Strună Victor a declarat apel împotriva hotărârii

judecătoriei Călărași din 02 martie 2016, solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare

în judecată a BC „Moldindconbank” SA, să fie respinsă.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2017 s-a admis cererea

de apel declarată de către Strună Victor, s-a modificat hotărârea Judecătoriei

Călărași din 02 martie 2016, în partea în care s-a încasat de la Strună Victor în

beneficiul BC „Moldindconbank” SA suma datoriei în mărime de 2 030 585 lei 44

bani și s-a micșorat această sumă până la suma de 1 934 694,11 lei. S-a încasat de

la BC „Moldindconbank” SA în beneficiul lui Strună Victor taxa de stat pentru

depunerea cererii de apel în mărime de 2385 lei. În rest, s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Călărași din 02 martie 2016, în partea în care a fost încasat de la Strună

Victor în beneficiul reclamantei BC „Moldindconbank” SA, taxa de stat achitată la

depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 50 000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că hotărârea primei instanțe

2

este parțial întemeiată, concluzionând că în partea în care s-a încasat de la Strună

Victor în beneficiul BC „Moldindconbank” SA suma datoriei în mărime de 2 030

585 lei 44 bani, urmează a fi micșorată până la suma de 1934694,11 lei, or prima

instanță nejustificat și neîntemeiat a încasat dobânda suplimentară.

Nefiind de acord cu decizia instanțe de apel, Strună Victor a declarat recurs,

prin care solicită admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe

din 02 martie 2016 și a decizie instanței de apel din 22 februarie 2017, cu emiterea

unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată înaintată de BC

„Moldindconbank” SA să fie respinsă.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 22

februarie 2017 i-a fost adusă la cunoștință recurentului la 23 iunie 2017. Astfel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, prin prisma art. 434 CPC, consideră recursul depus la data de

19 iulie 2017 în termen.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurentul consideră

că soluția instanței de apel este pripită, fapt ce rezultă din nedeterminarea naturii

juridice a obiectului litigiului, criteriu care presupune prin sine lămurirea corectă și

certă a situației de fapt și de drept.

De asemenea, susține că instanța de apel examinând apelul a trecut în mod

superficial argumentele invocate de către Strună Victor și materialul probator

anexat la materialele cauzei, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă

apelului sub toate aspectele, în raport cu legislația ce guvernează litigiul în cauză.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Strună Victor, urmează a fi

declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a

fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i-a comunicat locul, data

și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind

limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor

persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al

ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât

cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

3

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat Strună Victor, este declarativ și

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să

justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, completul a constatat existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede

că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În cazul de față, argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs

nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă

determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi

supus controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atât în

practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea

Mitropolia Basarabiei și alții vs. Moldova, nr. 45701/99 § 137, ECHR 2001-XII). În

același timp, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică

să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito

vs Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă în

recursul declarat de către Strună Victor asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Strună Victor, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Strună Victor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Valentina Clevadî

Judecători Dumitru Mardari

Iuliana Oprea

4