2ra-1757/17 — cu privire la încasarea cheltuielilor pentru instruire și obligarea reangajării

2ra-1757/17 — cu privire la încasarea cheltuielilor pentru instruire și obligarea reangajării (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: D. Mîrzenco dosarul nr. 2ra-1757/17

instanța de apel: M. Guzun, Iu. Cotruță, N. Simciuc

ÎNCHEIERE

27 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobănenau

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul Inspectoratului General al Poliției, Tatiana Chitoraga

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Ministerului Afacerilor

Interne împotriva lui Ion Ambroci cu privire la încasarea cheltuielilor pentru

instruire și la cererea reconvențională a lui Ion Ambroci împotriva Ministerului

Afacerilor Interne și Inspectoratului General al Poliției cu privire la obligarea

reangajării în serviciu

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de către Inspectoratul General al Poliției și

menținută hotărârea Judecătoriei Strășeni din 24 noiembrie 2016

constată:

La 14 decembrie 2015, Ministerul Afacerilor Interne a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Ion Ambroci cu privire la încasarea cheltuielilor

pentru instruire.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 25 august 2012, a fost

încadrat în organele afacerilor interne, fiind înmatriculat la Academia „Ștefan cel

Mare” a Ministerului Afacerilor Interne, secția zi.

Menționează că în aceeași zi, între Ministerul Afacerilor Interne și pârât a

fost încheiat contractul individual de muncă nr. 049825, precum și acordul asupra

condițiilor suplimentare la contractul individual de muncă, conform căruia după

absolvire, pârâtul urma să activeze în cadrul organelor afacerilor interne unde a

fost repartizat după absolvirea instituției de învățământ nu mai puțin de 3 ani.

1

Susține că după absolvirea Academiei „Ștefan cel Mare”, Ion Ambroci, prin

ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 414 ef din 19 iunie 2015, a fost numit

în funcția de ofițer de sector (pe perioada concediului pentru îngrijirea copilului al

locotenentului de poliție Mariana Saachian) al sectorului de poliție nr. 2 al

Inspectoratului de poliție Ciocana al Direcției de poliție a mun. Chișinău a

Inspectoratului General al Poliției.

Afirmă că prin ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 639 ef din

25 august 2015 pârâtul a încetat serviciul în Poliție în corespundere cu art. 47

alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului

nr. 320 din 27 decembrie 2012 (la depunerea cererii personale), activând doar

02 luni 14 zile.

Relevă că conform pct. 4 din Hotărârea Guvernului RM nr. 923 din

04 septembrie 2001 cu privire la plasarea în câmpul muncii a absolvenților

instituțiilor de învățământ superior și mediu de specialitate de stat, pentru

nerespectarea prevederilor contractului individual de muncă, precum și a

condițiilor suplimentare, absolventul instituției de învățământ este obligat să

restituie cheltuielile pentru instruirea sa.

Invocă că conform calculelor eliberate de Academia „Ștefan cel Mare” a

Ministerului Afacerilor Interne, pentru instruirea pârâtului au fost suportate

cheltuieli în sumă de 85878 lei.

Declară că pârâtul nu a respectat prevederile contractului individual de

muncă, prin ce a prejudiciat Ministerul Afacerilor Interne cu 79993,77 lei.

Solicită încasarea de la pârât a sumei de 79993,77 lei, suportată pentru

instruirea la Academia „Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne.

Ion Ambroci a depus cerere reconvențională împotriva Ministerului

Afacerilor Interne și Inspectoratului General al Poliției cu privire la obligarea

reangajării în serviciu.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că conform pct. 41 din

Hotărârea Guvernului RM nr. 923 din 04 septembrie 2001 cu privire la plasarea în

câmpul muncii a absolvenților instituțiilor de învățământ superior și mediu de

specialitate de stat, prevederile punctului 4 al prezentei hotărâri (pe care se bazează

Ministerul Afacerilor Interne) nu se aplică în cazul în care tânărul specialist, în

decurs de 6 luni, se reangajează o singură dată în instituția din care s-a eliberat sau

se angajează la o altă instituție publică finanțată de la bugetul de stat sau de la

bugetul local, într-o funcție corespunzătoare specialității obținute.

Menționează că la 24 februarie 2016 (în interiorul termenului de 6 luni), a

depus o cerere la Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Poliției,

prin care a solicitat reangajarea în cadrul organelor afacerilor interne pentru a

activa pe un termen de 3 ani, însă prin scrisoarea nr. 10/A-157/16 din 10 martie

2016 Direcția generală resurse umane a Ministerului Afacerilor Interne l-a

informat că ocuparea funcțiilor vacante în cadrul organelor afacerilor interne se

efectuează în bază de concurs, fără a ține cont de prevederile pct. 41 din Hotărârea

Guvernului RM enunțată.

2

Susține că la 28 aprilie 2016, a mai depus la Ministerul Afacerilor Interne o

cerere, prin care a solicitat reangajarea în cadrul organelor afacerilor interne și

finisarea procesului civil intentat la cererea de chemare în judecată a Ministerului

Afacerilor Interne cu privire la încasarea cheltuielilor pentru instruire prin

încheierea unei tranzacții, prin care el se obligă să activeze cel puțin 3 ani în cadrul

organelor afacerilor interne, însă în cadrul ședinței de judecată din 26 mai 2016,

reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne i-a înmânat răspunsul la cererea sa,

prin care i-a fost respinsă cererea de reangajarea în funcție.

Afirmă că a activat în cadrul organelor afacerilor interne doar 02 luni 14 zile,

respectiv, pentru împlinirea celor 3 ani urmează să mai activeze cel puțin 34 luni în

cadrul organelor afacerilor interne.

Solicită obligarea Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratului General

al Poliției de a-l reangaja în cadrul organelor afacerilor interne pentru un termen de

cel puțin 34 luni, în conformitate cu pct. 41 din Hotărârea Guvernului RM nr. 923

din 04 septembrie 2001 cu privire la plasarea în câmpul muncii a absolvenților

instituțiilor de învățământ superior și mediu de specialitate de stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni din 24 noiembrie 2016 acțiunea inițială a

fost respinsă.

Acțiunea reconvențională a fost admisă și a fost obligat Inspectoratul

General al Poliției să-l reangajeze pe Ion Ambroci în cadrul Inspectoratului

General al Poliției pe un termen de 34 luni, în conformitate cu prevederile pct. 41

din Hotărârea Guvernului RM nr. 923 din 04 septembrie 2001 cu privire la

plasarea în câmpul muncii a absolvenților instituțiilor de învățământ superior și

mediu de specialitate de stat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017 a fost respins apelul

declarat de către Inspectoratul General al Poliției și menținută hotărârea primei

instanțe.

La data de 13 iulie 2017, reprezentantul Inspectoratului General al Poliției,

Tatiana Chitoraga a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe în

partea admiterii acțiunii reconvenționale și emiterea unei noi hotărâri cu privire la

respingerea acțiunii reconvenționale.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece au fost încălcate și aplicate greșit normele de drept material și

procedural.

Menționează că în conformitate cu art. 172 alin. (1) CPC, până la emiterea

hotărârii în primă instanță, pârâtul este în drept să înainteze împotriva

reclamantului o acțiune reconvențională pentru a fi judecată odată cu acțiunea

inițială.

Susține că în speță, în calitate de reclamant, care nemijlocit a înaintat cererea

de chemare în judecată împotriva intimatului Ion Ambroci cu privire la încasarea

cheltuielilor pentru instruirea la Academia „Ștefan cel Mare” a Ministerului

Afacerilor Interne, este Ministerul Afacerilor Interne și nu Inspectoratul General al

3

Poliției, astfel, intimatul urma să depună cererea reconvențională doar împotriva

Ministerului Afacerilor Interne și nicidecum împotriva Inspectoratului General al

Poliției, care nu avea niciun statut în cauza inițială.

Afirmă că în pofida acestor circumstanțe, instanțele judecătorești, prin

concluzii ambigue și deloc pertinente, au obligat Inspectoratul General al Politiei

să-1 angajeze pe intimat în cadrul Inspectoratului General al Poliției pe un termen

de 34 luni, încălcând vădit prevederile art. 172 alin. (1) CPC.

Relevă că instanțele judecătorești, la examinarea cauzei, nu au luat în

considerare faptul că la 25 august 2012, între Ministerul afacerilor Interne și Ion

Ambroci a fost încheiat contractual individual de muncă nr. 049825, însă nu au fost

anexate la dosar careva probe (contractual individual de muncă), ce ar demonstra

că intimatul Ion Ambroci s-ar fi aflat în relații de muncă cu Inspectoratul General

al Poliției.

Invocă că au fost ignorate prevederile art. 239 CPC, conform cărora

hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată, instanța își întemeiază

hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele

cercetate în ședință de judecată.

Mai invocă că nu s-a luat în considerare nici faptul că Ministerul Afacerilor

Interne, cu care intimatul s-a aflat în relații de muncă, există și la moment ca

entitate juridică și ca angajator.

Menționează că conform pct. 2 al Regulamentului privind organizarea și

funcționarea Inspectoratului General al Poliției al MAI, aprobat prin Hotărârea

Guvernului RM nr. 283 din 24 aprilie 2013, colaborat cu pct. 3 al Regulamentului

privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne, structurii și

efectivului-limită ale aparatului central al acestuia, aprobat prin Hotărârea

Guvernului RM nr. 778 din 27 noiembrie 2009, cât și art. 7 alin. (l), art. 13 alin.(l)

lit. g) din Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din

27 decembrie 2012, Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al

Poliției sunt două persoane juridice de sine stătătoare, doi angajatori diferiți a

diferitor subdiviziuni, pentru care legea delimitează strict care sunt subdiviziunile

și competențele Ministerului și a șefului Inspectoratului General al Poliției.

Susține că instanțele judecătorești, la emiterea hotărârilor, au ignorat și

prevederile art. 172 alin. (2) CPC, care statuează că intentarea acțiunii

reconvenționale se face conform regulilor generale de intentare a acțiunii.

Consideră că instanțele judecătorești nu au luat în considerare încălcarea

prevederilor legale, deși au fost invocate aceste încălcări, totodată, nu au luat în

considerare faptul că intimatul nu s-a adresat în termenul stabilit de lege cu o

cerere de chemare în judecată, după ce a primit răspuns la cererea sa din

24 februarie 2016, adresată Inspectoratului General al Poliției.

Afirmă că instanțele judecătorești nu au luat în considerare faptul că au fost

încălcate și prevederile art. 166 CPC.

Consideră că sunt greșite concluziile instanței de apel precum că conform

cererii reconvenționale, în calitate de pârât este indicat atât Ministerul Afacerilor

4

Interne, cât și Inspectoratul General al Poliției, iar depunerea cererii

reconvenționale urmărește compensarea pretenției inițiale, admiterea ei exclude

total sau parțial, admiterea acțiunii inițiale.

Declară că nu s-a luat în considerare faptul că în acțiunea inițială

Inspectoratul General al Poliției nu a avut statut de parte în proces și, respectiv, nu

a urmărit compensarea cărorva cheltuieli, de unde reiese că acțiunea

reconvențională urma a fi înaintată doar în privința Ministerului Afacerilor Interne.

Invocă că instanțele judecătorești nu au dat apreciere prevederilor art. 17

alin. (l) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Mai invocă că din materialele dosarului rezultă că intimatului i-a fost

expediat răspuns la cererea adresată Inspectoratului General al Poliției din

24 februarie 2016, prin poștă, la 18 martie 2016, însă cererea reconvențională a

fost depusă abia la 21 iunie 2016, ceea ce confirmă faptul că intimatul a omis

termenul de prescripție prevăzut de art. 17 alin. (4) din Legea menționată. Aceste

circumstanțe urmau să fie luate în considerare de către instanțele judecătorești.

Menționează că intimatul, la 06 martie 2017, prin ordinul nr. 93 ef, a fost

angajat în bază de concurs, conform regulilor generale de ocupare a funcțiilor

vacante, în funcția de ofițer de investigații al biroului zonal Poliției Criminale al

sectorului de poliție nr. 2 al IP Rîșcani al DP mun. Chișinău al IGP, deși decizia

instanței de apel a fost pronunțată abia la 16 mai 2017. Respectiv, intimatul s-a

conformat răspunsurilor primite la cererile prealabile, depuse la Ministerul

Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Poliției și s-a angajat în bază de

concurs, conform legislației în vigoare.

Susține că instanțele judecătorești nu au aplicat și nu au dat apreciere

prevederilor art. 130 alin. (l) CPC.

Afirmă că instanțele judecătorești au elucidat și au dat apreciere numai

argumentelor expuse de către intimat, totodată, considerându-le întemeiate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei rezultă că, instanța de apel a expediat copia deciziei în adresa

recurentului la data de 09 iunie 2017 (f. d. 132), iar aceasta a depus cererea de

recurs la data de 13 iulie 2017 (f. d. 134).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

5

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul

Inspectoratului General al Poliției, Tatiana Chitoraga nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

6

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței

CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe

când în recursul declarat de către reprezentantul Inspectoratului General al

Poliției, Tatiana Chitoraga, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul reprezentantului Inspectoratului General al Poliției, Tatiana

Chitoraga ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul Inspectoratului General al Poliției,

Tatiana Chitoraga se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobănenau

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

7