2ra-1759/19 — cu privire la restituirea cheltuielilor suportate pentru instruire
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la restituirea cheltuielilor suportate pentru instruire
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2ra-1759/19 — cu privire la restituirea cheltuielilor suportate pentru instruire (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2ra-1759/19
Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Ciocana (jud. I. Secrieru)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Muruianu, I. Cotruță)
ÎNCHEIERE
2 octombrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Svetlana Filincova
Dumitru Mardari
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vadim
Moscalu, reprezentat de avocatul Gheorghe Crețu
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Ministerului Afacerilor
Interne al Republicii Moldova împotriva lui Vadim Moscalu cu privire la
restituirea cheltuielilor suportate pentru instruire
împotriva deciziei din 21 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
fost respins apelul declarat de Vadim Moscalu, reprezentat de avocatul Gheorghe
Crețu și menținută hotărârea din 12 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul
Ciocana, prin care acțiunea a fost admisă
constată:
La 26 februarie 2018, Ministerului Afacerilor Interne al RM a depus cerere
de chemare în judecată împotriva lui Vadim Moscalu cu privire la restituirea
cheltuielilor suportate pentru instruire.
În motivarea acțiunii a invocat că la 25 august 2012, Vadim Moscalu a fost
înmatriculat la Academia „Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne,
secția zi, cu decontarea cheltuielilor necesare pentru studii din contul bugetului de
stat.
Astfel, între Vadim Moscalu și Ministerul Afacerilor Interne al RM a fost
încheiat contractul individual de muncă nr. 049897, precum și acordul asupra
condițiilor suplimentare la contractul individual de muncă, potrivit căruia după
absolvirea instituției de învățământ a Ministerului Afacerilor Interne, pârâtul în
baza hotărârii Comisiei pentru repartizare la serviciu, urma să activeze în cadrul
subdiviziunilor subordonate Ministerului Afacerilor Interne nu mai puțin de trei
ani.
1
A menționat că urmare a modificărilor operate în Legea nr. 320 din
27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, de către
Vadim Moscalu a fost semnat angajamentul absolventului Academiei „Ștefan cel
Mare” a Ministerului Afacerilor Interne, prin care ultimul și-a asumat
angajamentul să activeze în cadrul subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne
al RM cinci ani, iar în cazul încetării raporturilor de muncă înainte de termenul
indicat, va restitui cheltuielile suportate pentru studii proporțional cu perioada
rămasă până la 5 ani, în modul stabilit de Ministerul Afacerilor Interne al RM.
După absolvirea Academiei „Ștefan cel Mare”, prin ordinul Inspectoratului
General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al RM nr. 414 ef. din 19 iunie
2015, pârâtul a fost numit (în bază de contract din 19 iunie 2015), în funcția de
ofițer de sector al Sectorului de poliție nr. 5 (Vîrnav, 1) al Inspectoratului de Poliție
Centru al Direcției de poliție a mun. Chișinău a Inspectoratului General al Poliției
al Ministerului Afacerilor Interne al RM, cu acordarea gradului special
„Locotenent de Poliție”.
Prin Ordinul Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor
Interne al RM nr. 184 ef. din 28 aprilie 2017, pârâtul a încetat serviciul în Poliție,
în corespundere cu prevederile art. 47 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 320 din
27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, implicit
depunerea cererii personale privind încetarea raporturilor de muncă, activând în
cadrul subdiviziunii la care a fost repartizat doar 22 de luni și 9 zile din cele 60 de
luni în care urma să activeze.
Astfel, perioada nelucrată a pârâtului constituie 37 de luni și 21 de zile, iar în
coraport cu perioada de activitate desfășurată de facto cheltuielile suportate de
către Ministerul Afacerilor Interne constituie 45069,22 de lei.
A obiectat că, contrar prevederilor pct. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 923
din 4 septembrie 2001 cu privire la plasarea în câmpul muncii a absolvenților
instituțiilor de învățământ superior și mediu de specialitate de stat, pârâtul nu a
respectat prevederile pct. 2.1 din contractul individual de muncă, normele
acordului asupra condițiilor suplimentare la contractul individual de muncă și nici
angajamentul asumat de absolvent al Academiei „Ștefan cel Mare”, fapt care a dus
la prejudicierea bugetului Ministerului Afacerilor Interne al RM cu suma de
45069,22 de lei.
Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 354 Codul muncii,
art. 514, 572 și 602 Cod civil, art. 33, 331, 38, 55, 56, 75, 85, 94, 166, 167 și 206
CPC.
A solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul pârâtului în folosul
Ministerului Afacerilor Interne al RM a sumei de 45069,22 de lei cu titlu de
cheltuieli pentru instruire la Academia „Ștefan cel Mare” și a cheltuielilor de
judecată.
Prin încheierea protocolară din 2 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău
sediul Ciocana, a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu
Academia de Poliție „Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne.
Prin hotărârea din 12 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul
Ciocana, a fost admisă acțiunea.
2
Au fost încasate de la Vadim Moscalu în beneficiul Ministerului Afacerilor
Interne al RM cheltuielile pentru instruire în sumă de 45069,22 de lei.
A fost încasată de la Vadim Moscalu în beneficiul statului taxa de stat în
sumă de 1352,07 de lei.
Prin decizia din 21 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins
apelul declarat de Vadim Moscalu, reprezentat de avocatul Gheorghe Crețu și
menținută hotărârea primei instanțe.
Prima instanță și instanța de apel au ajuns la concluzia de admitere a acțiunii,
deoarece prin semnarea acordului asupra condițiilor suplimentare la contractul
individual de muncă și a angajamentului la 19 iunie 2015, Vadim Moscalu și-a
asumat obligația ca după absolvirea Academiei „Ștefan cel Mare” a Ministerului
Afacerilor Interne și încetării raporturilor de muncă în primii cinci ani de activitate,
din motivele specificate la art. 47 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la activitatea
Poliției și a statutului polițistului, să restituie cheltuielile pentru studii proporțional
cu perioada rămasă la 5 ani.
La fel, instanțele de judecată ierarhic inferioare au menționat că încetarea
raporturilor de serviciu în Poliție a avut loc la cererea lui Vadim Moscalu.
Astfel, Ministerul Afacerilor Interne al RM, în virtutea raportului juridic
obligațional, în calitatea sa de creditor este îndreptățit să solicite de la Vadim
Moscalu restituirea sumei de 45069,22 de lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru
instruirea ultimului, în condițiile în care acesta nu a respectat obligația de a activa
în cadrul Ministerului Afacerilor Interne al RM întreaga perioadă pentru care s-a
obligat - 5 ani, activând doar 22 de luni și 9 zile.
Cu referire la prevederile art. 26 alin. (4) din Legea nr. 288 din 16 decembrie
2016 cu privire la funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne și pct. 7.1 din Regulamentul privind condițiile și modalitatea de
restituire a cheltuielilor pentru instruire de către funcționarii publici cu statut
special, instanțele de judecată au reținut că Ministerul Afacerilor Interne al RM
este subiectul raportului material litigios, având calitatea de creditor și prin urmare,
este îndreptățit să solicite restituirea cheltuielilor suportate pentru instruire de către
Vadim Moscalu.
Totodată, instanțele de judecată au conchis că cheltuielile suportate din
mijloace financiare publice pentru instruirea studentului Vadim Moscalu în
perioada de studii au fost confirmate prin calculul desfășurat al cheltuielilor de
întreținere conform devizelor de cheltuieli a studenților Academiei de Poliție
„Ștefan cel Mare” și prin calculul detaliat prezentat de Academie cu privire la
studentul Vadim Moscalu.
La 10 iunie 2019, Vadim Moscalu, reprezentat de avocatul Gheorghe Crețu a
declarat recurs împotriva deciziei din 21 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și a deciziei
instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,
considerând-o ilegală și neîntemeiată, emisă contrar prevederilor art. 239 CPC,
deoarece soluția instanței de apel rezultă din aplicarea incorectă și abuzivă a
3
normelor de drept material și procesual și din aprecierea arbitrară a probelor
prezentate, contrar prevederilor art. 130 CPC, fiind pasibilă de a fi casată.
A remarcat că acțiunea înaintată este una neîntemeiată și fără suport legal,
Ministerul Afacerilor Interne al RM nu este reclamantul corespunzător, nu este în
drept să solicite încasarea sumei solicitate, nefiind titular de drepturi, iar raportul
juridic material litigios nu se extinde asupra drepturilor și obligațiilor MAI al RM.
A precizat că a studiat la Academia de Poliție „Ștefan cel Mare” și a
beneficiat de studii bugetare, care au fost suportate de la bugetul de stat, fiind
vărsate direct în bugetul Academiei ca instituție de învățământ de stat, iar
beneficiar al acestor cheltuieli trebuie să fie instituția de învățământ.
Având în vedere prevederile art. 60 alin. (1), (4) și 61 Cod civil, a evidențiat
că raportul juridic material litigios invocat în speța dată se extinde asupra
drepturilor și obligațiilor apărute între instituția de învățământ Academia de Poliție
„Ștefan cel Mare” și dânsul în calitate de fost student, de aceea reclamant poate fi
numai instituția de învățământ sau reprezentantul statului care gestionează
finanțele publice, adică Ministerul Finanțelor al RM.
Totodată, referirea Ministerului Afacerilor Interne la art. 17 din Legea
nr. 320 din 27 decembrie 2012, ca motiv de drept pe care și-a sprijinit pretențiile
este neîntemeiată și contrară legii, deoarece prin art. 12 din Legea pentru
modificarea și completarea unor acte legislative nr. 94 din 2 iunie 2017, în vigoare
de la 7 iulie 2017, art. 17 din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 a fost abrogat.
Așadar, dânsul a activat în cadrul MAI al RM de la 19 iunie 2015 și până la
28 aprilie 2017, iar perioada în care mai avea obligația să activeze în organele de
poliție este de 13 luni și 21 de zile, de aceea obligația de a solicita returnarea
mijloacelor financiare publice ar putea fi solicitată doar pentru această perioadă.
La fel, a obiectat că nici MAI al RM, nici Academia de Poliție „Ștefan cel
Mare” în instanța de judecată nu au prezentat înscrisuri pertinente și admisibile în
sensul art. 121-122 CPC, care ar confirma cheltuielile reale suportate din mijloace
financiare publice pentru instruirea lui în perioada de studii.
În acest context, a evidențiat că dânsul nu a beneficiat de cheltuieli pentru
cazare și hrană, deoarece a domiciliat în mun. XXXXX, unde avea viză de
reședință.
La caz, a fost prezentat un deviz de cheltuieli de ordin general, adică suma
cheltuielilor totale suportate de instituția de învățământ în această perioadă și
împărțite proporțional, însă fără a fi individualizate cheltuielile reale suportate în
privința fiecăruia student, inclusiv și în privința lui.
Având în vedere prevederile art. 118 alin. (1) CPC, a reiterat că MAI al RM
urma să prezinte și să probeze instanței de judecată faptul alocării mijloacelor
financiare din bugetul de stat pentru dânsul în calitate de student, precum și faptul
vărsării ulterioare a acestor bani în contul Academiei de Poliție „Ștefan cel Mare”.
La 16 august 2019, Ministerul Afacerilor Interne al RM a depus referință la
recursul declarat de Vadim Moscalu, solicitând respingerea recursului ca
inadmisibil.
4
La 20 august 2019, Academia „Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor
Interne a depus referință la recursul declarat de Vadim Moscalu, solicitând
considerarea recursului ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu
prevede altfel.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată
în adresa părților la 16 aprilie 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire
(f. d. 119), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către
recurent la materialele dosarului lipsesc.
Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a
declarat recursul la 10 iunie 2019 în termenul legal.
Examinând temeiurile recursului declarat de Vadim Moscalu, reprezentat de
avocatul Gheorghe Crețu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vadim Moscalu,
reprezentat de avocatul Gheorghe Crețu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv
nu constituie temei de casare a deciziei contestate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform
secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
5
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de
recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de
apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența
probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței
de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în
materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța
de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de
apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă
argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că
nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes
(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,
25 februarie 1995, nr. 26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat
de Vadim Moscalu, reprezentat de avocatul Gheorghe Crețu urmează a fi
considerat ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vadim Moscalu, reprezentat de
avocatul Gheorghe Crețu împotriva deciziei din 21 martie 2019 a Curții de Apel
Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Svetlana Filincova
Dumitru Mardari
6