3ra-1104/17 — anularea facturii

dosarul nr. 3ra-1104/17

prima instanță - (Judecătoria Comrat) V. Harpacov

instanța de apel - (Curtea de Apel Cahul) V. Movilă, E. Dvurecenschii, N. Veleva

ÎNCHEIERE

04 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Iuliana Oprea

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea cu Capital Străin

„Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Victor Mazurenco și

Galina Mazurenco împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Red Union Fenosa”

Societate pe Acțiuni (succesor în drepturi – Întreprinderea cu Capital Străin „Gas

Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată) privind anularea

facturii pentru energia electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 30 martie 2017, prin care s-a respins

apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare

Energie” Societate cu Răspundere Limitată și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Comrat din 27 aprilie 2015,

c o n s t a t ă :

La 15 aprilie 2014 Victor Mazurenco și Galina Mazurenco au înaintat cerere de

chemare în judecată împotriva ÎCS „Red Union Fenosa” SA (succesor în drepturi – ÎCS

“Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL) solicitând anularea facturii nr. 110824 din

04 martie 2014, obligarea pârâtului să instaleze contorul electric și să reia furnizarea

energiei electrice.

În motivarea acțiunii au indicat că la 01 martie 2014, angajații pârâtului au supus

verificării contorul electric, în urma căruia au întocmit actul nr. A 23207 din 01 martie

2014 de depistare a încălcării clauzelor contractuale.

Ulterior, la 10 martie 2014, au primit factura nr. 110824 din 04 martie 2014

pentru energia electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale, emisă în baza actului

menționat, fiind obligați să achite suma de 12 602,08 lei, iar la 14 aprilie 2014 susțin că

au fost deconectați de la rețeaua de energie electrică.

Prin cererea de concretizare a acțiunii din 17 aprilie 2014 (vol. I f.d. 16),

reclamanții au solicitat anularea facturii nr. 110824 din 04 martie 2014, privind achitarea

sumei de 12 602,08 lei.

Prin încheiere protocolară a Judecătoriei Comrat din 03 februarie 2015 a fost

admisă înlocuirea pârâtului ÎCS „Red Union Fenosa” SA cu ÎCS „Gas Natural Fenosa

Furnizare Energie” SRL, în legătură cu reorganizare prin separare a persoanei juridice.

1

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 27 aprilie 2015 s-a admis parțial cererea de

chemare în judecată înaintată de Victor Mazurenco și Galina Mazurenco împotriva ÎCS

„Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL privind anularea facturii pentru energia

electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale.

S-a anulat, ca fiind ilegală și emisă cu încălcarea legii și procedurii stabilite,

factura pentru energia electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale nr. 110824 din

04 martie 2014.

În rest, acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată.

În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că furnizorul ÎCS „Gas Natural

Fenosa Furnizare Energie” SRL nu a examinat actul de depistare a încălcărilor clauzelor

contractuale nr. A23207 din 01 martie 2014 și nu a emis în acest sens o decizie privind

încălcarea de către consumatorul final al clauzelor contractuale, care reprezintă un act

obligatoriu, prealabil înaintării facturii spre plată,

Astfel, instanța a concluzionat că factura contestată de reclamanți a fost emisă cu

încălcarea legii și a procedurii stabilite.

Invocând dezacordul cu hotărârea primei instanțe, la 26 mai 2015 ÎCS „Gas

Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL a declarat apel, solicitând casarea hotărârii în

partea declarării nulității facturii pentru energia electrică în cazul încălcării clauzelor

contractuale la suma de 12 602,08 lei și emiterea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 31 martie 2016 s-a respins apelul declarat

de ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Comrat din 27 aprilie 2015.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12 octombrie 2016 s-a admis recursul

declarat de ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL, s-a casat decizia Curții de

Apel Comrat din 31 martie 2016 și s-a restituit cauza la rejudecare în Curtea de Apel

Cahul, în alt complet judecată.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Cahul prin decizia din 30 martie 2017, a

respins apelul declarat de ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL și a

menținut hotărârea Judecătoriei Comrat din 27 aprilie 2015.

În motivarea soluției, instanța de apel a concluzionat că prima instanță a constatat

și elucidat pe deplin circumstanțele de fapt importante pentru soluționarea cauzei,

aplicând corect dispozițiile art. 1 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ, pct. pct.

165, 167, 1732, 1733 și 1734 din Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea energiei

electrice, aprobat prin hotărârea ANRE nr. 393 din 15 decembrie 2010.

Totodată, instanța de apel a reținut că, în adresa reclamanților a fost expediată

doar factura pentru plata energiei electrice în cazul încălcării clauzelor contractuale, în

acest sens ne fiind emisă o decizie care a stat la baza emiterii facturii, or, expedierea

facturii pentru plata energiei electrice în cazul încălcării clauzelor contractuale aceasta,

urma a fi însoțită și de decizia furnizorului privind încălcarea de către consumatorul final

a clauzelor contractuale care au condus la înregistrarea sau neînregistrarea incompletă a

consumului de energie electrică, conform prevederilor pct. 1733 din Regulamentul

enunțat.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 04 august 2017 (prin intermediul

oficiului poștal), ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL a declarat recurs,

solicitând admiterea acestuia, casarea decizie instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului, a invocat că instanța de apel a încălcat normele de drept

material, neelucidând pe deplin circumstanțele cauzei.

2

De asemenea, a indicat că consumatorii (intimații), în conformitate cu pct. 49 al

Regulamentului pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice, au obligații care

urmează a fi respectate în modul corespunzător și cu bună-credință, astfel că, consumul

fraudulos de energie electrică s-a constatat cu certitudine prin imaginele video și actul de

depistare a încălcării clauzelor contractuale.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa părților la 08 iunie 2017 (vol. II f.d. 60), iar la materialele dosarului

lipsește dovada legală de recepționare a acesteia, recursul ÎCS „Gas Natural Fenosa

Furnizare Energie” SRL înaintat la 04 august 2017, se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În

cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul XXXVIII

Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în

fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt

în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că

instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere

3

a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations

Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de ÎCS „Gas

Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Întreprinderea cu Capital Străin „Gas

Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Iuliana Oprea

Dumitru Mardari

4