2ra-1556/17 — incasarea despagubirii de asigurare
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea despagubirii de asigurare
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-1556/17 — incasarea despagubirii de asigurare (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Judecătoria Rîșcani Dosarul nr.2ra-1556/17
Mun. Chișinău
Judecător: Ig. Barbacaru
Curtea de Apel Chișinău
Judecători: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu
ÎNCHEIERE
27 septembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului Svetlana Filincova
Judecători Ion Druță, Iuliana Oprea
soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Zelinski Nicolai,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Compania
de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” Societate pe Acțiuni împotriva lui
Zelinski Nicolai privind încasarea despăgubirii de asigurare și a cheltuielilor de
judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2017, prin care s-a
respins apelul declarat de către Zelinski Nicolai și s-a menținut hotărârea
Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 22 ianuarie 2016,
c o n s t a t ă:
La 08 iunie 2015, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA a depus o
cerere de chemare în instanța de judecată împotriva lui Zelinski Nicolai privind
încasarea despăgubirii de asigurare și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a indicat că, la 13 decembrie 2013 între Zelinski Nicolai
în calitate de asigurat și CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA în calitate de
asigurător, a fost perfectat contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă
auto internă fiind eliberată polița de asigurare seria RCAI nr.000561212, prin care
transmis către CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA răspunderea civilă în caz
de survenirea cazului asigurat și anume să despăgubească prejudiciile cauzate prin
accident de autovehiculul de model Nissan Primera, cu numărul de înregistrare C JH
319.
A notat compania reclamantă că, la 28 septembrie 2014, ora 13:00, s-a
produs un accident rutier în rezultatul căruia automobilul de model Nissan Primera
cu numărul de înregistrare C JH 319 condus de către Zelinski Nicolai fiind în stare
de ebrietate, a tamponat automobilul de model Mazda Demio cu număr de
înregistrare C LY 530 condus de către Parii Angela, iar în corespundere cu procesul-
verbal cu privire la contravenție din 21 octombrie 2014, vinovat de comiterea
accidentului rutier, a fost recunoscut Zelinski Nicolai, fiind învinuit de încălcarea
regulilor circulației rutiere stabilite de Regulamentul circulației rutiere, care
1
constituie contravenție administrativă prevăzută la art. 242 alin.(2) din Codul
contravențional.
A menționat compania reclamantă că, în rezultatul notificării asigurătorului
despre producerea riscului acoperit prin contractul de asigurare obligatorie de
răspundere civilă auto, în cadrul CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA, a fost
pornit dosarul de daune nr.08922014 la data de 02 octombrie 2014, conform
calculelor realizate în baza procesului-verbal de constatare a pagubelor întocmit de
către CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA, unde a fost supus examinării de
către părțile implicate a automobilului avariat, s-a stabilit că costul reparației
automobilului de model Mazda Demio cu număr de înregistrare C LY 530 constituie
suma de 12 570,38 lei.
Ulterior, prin dispoziția nr .RCO 08922014T din 26 ianuarie 2015, în
corespundere cu art.15 alin.(l) lit. a) din Legea 414-XVI cu privire la asigurarea
obligatorie de răspunde civilă pentru pagube produse de autovehicule , CA
„Donaris Vienna Insurance Group” SA a recunoscut evenimentul produs drept caz
asigurat și a dispus achitarea păgubitei Parii Angela, a prejudiciului material
suportat în rezultatul accidentului în trafic în cuantum de 12570, 38 lei, fapt
confirmat prin ordinul de plată anexat la cerere.
Prin prisma înscrisurilor prezentate și administrate la dosarul de daune și a
procesului-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a
alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, s-a constatat că la momentul producerii
accidentului, Zelinski Nicolai era în stare de ebrietate alcoolică, împrejurare care
cade sub incidența art.29 lit. b) din Legea nr.414-XVI din 22 decembrie 2006.
A mai explicat că, situația în cauză generează dreptul CA „Donaris Vienna
Insurance Group” SA de a înainta acțiune de regres persoanei răspunzătoare de
producere pagubei în rezultatul accidentului de circulație, iar repararea prejudiciului
material este prescrisă și de normele generale care guvernează răspunderea
delictuală stabilită, Zelinski Nicolai la momentul producerii accidentului era în
stare de ebrietate alcoolică, constituie temei de a solicita încasarea de la vinovat a
sumei despăgubirii de asigurare achitate păgubitului în valoare de 12 570,38 lei.
A notat că, la 21 aprilie 2015, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA a
înaintat reclamația nr. 1010/15 către Zelinski Nicolae, solicitând achitarea
despăgubirii de asigurare în mod benevol, însă la care nu a fost dat nici un răspuns,
fapt ce a generat înaintarea cererii de chemare în judecată privind încasarea sumei
în ordine de regres.
Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 22 ianuarie 2016,
cerere de chemare în judecată înaintată de CA „Donaris Vienna Insurance Group”
SA, s-a admis. S-a încasat de la Zelinski Nicolai, în beneficiul CA „Donaris Vienna
Insurance Group” SA, suma de 12 570,38 lei cu titlu de prejudiciu material,
cheltuielile de judecată în mărime de 377,11 lei pentru achitare taxei de stat la
înaintarea cererii de chemare în judecată și suma de 3 750 lei ce reprezintă cheltuieli
pentru asistență juridică, în total suma de 16 697 lei 49 bani.
2
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a
tuturor probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune se
încadrează în prevederile legii.
Considerând neîntemeiată hotărârea primei instanțe, la 22 februarie 2016,
Zelinski Nicolai a depus cerere de apel, solicitând admiterea acesteia, casarea
integrală a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii prin care cererea
de chemare în judecată înaintată de către CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA
să fie respinsă ca neîntemeiată.
În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a
constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru
soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu
circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept
procedural.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2017, s-a respins apelul
declarat de către Zelinski Nicolai și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani,
mun. Chișinău din 22 ianuarie 2016.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de
apelant nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele
dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.
Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare
obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate
circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat
normele de drept material și procedural și în consecință a adoptat o hotărâre legală și
întemeiată.
Nefiind de acord cu decizia instanțe de apel, Zelinski Nicolai a înaintat cerere
de recurs, prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel
din 23 martie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 22 ianuarie
2016, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată
înaintată de către CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA să fie respinsă ca
neîntemeiată.
Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 23 martie
2017 a fost recepționată de către recurent la 28 aprilie 2017. Astfel, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție, prin prisma art. 434 CPC, consideră recursul depus la data de 26 iunie 2017
în termen.
Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurentul consideră
că soluția instanței de apel este pripită, fapt ce rezultă din nedeterminarea naturii
juridice a obiectului litigiului, criteriu care presupune prin sine lămurirea corectă și
certă a situației de fapt și de drept.
De asemenea, susține că instanța de apel examinând apelul a trecut în mod
superficial argumentele invocate de către Zelinski Nicolai și materialul probator
anexat la materialele cauzei, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă
3
apelului sub toate aspectele, în raport cu legislația ce guvernează litigiul în cauză.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Zelinski Nicolai, urmează a fi
declarat inadmisibil, din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți
la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept
material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:
nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie
aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau
analogia dreptului.
În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept
procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost
judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a
fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i-a comunicat locul, data
și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind
limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor
persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al
ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței
jurisdicționale.
Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât
cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat Zelinski Nicolai, este declarativ
și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să
justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.
Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, completul a constatat existența
unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede
că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
În cazul de față, argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs
nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă
4
determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi
supus controlului judiciar.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atât în
practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi
considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea
Mitropolia Basarabiei și alții vs. Moldova, nr. 45701/99 § 137, ECHR 2001-XII). În
același timp, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică
să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul
trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito
vs Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă în
recursul declarat de către Zelinski Nicolai asemenea aspecte nu se regăsesc.
Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la
concluzia de a considera recursul declarat de către Zelinski Nicolai, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de către Zelinski Nicolai se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului Svetlana Filincova
Judecători Ion Druță
Iuliana Oprea
5