3ra-1000/17 — contestarea actului administrativ

prima instanță: T. Avasiloaie dosarul nr. 3ra-1000/17

(Judecătoria Botanica mun. Chișinău)

instanța de apel: Iu. Cimpoi, A. Danilov, Gr. Dașchevici

(Curtea de Apel Chișinău)

ÎNCHEIERE

04 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Maria Ghervas

Judecătorii: Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Biroul vamal

Centru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Multibrok-Com” împotriva Biroului vamal Chișinău cu

privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Biroul vamal Centru și menținută hotărîrea

Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 21 decembrie 2016,

c o n s t a t ă

La 07 iulie 2015 Societatea cu Răspundere Limitată „Multibrok-Com” a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului vamal Chișinău cu privire la

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la 18 mai 2015, de către

Serviciul Vamal a fost întocmit proces-verbal cu privire la contravenție nr. 424/15,

fiind constatată comiterea contravenției prevăzute în art. 231 p. 14) Cod Vamal de

către SRL „Multibrok-Com”, cu aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 232 lit. h)

Cod Vamal, sub formă de amendă în mărime de 32 214,30 lei.

La 21 mai 2015 în cancelaria Serviciului vamal a fost depusă contestația

asupra procesului verbal nr. 424/15 din 18 mai 2015, înregistrată cu nr. SV 9846,

însă din motive neîntemeiate cererea a fost respinsă.

A menționat că cu decizia agentului constatator nu este de acord și acesta

urmează a fi anulată.

A susținut că în procesul-verbal în cauză este indicată esența contravenției,

deci, a fost indicat că la 15 mai 2014 brokerul vamal Sergiu Braga al „Multibrok-

Com” a depus declarația vamală nr. 302812624 din 15 mai 2014 în numele SRL

„Denolga Medical”, privind importul mărfurilor „instrumente pentru medicină-

endoscoape „Karl Storz” - 6 buc, valoarea facturală – 1 912,28 euro. De asemenea,

a fost indicat că în rezultatul efectuării controlului documentar, s-a stabilit că

mărimile vizate în DV nr. 3028126264 din 15 mai 2014, „instrumente pentru

medicină - endoscoape „Karl Storz” - 6 buc”, au fost importate în baza autorizației

de import nr. 1074-TM din 23 aprilie 2014, eliberată de Agenția medicamentului și

dispozitivelor medicale, care permite importul mărfurilor vizate. Însă potrivit art. 4

din Legea nr. 26 din 13 martie 2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 451

din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător

„importul, fabricarea, comercializarea, asistența sau reparația dispozitivelor

medicale sau a opticii”, pentru a efectua importul mărfurilor „Denolga Medical”

trebuie să dispună de licența corespunzătoare ultimelor modificări, eliberată de

Camera de Licențiere, care la momentul depunerii DV nr. 302812624 din 15 mai

2014, nu a putut să le prezentate.

Consideră că, de fapt, situația nu corespunde datelor indicate în procesul-

verbal în cauză, care la rîndul său este total nefondat, și neîntemeiat.

În acest sens, a menționat că SRL „Denolga Medical” dispune de licența

pentru importul, comercializarea, asistența tehnică, reparația și verificarea

dispozitivelor medicale, seria A MMII nr. 044361 din 21 martie 2006, valabilă pînă

la 21 martie 2016, însă licența menționată nu a fost prezentată la serviciul vamal,

din considerente că la momentul dat a fost depusă la reperfectare, la Camera de

Licențiere, fapt reflectat în licența menționată, în care este indicată dată reperfectării

14 mai 2014, dar data depunerii DV este 15 mai 2014, din ce rezultă imposibilitatea

de a prezenta copia necesară. Dar importul mărfii declarate a fost efectuat cu

respectarea normelor prevăzute de lege în vigoare și de fapt licența există, este

corespunzătoare, valabilă și nesuspendată.

Consideră că procedura de control a fost inițiată și desfășurată tendențios și

incomplet, în lipsa întrunirii circumstanțelor legale care ar confirma existența în

acest caz a faptului contravenției indicate și a condițiilor pentru angajarea

răspunderii financiare.

A susținut că timpul săvârșirii faptei contravenționale este 15 mai 2014, de la

ora 15:28 pînă la ora 17:28, dar procesul-verbal în cauză a fost întocmit la 18 mai

2015.

Conform art. 229² alin. (2) Cod Vamal, termenul de prescripție a răspunderii

materiale este de 1 an și alin (1) al aceluiași articol stipulează că prescripția înlătură

răspunderea materială. Totodată, conform art. 276, lit. c), Cod Vamal, temeiuri de

anulare sau modificare a deciziei organului vamal privind aplicarea de sancțiune ori

privind clasarea dosarului de contravenție vamală sînt: încălcarea serioasă a

cerințelor procedurale din prezentul cod, iar în partea nereglementată de acesta,

încălcarea legislației cu privire la contravențiile administrative prin emitere a

deciziei de către un colaborator vamal neîmputernicit sau prin crearea de piedici, în

pofida voinței contravenientului, participării la cercetarea cazului a avocatului sau a

reprezentantului contravenientului, precum și alte cazuri de violare a drepturilor

legale ale participanților la procedură în cazul de contravenție vamală sau la

cercetarea lui, dacă această violare a împiedicat examinarea multilaterală a cazului

și a influențat sau ar fi putut influența emiterea unei decizii juste. Astfel, consideră

că sancționarea materială aplicată de către Serviciul vamal au fost aplicată cu

încălcarea normelor materiale și procedurale stabilite prin lege.

Solicită anularea procesul-verbal nr. 424/15 din 18 mai 2015 cu privire la

săvîrșirea contravenției prevăzută în art. 231, p. 14) Cod Vamal de către SRL

„Miltibrok-Com”, cu aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 232, lit. h) Cod Vamal,

2

sub formă de amendă în mărime de 32 214,30 lei și încetarea procesului

contravențional pentru prescrierea termenului de tragere la răspundere.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 21 decembrie 2016

acțiunea a fost admisă. S-a anulat procesul-verbal cu privire la contravenție a

Biroului vamal Chișinău nr. 424/15 din 18 mai 2015 întocmit de inspectorul

superior Dragoș Palii în privința SRL „Multibrok-Com” în baza art. 231 pct. 14)

Cod Vamal. S-a anulat decizia șefului Biroului vamal Chișinău din 18 mai 2015 cu

privire la aplicarea față de SRL „Multibrok-Com” a sancțiunii materiale sub formă

de amendă în mărime de 90% din valoarea obiectului contravenției în mărime de 32

214,30 lei, în baza art. 232 lit. h) Cod Vamal.

La 05 ianuarie 2017 Biroul vamal Centru (succesorul în drepturi al Biroului

vamal Chișinău) a depus cerere de apel împotriva hotărârii primei instanțe,

solicitînd casarea hotărîrii apelate și emiterea unei noi hotărîri prin care a respinge

acțiunea.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017 a fost respins apelul

declarat de Biroul vamal Centru (succesorul în drepturi al Biroului vamal Chișinău)

și menținută hotărîrea primei instanțe.

La 19 mai 2017 Biroul vamal Centru a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admitere recursului, casarea hotărîrilor judecătorești și

emiterea unei noi hotărîri prin care a respinge acțiunea.

În partea ce ține de afirmațiile intimatului atît în prima instanță cît și apel,

precum că licența totuși a fost prezentată la data de 16.05.2014, recurentul

menționează că organul vamal nici nu neagă faptul prezentării licenței în cauză ori

ne prezentarea acesteia presupunea imposibilitatea vămuirii mărfii importate, fiind

astfel un document obligatoriu ce urmează a fi prezentat la momentul vămuirii, în

cazul dat contravenția prevăzută de art. 231 pct. 14 Cod Vamal a fost consumată ori

licența în cauză a fost prezentată doar după întocmirea actului de inspecție de către

inspectorul R. Alexandrov, care conform pct. 1) lit. (v) a Ordinului Serviciului

Vamal nr.480-O din 18.12.2006 cu privire la aprobarea Metodologiei de prelucrare

a declarației vamale,în detaliu actul de inspecție este - documentul electronic

ASYCUDA World întocmit pe parcursul fiecărei etape a procedurii informatice de

declarare a mărfurilor, pe baza constatărilor privind completarea declarației vamale

cu date eronate sau nereale referitoare la încadrarea tarifară, valoarea în vamă, felul,

cantitatea sau originea, cuantumul obligației și modul de aplicare a facilităților

vamale. Semnarea lui de către utilizatorul sistemului informatic are semnificația

luării la cunoștință și acceptării rezultatelor controlului.

Totodată, menționează că actul de inspecție a fost adus la cunoștință

contravenientului la data de 15.05.2014, fapt confirmat prin aplicarea semnăturii și

inscripției aplicate.

Concomitent menționează că faptul consumării contravenției se demonstrează

și prin prisma prevederilor art. 179 alin. (1) Cod Vamal al RM, care imperativ

indică că declarația vamală, care se depune la organul vamal, trebuie să fie însoțită

de toate documentele necesare vămuirii, respectiv necunoașterea legii nu absolvă

persoana de răspundere.

3

Cu referire la constatarea instanțelor de fond precum că termenul de prescripție

a răspunderii material a expirat, făcînd în acest sens trimitere la prevederile art.

229/2 alin. (1) și (2) Cod Vamal și anume faptul că sancțiunea a fost aplicată peste

un an, recurentul menționează că aceste constatări nu corespund realității. Astfel,

timpul comiterii contravenției, după cum este indicat în procesul-verbal contestat,

este data de 15.05.2014 - data cînd a fost depusă declarația vamală de import fără

anexarea licenței. Respectiv, licența a fost prezentată doar la data de 16.05.2014 zi

de vineri(lucrătoare). Deci, din data de 15 pînă în data de 16.05.2014 de către

intimat se comitea o contravenție continuă, or conform prevederilor alin (4) art.

229² Cod Vamal al RM în cazul contravenției continuă, termenul de prescripție

curge de la data săvîrșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni (licența prezentată la

16.05.2014 - ultima acțiune)”.

Respectiv, cu referire la prezenta speță, termenul de un an curge din data de

16.05.2014 și se încheie la data de 16.05.2015 care de fapt este zi de sîmbătă

respectiv fiind imposibil de a fi aplicată sancțiunea, or ziua de sîmbătă este zi de

odihnă, sancțiunea fiind aplicată astfel la data de 18.05.2015 zi de luni, circumstanțe

ce conform prevederilor legale existente nu prezumă încălcarea termenului de un an

pentru aplicarea sancțiunii cu caracter material.

Examinînd temeiurile recursului declarat de Biroul vamal Centru în raport cu

materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Biroul vamal Centru nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

4

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Biroul vamal Centru.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Biroul vamal Centru se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

5