2rac-329 — incasarea datoriilor

dosarul nr. 2rac-329/16

prima instanță – C. Ursachi

instanța de apel –N. Cerna, L. Bulhac, An. Pahopol

ÎNCHEIERE

07 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de lichidatorul

societății pe acțiuni ”Crasmed”, Maxim Timoșin,

în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de banca comercială

”Moldindconbank” societate pe acțiuni împotriva societății pe acțiuni ”Crasmed”,

intervenient accesoriu întreprinderea individuală ”Balan Vladmir”, administrator al

procesului de insolvabilitate al societății cu răspundere limitată ”Corporation

Construct M” privind încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2016 prin care s-a

respins apelul declarat de societatea pe acțiuni ”Crasmed” și s-a menținut hotărîrea

judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 24 noiembrie 2015,

c o n s t a t ă:

La 16 octombrie 2015 banca comercială ”Moldinconbank” societate pe acțiuni

a depus cerere de chemare în judecată împotriva societății pe acțiunii ”Crasmed” prin

care a solicitat încasare de la societate pe acțiuni ”Crasmed” în beneficiul băncii

sociale ”Moldindconbank” societate pe acțiuni a datoriei în mărime de 12 264, 29 lei,

a taxei de stat în mărime de 367,93 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, la 09 iunie 2014 între

banca comercială ”Moldindconbak” societate pe acțiuni în calitate de cesionar și

societatea cu răspundere limitată ”Corporation Construct M” în calitate de cedent, a

fost încheiat contractul de cesiune a creanței nr. 1.

În conformitate cu pct. 1.1. al contractului, cedentul cedează cesionarului

drepturile de creanță (inclusiv creanțele aferente, facturilor comerciale, avansurile

acordate, creanțe ale părților legate, creanțele privind decontările cu bugetul de stat,

bugetul teritorial mun. Chișinău, creanțe ale personalului, creanțele privind veniturile

calculate și alte creanțe pe termen scurt) de la debitorii săi conform anexei la

prezentul contract.

Ca urmare, în anexa contractului, debitorul societatea pe acțiuni ”Crasmed” se

regăsește, datoriei față de societatea cu răspundere limitată ”Corporation Construct

M” în mărime de 12 264,29 lei.

La 12 iunie 2014, în adresa pîrîtului a fost expediată o scrisoare de notificare

nr. 3256, în conținutul căreia se menționa despre cedarea drepturilor de creanță de la

societatea cu răspundere limitată ”Corporation Construct M” către banca comercială

”Moldindconbank” societate pe acțiuni. Astfel, plățile în contul stingerii creanței

cesionate urmează a fi făcute în favoarea băncii.

De către pîrît nu au fost întreprinse careva măsuri pentru stingerea datoriei

existentă, ce denotă faptul că acesta se eschivează de la executarea obligației și i-a

determinat să ne adreseza instanței de judecată competentă de a soluționa litigiul

apărut (f.d. 4,5).

Prin hotărîrea din 24 noiembrie 2015 judecătoria Buiucani, mun. Chișinău a

admis integral cererea înaintată de banca comercială ”Moldinconbank” societate pe

acțiuni către societatea pe acțiuni ”Crasmed”, intervenient accesoriu întreprinderea

individuală ”Balan Vladimir” cu privire la încasarea datoriei și s-a încasat de la

societatea pe acțiuni ”Crasmet” în beneficiul băncii comerciale ”Moldindconbak”

societate pe acțiuni datoria în sumă de 12 264,93 lei (f.d. 32).

Nefiind deacord cu hotărîrea primei instanțe, la 8 decembrie 2015 lichidatorul

societății pe acțiuni ”Crasmed” a depus cerere de apel prin care a solicitat casarea

hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24 noiembrie 2015 (f.d. 39).

Prin decizia Curții de Apel din 05 aprilie 2016 s-a respins ca neîntemeiată

cererea de apel și s-a menținut în vigoare hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 24 noiembrie 2015 (f.d. 76).

Nefiind deacord cu decizia instanței de apel, la 17 mai 2016 lichidatorul

societății pe acțiuni ”Crasmed”, Maxim Timoșin a depus cerere de recurs prin care a

solicitat casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2016 și a hotărîrii

Judecătoriei Buiucani din 24 noiembrie 2015 cu pronunțarea unei noi hotărîri prin

care cererea de chemare în judecată să fie respinsă.

În motivarea cererii de recurs, au relavat că, la 3 februarie 2015 a fost petrecută

adunarea generală a creditorilor, în cadrul căreia s-a decis intrarea în faliment a

societății pe acțiuni ”Crasmed”, iar lichidatorul a fost numit Maxim Timoșin.

În acest sens, au menționat că, potrivit art. 5 din Legea insolvabilității, nr. 149

din 29 iunie 2012, instanța de insolvabilitate dispune de competență exclusivă la

judecare, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce țin de masa debitoare.

Articolul 2 din Legea insolvabilității, prevede că masa debitoare este constituită

din bunuri, inclusiv mijloace bănești în numerar și fără numerar, în monedă națională

sau în valută străină, aflate în proprietatea debitorului la data intentării procesului de

insolvabilitate, dobîndite sau recuperate pe parcursul acesteia.

Potrivit art. 39 alin. (1) și (2) din Legea insolvabilității, masa debitoare

cuprinde toate bunurile debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate,

precum și cele pe care acesta le dobîndește și le recuperează pe parcursul procesului.

Aceleași prevederi sunt stipulate și la pct. 2.1. din hotărîrea Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 2 din 24 martie 2014 cu privire la aplicarea în practică a Legii

insolvabilității, fapt care dovedește nettemeinicia afirmațiilor instanței de apel,

precum că acțiunea băncii comerciale ”Moldindconbank” societate pe acțiuni nu este

îndreptată împotriva masei debitoare a debitorului.

Astfel, consideră că, instanța eronat a interpretat legea, ceea ce constituie temei

de casare a deciziei recurate în conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de

procedură civilă.

De asemenea, au relevat că, art. 5 din Legea insolvabilității dispune de

competență exclusivă la judecarea litigiilor ce țin de masa debitoare, născute ulterior

intentrării procesului de insolvabilitate.

În acest sens, au menționat că, cererea de chemare în judecată a fost depusă de

banca comercială ”Moldindconbank” societate pe acțiuni la 14 octombrie 2015, adică

după intentarea procesului de insolvabilitate față de societatea pe acțiuni ”Crasmed”,

care s-a constatat la 19 decemrie 2014, adică litigiul dat fiind de competența instanței

de insolvabilitate.

Reieșind din acest fapt consideră că hotărîrile au fost emise cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Totodată, au invocată că, potrivit art. 24 alin. (2) lit. d) din Legea

insolvabilității, după primirea cererii introductive spre examinare, instanța de

insolvabilitate suspendă urmăririle individuale ale creditorilor și executările silite

asupra bunurilor debitorului.

Tot în acest context, art. 81 alin. (2) din Legea insolvabilității, prevede că,

creditorilor chirografari le este interzisă executarea silită în mod individual a masei

debitoare pe întregul proces de insolvabilitate.

Astfel, acțiunea înaintată de banca comercială ”Moldindconbank” societate pe

acțiuni nu este altceva decît urmărire individuală de către un creditor a masei

debitoare a societății pe acțiuni ”Crasmed” aflat în proces de insolvabilitate.

Suplimentar, au relevat că societatea cu răspundere limitată ”Corporation

Construct M” a fost informată despre intentarea procesului de insolvabilitate intentat

față de societatea pe acțiuni ”Crasmed”, fapt confirmat prin avizul de recepție din 27

ianuarie 2015.

La 26 iulie 2016 banca comercială ”Moldindconbank” societate pe acțiuni a

depus refeință prin care au solictat respingerea recursului înaintat cu menținerea în

vigoare a deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2016 și a hotărîrii

Judecătoriei Buiucani din 24 noiembrie 2015.

Cu referire la termenul de înaintare a recursurilor, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunța dispozitivul deciziei la 05 aprilie

2016.

Prin scrisoarea nr. 17832-4 Curtea de Apel Chișinău a expediat părților copia

deciziei motivate a Curții de Apel Chișinău la 06 aprilie 2016.

La materialele cauzei nu este informația cu privire la data recepționării deciziei

motivate a Curții de Apel Chișinău.

Administratorul procesului de insolvabilitate a societății pe acțiuni ”Crasmed” a

depus recurs la 17 mai 2016, respectiv se consideră recursul depuse în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizînd argumentele recursurilor prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, și a instanței de fond,

relatarea situației, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432

alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că

nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și

nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se

numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de judecată s-au pronunțat

în modul corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4)

Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii

doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în

mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Argumentele invocate de recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu

probele administrate și nu au suport legal.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material,

procedural și apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar

argumentele invocate de recurentul lichidatorul societății pe acțiuni ”Crasmed”,

Maxim Timoșin în cererea de recurs sunt declarative și nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către lichidatorul societății pe acțiuni ”Crasmed”, Maxim

Timoșin se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari