2ra-13/17 — încasarea despăgibirii de asigurare și a cheltuielilor de judecată

2ra-13/17 — încasarea despăgibirii de asigurare și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: I. Barbacaru dosarul nr. 2ra-13/17

instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, Vl. Brașoveanu

D E C I Z I E

18 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de către Zelinski Nicolai,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei de Asigurări

„Donaris Vienna Insurance Group” Societate pe Acțiuni împotriva lui Zelinski

Nicolai cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Zelinski Nicolai și menținută hotărârea Judecătoriei

Râșcani mun. Chișinău din 22 ianuarie 2016, prin care acțiunea a fost admisă

integral,

constată:

La 08 iunie 2015, Compania de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group”

SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Zelinski Nicolai cu privire la

încasarea despăgubirii de asigurare și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la 13 decembrie 2013 între

pîrîtul Zelinschi Nicolai, în calitate de asigurat și CA „Donaris Vienna Insurance

Grup” SA, în calitate de asigurător, a fost perfectat contractul de asigurare obligatorie

de răspundere civilă auto internă, fiind eliberată polița de asigurare seria RCAI nr.

000561212.

Susține că în temeiul contractului menționat asiguratul a transmis către CA

„Donaris Vienna Insurance Grup” SA răspunderea civilă în caz de survenirea cazului

asigurat și anume repararea prejudiciilor cauzate prin accident de autovehiculul de

model ,,Nissan Primera” cu numărul de înregistrare C JH 319.

Relatează că la data de 28 septembrie 2014, ora 13.00 s-a produs accident

rutier, în rezultatul căruia automobilul de model ,,Nissan Primera” cu numărul de

înregistrare C JH 319, condus de către Zelinski Nicolai, ultimul fiind în stare de

ebrietate, a tamponat automobilul de model ,,Mazda Demio” cu număr de înregistrare

C LY 530, condus de către Parii Angela.

Menționează că în corespundere cu procesul-verbal cu privire la contravenție

întocmit la 21 octombrie 2014, vinovat de comiterea accidentului rutier sus-indicat a

fost recunoscut Zelinski Nicolai. Astfel, acesta a fost învinuit de încălcarea regulilor

circulației rutiere stabilite de Regulamentul circulației rutiere, care constituie

contravenție administrativă prevăzută la art. 242 alin. (2) Codului Contravențional.

Relevă că în rezultatul notificării asigurătorului despre producerea riscului

acoperit prin contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, la data de

02 octombrie 2014 de către CA „Donaris Vienna Insurance Grup” SA a fost intentat

dosarul de daune nr. 0892_2014.

La fel, indică că potrivit calculelor realizate în baza procesului-verbal de

constatare a pagubelor întocmit de către CA „Donaris Vienna Insurance Grup” SA,

unde a fost supus examinării de către părțile implicate în accident automobilul

avariat, s-a stabilit că costul reparației automobilului de model ,,Mazda Demio” cu

număr de înregistrare C LY 530 constituie suma de 12 570,38 lei.

Prin dispoziția nr. RCO 0892_2014T din 26 ianuarie 2015 și în corespundere

cu art.15 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere

civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006, CA

„Donaris Vienna Insurance Grup” SA a recunoscut evenimentul produs drept caz

asigurat și a dispus achitarea păgubitului Parii Angela a prejudiciului material

suportat în rezultatul accidentului rutier în cuantum de 12570,38 lei, fapt confirmat

prin ordinul de plată anexat la cerere.

Remarcă că în baza înscrisurilor prezentate și administrate la dosarul de daune

și a procesului-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a

alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, s-a constatat că la momentul producerii

accidentului, Zelinski Nicolai era în stare de ebrietate alcoolică, împrejurare care cade

sub incidența prevederilor art. 29 lit. b) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie

de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie

2006 și acordă dreptul SAR „Donaris Group” SA să înainteze acțiune de regres

persoanei răspunzătoare de producere a pagubei în rezultatul accidentului de

circulație.

Cu atît mai mult că, repararea prejudiciului material este prescrisă și de

normele generale care guvernează răspunderea delictuală stabilită de legiuitor la art.

1398 alin.(1) Cod civil, care reglementează obligația persoanei vinovate de a repara

prejudiciul patrimonial cauzat în rezultatul unui delict, iar faptul că Zelinski Nicolai

la momentul producerii accidentului rutier era în stare de ebrietate alcoolică,

constituie temei de a solicita încasarea de la vinovatul a sumei despăgubirii de

asigurare achitată persoanei păgubite în cuantum de 12 570,38 lei.

Mai menționează că la 21 aprilie 2015, CA „Donaris Vienna Insurance Group”

SA a înaintat reclamația nr. 1010/15 către Zelinski Nicolae, solicitând acestuia

achitarea despăgubirii de asigurare în mod benevol, la care nu a primit nici un

răspuns, fapt ce a generat înaintarea prezentei cereri de chemare în judecată privind

încasarea sumei în ordine de regres în mod forțat.

Solicită încasarea de la Zelinski Nicolai în beneficiul Companiei de Asigurări

„Donaris Vienna Insurance Group” SA a sumei de 12 570,38 lei cu titlu de

despăgubire de asigurare, precum și cheltuielile de judecată suportate în legătură cu

intentarea procesului dat, și anume, 3750 lei pentru servicii juridice și 377,11 lei

pentru achitarea taxei de stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 22 ianuarie 2016,

acțiunea a fost admisă integral, fiind încasat de la Zelinski Nicolai în beneficiul CA

„Donaris Vienna Insurance Group” SA suma de 12 570,38 lei cu titlu de prejudiciu

material, cheltuieli de judecată în sumă de 377,11 lei pentru achitarea taxei de stat la

înaintarea cererii de chemare în judecată și suma de 3750 lei ce reprezintă cheltuieli

de asistență juridică, iar în total s-a încasat suma de 16 697,49 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2016, a fost respins apelul

declarat de către Zelinski Nicolai și menținută hotărârea primei instanțe.

La 04 august 2016, Zelinski Nicolai a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe cu trimiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece a fost emisă cu încălcarea

normelor de drept material și procedural.

Susține că declarația de daune din 02 octombrie 2014, proces-verbal de

constatare a pagubelor din 02 octombrie 2014, actul de examinare a mijlocului de

transport auto din 02 octombrie 2014, nu au semnăturile sale, iar inspecția vehiculului

din partea inginerului-expert a avut loc în lipsa lui.

La fel, afirmă că contractul de asigurare din 13 decembrie 2013 și cerere de

încheiere a contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă din

13 decembrie 2013, dânsul nu le-a semnat, iar din partea asigurătorului sunt semnate

de brokerul agentului dar nu de către administratorul Companiei de Asigurări

„Donaris Vienna Insurance Group”.

Mai invocă că solicitarea din cererea de apel cu privire la efectuarea expertizei

grafologice în condițiile art. 148, 149 CPC, precum și solicitarea cu privire la

obligarea intimatului de a prezenta originalele documentelor: contractul de asigurare

din 13 decembrie 2013 și cererea de încheiere a contractului de asigurare din aceiași

dată au fost lăsate de instanța de apel fără nici o satisfacție, mai mult în combaterea

argumentului său precum că semnătura din polița de asigurare nu-i aparține, instanța

de apel a reținut că acest contract nu a fost contestat de el, în timp ce alte probe în

acest sens nu au fost prezentate, cât și nu a fost solicitată efectuarea unei expertize

grafologice pentru stabilirea faptului invocat.

Insistă că nu putea contesta actul respectiv pe motivul că nici nu l-a semnat

acest act, pe când a luat cunoștință cu acest înscris doar după pronunțarea hotărârii de

către prima instanță, la pronunțarea căreia nu a participat și nici nu le-a primit careva

citații pentru participare la examinarea cauzei date.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din actele cauzei copia decizie instanței de apel din 17 mai

2016 a fost expediată pentru cunoștință în adresa părților, inclusiv și în adresa

recurentului Zelinski Nicolai la data de 30 mai 2016, fapt ce se confirmă prin copia

scrisorii de însoțire (f.d. 87), însă date care ar confirma și recepționarea acesteia de

către recurent la materialele cauzei lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 04 august 2016, în termen.

La 10 octombrie 2016, în adresa intimatului Compania de Asigurări „Donaris

Vienna Insurance Group” SA a fost expediată copia recursului declarat de către

Zelinski Nicolai cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Însă intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus

referință în termenul stabilit.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 07 decembrie 2016, recursul

declarat de către Zelinski Nicolai, a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel și a restitui pricina spre rejudecare în

instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și

să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Înaintând acțiunea în judecată împotriva lui Zelinski Nicolai, Compania de

Asigurări „ Donaris Vienna Insurance Group” SA a solicitat încasarea de la Zelinski

Nicolai în beneficiul Companiei de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” SA

a sumei de 12 570,38 lei cu titlu de despăgubire de asigurare, precum și a cheltuielilor

de judecată suportate în legătură cu intentarea procesului dat, și anume, 3750 lei

pentru servicii juridice și 377,11 lei pentru achitarea taxei de stat.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanță a ajuns la concluzia

temeiniciei acțiunii și admiterii acesteia integral, încasînd de la Zelinski Nicolai în

beneficiul Companiei de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” SA suma de

12 570,38 lei cu titlu de prejudiciu material, cheltuieli de judecată în sumă de 377,11

lei pentru achitarea taxei de stat la înaintarea cererii de chemare în judecată și suma

de 3750 lei ce reprezintă cheltuieli de asistență juridică, iar în total încasând suma de

16 697,49 lei, soluție care a fost menținută și de instanța de apel.

În susținerea soluției date, instanțele ierarhic inferioare au invocat prevederile

art. 1398 alin. (1) din Codul civil și art. 29 lit. b) din Legea cu privire la asigurarea

obligatorie pentru pagubele produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006,

care reglementează temeiul și condițiile generale ale răspunderii delictuale, dreptul de

regres față de persoană care a cauzat prejudiciu, precum și dreptul de înaintare a

acțiunii de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor atunci când în

momentul producerii accidentului, autovehiculul era condus în stare de ebrietate sau

sub influența stupefiantelor sau utilizatorul autovehiculului a refuzat să fie supus

testării alcoolscopice ori, după caz, examinării medicale și/sau recoltării probelor

biologice.

Cu referire la textul normelor citate, instanța de apel a reținut înscrisurile

administrate la dosarul de daune, cât și procesul-verbal al examinării medicale de

constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, din

care rezultă că la momentul producerii accidentului Zelinski Nicolai, conducătorul

automobilului de model ,,Nissan Primera” cu numărul de înregistrare C JH 319, era

în stare de ebrietate alcoolică, împrejurare care cade sub incidența dispozițiilor art. 29

lit. b) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie pentru pagubele produse de

autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006.

În acest context, instanțele au apreciat ca fiind întemeiată acțiunea de regres

înaintată împotriva lui Zelinski Nikolai, care este răspunzător de cauzarea pagubei în

rezultatul producerii a accidentului rutier din vina acestuia.

Totodată, la argumentul invocat de către Zelinski Nicolai în cererea de apel

precum că semnătura din polița de asigurare nu-i aparține, instanța de apel a reținut

că contractul de asigurare nu a fost contestat de către Zelinski Nicolai, iar ultimul nu

a prezentat nici o probă ce ar dovedi că semnătura din polița de asigurare nu-i

aparține, cât și nu a solicitat efectuarea unei expertize grafologice pentru stabilirea

faptului invocat.

Instanța de recurs conchide, însă, că o astfel de soluție rezultă din

nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine

lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele, mai mult că

concluziile instanței de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a

materialului probator, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept procedural.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) CPC, circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la

proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică, în

limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea

legii în primă instanță; instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice

stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care

au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele

prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată, instanța

de recurs reține că contrar acestor prevederi, instanța de apel judecând apelul a trecut

în mod superficial asupra circumstanțelor pricinii, referindu-se doar la susținerile

Companiei de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” SA și probele prezentate

de ultima, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă apelului sub toate

aspectele, în raport cu regulile și legislația ce guvernează litigiul în cauză.

În acest context se va remarca că respingând apelul și menținând hotărârea

primei instanțe, instanța de apel și-a întemeiat concluzia pe faptul că Zelinski Nicolai,

deținând un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă

încheiat cu SAR „Donaris Goup” SA și fiind recunoscut vinovat de producerea unui

accident rutier, cauzând un prejudiciu păgubitului, care a fost reparat de către

asigurător, generează dreptul asigurătorului la repararea prejudiciului prin restituirea

sumei despăgubirii de asigurare achitate păgubitului în valoare de 12 570,38 lei.

La fel, instanța de apel a respins argumentul apelantului precum că semnătura

din polița de asigurare nu-i aparține, reținând în acest sens că contractul de asigurare

nu a fost contestat de către Zelinski Nicolai, iar ultimul nu a prezentat nici o probă ce

ar dovedi că semnătura din polița de asigurare nu-i aparține și nici nu a solicitat

efectuarea unei expertize grafologice pentru stabilirea faptului invocat.

Instanța de recurs consideră, însă, că această concluzie a instanței de apel este

una pripită, bazată doar pe susținerile invocate de către Compania de Asigurări

„Donaris Vienna Insurance Group” SA, fără a da o apreciere cuvenită invocărilor lui

Zelinscki Nicolai, care a insistat că declarația de daune din 02 octombrie 2014,

proces-verbal de constatare a pagubelor din 02 octombrie 2014, actul de examinare a

mijlocului de transport auto din 02 octombrie 2014, nu conțin semnătura sa, iar

inspecția vehiculului pentru stabilirea pagubei a fost efectuată în lipsa lui.

Se mai constată că instanța de apel, a lăsat fără examinarea și solicitarea lui

Zelinski Nicolai, invocată în cererea de apel și ulterior în cadrul examinării cauzei în

ordine de apel, fapt ce se oglindește din conținutul procesului-verbal din 17 mai 2016

(f.d. 80), cu privire la numirea unei expertize grafologice pentru a verifica

originalitatea contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube

produse de autovehicule din 13 decembrie 2013, cât și a cererii de încheiere a

contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă din aceiași

dată, or ultimul afirmă că semnăturile din actele respective nu au fost efectuate de el,

astfel considerând că aceste acte au fost falsificate.

Acest fapt indică la examinarea unilaterală a pricinii, ce constituie o încălcare a

dreptului lui Zelinski Nicolai de a se bucura de drepturile sale procedurale în

condițiile normelor în vigoare, precum și a principiul egalității armelor în proces.

În atare circumstanțe, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că acțiunile instanței de apel sunt

contrare prevederilor art. art. 118, 119 și 372 CPC. Or, în conformitate cu art. 372

CPC, părțile și alți participanți la proces sânt în drept să refacă ori să completeze

probele administrate în primă instanță, să prezinte noi probe, în condițiile prezentului

cod, iar instanța de apel este obligată să administreze noi probe și să constate noi

circumstanțe dacă este necesar soluționării juste a pricinii.

Astfel fiind, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție reține că instanța de apel nu a acordat unei părți în proces

dreptul de a invoca probe adiacente sub forma prezentării unui raport de expertiză

necesar în baza circumstanțelor faptice ale speței, astfel încălcând dreptul

recurentului la egalitatea armelor și la un proces echitabil garantat de art. 6 paragraf 1

al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Or, potrivit jurisprudenței pertinente degajate de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, principiul egalității armelor într-un proces civil presupune că

fiecare parte urmează să dispună de o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza,

inclusiv suportul probatoriu, în condiții care să nu o plaseze în dezavantaj

considerabil față de partea opusă. Conceptul unui proces echitabil incumbă dreptul

părților de a face cunoștință și de a comenta toate probele prezentate și observațiile

anexate la dosar (cauza Grozdanoski contra Macedoniei, hotărârea din 31 mai 2007,

definitivă din 31 august 2008).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat

încălcarea normelor de drept procedural, eroare care nu poate fi corectată de către

instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral decizia

curții de apel și a restitui pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău în alt

complet de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și reexaminând pricina să emită o hotărâre legală și întemeiată, respectând

dreptul părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Zelinski Nicolai.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2016 în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei de Asigurări „Donaris Vienna

Insurance Group” Societate pe Acțiuni împotriva lui Zelinski Nicolai cu privire la

încasarea despăgubirii de asigurare și a cheltuielilor de judecată, cu restituirea

pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva