2rac-222/17 — încasarea datoriei

2rac-222/17 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: N. Arabadji dosarul nr.2rac-222/17

(Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău)

instanța de apel: Iu. Cimpoi, N. Simciuc, A.Minciuna

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

27 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii : Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea pe acțiuni „Făurarul”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe acțiuni

„Făurarul” împotriva Întreprinderii Mixte „Energy Investment Group” societate pe

acțiuni și Simion Berzoi cu privire la încasarea datoriei și repararea prejudiciului

cauzat prin întârziere,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2016, prin care

a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea Mixtă „Energy Investment

Group” societate pe acțiuni, admis apelul declarat de către Simion Berzoi, casată

parțial hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2015, cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere a pretențiilor Societății pe acțiuni

„Făurarul” împotriva lui Simion Berzoi cu privire la încasarea datoriei, penalității,

dobânzii de întârziere și a taxei de stat, în rest hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 24 decembrie 2015 a fost menținută,

c o n s t a t ă:

La data de 07 februarie 2014, SA „Făurarul” a depus o cerere de chemare în

judecată împotriva Întreprinderii Mixte „Energy Investment Group” societate pe

acțiuni și Simion Berzoi cu privire la încasarea datoriei și repararea prejudiciului

cauzat prin întârziere.

În motivarea acțiunii a indicat că, în decursul anilor 2004-2009, pârâtul ÎM

„Energy Investment Group” SA a închiriat de la SA „Făurarul” pentru activitatea

sa, spații nelocative cu suprafața totală de 124 m2, amplasate pe str. M. Eminescu,

63, mun. Chișinău conform contractelor de locațiune care se reîncheiau periodic.

Ultimul contract de locațiune a fost încheiat și semnat de către părți la 25 august

2008, inclusiv de către pârâtul Simion Berzoi în calitate de director al pârâtului ÎM

„Energy Investment Group” SA.

Pe parcursul anilor 2004-2008 pârâtul ÎM „Energy Investment Group” SA

își onora cu corectitudine obligațiile de locatar și achita în termen chiria convenită

și prevăzută de contractul de locațiune, dar în anul 2009 pârâtul ÎM „Energy

1

Investment Group” SA a încetat să achite chiria pentru locațiune explicând aceasta

prin apariția unor dificultăți temporare.

Pârâtul Simion Berzoi, în calitate de administrator al locatarului a garantat

sub răspundere personală continuarea relațiilor de locațiune, promițând că în cazul

în care întreprinderea se va afla în imposibilitatea de plată el personal va achita

datoria.

La data de 15 septembrie 2009, după ÎM „Energy Investment Group” SA s-a

format o datorie în sumă totală de 11564 Euro, datoria fiind calculată în comun de

către administratorii ambelor părți ale contractului de locațiune.

Pârâtul Simion Berzoi a solicitat o scadență și a eliberat în nume propriu

recipisa scrisă din 15 septembrie 2009 prin care personal și-a asumat obligația să

achite datoria față de societate în sumă de 11564 Euro pentru închirierea spațiului

către societatea ÎM „Energy Investment Group” SA, în termen de până la 31

decembrie 2009.

În așa fel, consideră că pârâtul Simion Berzoi, în calitate de persoană fizică,

prin recipisa scrisă la 15 septembrie 2009 a preluat o datorie a debitorului ÎM

„Energy Investment Group” SA de la creditorul SA „Făurarul” în condițiile și în

conformitate cu art. 567 alin.(1) Codul civil. Totodată, ÎM „Energy Investment

Group” SA, în calitate de debitor inițial, în temeiul art. 567 alin. (2) Codul civil, a

avut și are dreptul să se opună contractului de preluare a datoriei și să execute el

însuși obligația, însă nu o face. Ca urmare, în temeiul art. 530 Cod civil, ambii

pârâți, în calitate de debitori, au devenit legați solidar și în conformitate cu art.533

Cod civil, reclamantul SA „Făurarul”, în calitate de creditor, poate pretinde

executarea obligației, la latitudinea sa, de la oricare din debitori, în parte sau în

întregime.

Având în vedere că în termenul stabilit nici unul dintre pârâți nu au onorat

benevol obligația de plată, de la 01 ianuarie 2010 până în prezent ei se află în

întârziere în conformitate cu prevederile art. 617 alin. (2) lit. a) Codul civil,

deoarece prin recipisa din 15 septembrie 2009 a fost stabilită data de executare a

obligației de plată 31 decembrie 2009.

Mai menționează că, la 26 aprilie 2010, în vederea încasării datoriei pe cale

judiciară, directorul SA „Făurarul” Spotîcailo Natalia, a înaintat o acțiune în

ordinea stabilită din numele persoanei fizice Spotîcailo Natalia în vederea încasării

datoriei în cauză de la persoana fizică pârâtul Simion Berzoi.

În procesul examinării pricinii în instanțele de judecată Berzoi Simion a

recunoscut datoria și a adus probe în confirmarea existentei și mărimii ei ca urmare

a relațiilor de locațiune dintre SA „Făurarul” și ÎM „Energy Investment Group”

SA.

În rezultatul judecării pricinii, prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 25 aprilie 2013, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17

iulie 2013 și prin decizia Curții Supreme de Justiție din 27 noiembrie 2013

acțiunea înaintată de Spotîcailo Natalia către Berzoi Simion a fost respinsă ca

nefondată.

Instanțele de judecată au constatat unanim existența și mărimea datoriei în

sumă de 11564 Euro, valabilitatea recipisei din 15 septembrie 2009, însă au

concluzionat că dreptul de creanță al Nataliei Spotîcailo privind restituirea datoriei

în sumă de 11564 Euro, în fond îl are ca titular pe Spotîcailo Natalia, dar pe SA

2

„Făurarul”, deoarece această creanță apare în temeiul contractului de locațiune

încheiat între două persoane juridice și nicidecum în baza raporturilor contractuale

de împrumut dintre două persoane fizice.

În conformitate cu art. 123 alin. (2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluționată anterior în instanță de

drept comun sau în instanță specializată sânt obligatorii pentru instanța care judecă

pricina și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea

unei alte pricini civile la care participă aceleași persoane. Cu toate că după

scadență, au trecut mai mult de 3 ani, în temeiul art.277 Codul civil, cursul

prescripției extinctive se întrerupe în cazul intentării unei acțiuni în modul stabilit

și în cazul în care debitorul săvârșește acțiuni din care rezultă că recunoaște

datoria.

După întreruperea cursului prescripției extinctive, începe să curgă un nou

termen. Timpul scurs până la întreruperea cursului prescripției extinctive nu se

include în noul termen de prescripție extinctivă. Respectiv, în cazul în care instanța

nu va considera că a avut loc o întrerupere a cursului prescripției extinctive,

solicită repunerea în termenul de prescripție extinctivă, deoarece după finalizarea

examinării irevocabile a acțiunii lui Spotîcailo Natalia privitor la același litigiu nu

au trecut mai mult de 30 zile de la primirea deciziei Curții Supreme de Justiție,

conform art. 279 Cod civil.

Astfel, datoria la data de 01 ianuarie 2010 constituia suma de 11564 Euro.

Conform p. 6.2. din Contractul de locațiune nr. 1 din 25 mai 2008, pentru fiecare zi

de întârziere a achitării plății de locațiune și a celorlalte plăți Locatarul plătește o

penalitate în mărime de 0,2% din suma neachitată pentru fiecare zi de întârziere.

Ca urmare, penalitatea calculată în limitele termenului de prescripție pentru

ultimele 6 luni de întârziere constituie suma de 4163,04 Euro (11564 Euro x 0,2%

= 5,128 Euro pentru o zi x 180 zile = 4163,04 Euro).

Totodată, în baza art. 619 Codul civil, pentru perioada de întârziere

neacoperită de penalitate, de la 01 ianuarie 2010 până la 01 august 2013, dobânda

de întârziere calculată constituie suma de 6357,37 Euro.

Prin urmare, solicită repunea în termenul de prescripție extinctivă, încasarea

în mod solidar de la pârâții ÎM „Energy Investment Group” SA și Berzoi Simion în

beneficiul SA „Făurarul” datoria de 11564 Euro, penalității de 4163,04 Euro,

dobânzii de întârziere în sumă de 6357,37 Euro și pentru taxa de stat achitată în

sumă de 12070 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2015,

acțiunea a fost admisă. SA „Făurarul” a fost repus în termenul de adresare în

judecată și s-a încasat, în mod solidar, de la ÎM „Energy Investment Group” SA și

Simion Berzoi în beneficiul SA „Făurarul” cu titlu de datorie suma de 11564 Euro,

penalitatea pentru un termen de 180 zile în mărime de 4163,04 Euro și dobânda de

întârziere pentru perioada de la 01 ianuarie 2010 până la 01 august 2013 în mărime

de 6357,37 Euro, iar în total suma de 22084,41 Euro, care urmează a fi convertiți

în valută națională a RM la rata de schimb a Băncii Naționale a RM la momentul

executării plății. Totodată s-a încasat, în mod solidar, de la ÎM „Energy Investment

Group” SA și Berzoi Simion în beneficiul SA „Făurarul” cheltuielile de judecată în

mărime de 12070 lei.

3

La data de 02 martie 2016, ÎM „Energy Investment Group” SA și Simion

Berzoi au declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând repunerea în

termen a apelului, admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe,

cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă integral cererea de chemare

în judecată, să fie exclus Simion Berzoi ca parte din pricina în cauză, să fie anulat

sechestrul de pe imobilul nr.20 din str. Tîrgoviște, mun. Chișinău, ce-i aparține lui

Berzoi Simion, precum și încasarea din contul intimatului în favoarea apelanților a

sumei de 75000 lei pentru prejudiciul material și moral cauzat prin punerea sub

sechestru a imobilului din Târgoviște 20, mun. Chișinău și a cheltuielilor de

judecată.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2016, apelanții ÎM

„Energy Investment Group” SA și Simion Berzoi au fost repuși în termenul de

declarare a apelului.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2016 a fost respins

apelul declarat de către ÎM „Energy Investment Group” SA, admis apelul declarat

de către Simion Berzoi, casată parțial hotărârea primei instanțe în partea încasării

de la Simion Berzoi în beneficiul SA „Făurarul” cu titlu de datorie a sumei de

11564 Euro, penalității pentru un termen de 180 zile în mărime de 4163,04 Euro,

dobânzii de întârziere pentru perioada de la 01 ianuarie 2010 până la 01 august

2013 în mărime de 6357,37 Euro și a taxei de stat în mărime de 12070 lei și a fost

emisă în această parte o nouă hotărâre de respingere a pretențiilor SA „Făurarul”

împotriva lui Simion Berzoi privind încasarea datoriei de 11564 Euro,penalității de

4163,04 Euro, dobânzii de întârziere de 6357,37 Euro și a taxei de stat.

A fost anulat sechestrul aplicat prin încheierea Judecătoriei Râșcani, mun.

Chișinău din 14 februarie 2014 în partea aplicării sechestrului în limita valorii

acțiunii înaintate de SA „Făurarul” de 22084, 41 Еurо și 12070 lei, asupra

mijloacelor bănești de pe conturile bancare și/sau asupra bunurilor imobile ce

aparțin cu drept de proprietate lui Berzoi Simion

În rest, hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie

2015 a fost menținută.

La data de 17 februarie 2017 SA „Făurarul” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul, SA „Făurarul”, în motivarea recursului a indicat că nu este de

acord cu decizia instanței de apel în partea admiterii apelului declarat de Simion

Berzoi și respingerii pretențiilor SA „Făurarul” față de intimatul Simion Berzoi,

deoarece este neîntemeiată.

Consideră că sub acest aspect instanța de apel a încălcat prevederile art. 373

CPC care prevăd obligația instanței de apel să verifice legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate cu apel în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

precum și aplicarea legii în prima instanță, ceea ce a dus la soluționarea greșită a

pricinii.

Instanța de apel, în vederea anulării hotărârii primei instanțe privitor la

pretențiile SA „Făurarul” față de Simion Berzoi a aplicat norme de drept material

care nu au incidență la caz, și anume:

- art. 24 alin. (3) al Legii nr. 1134 din 02.04.1997 privind societățile pe

acțiuni și 156 alin. (1), (3) Codul civil, care statuează că acționarii nu răspund

4

pentru obligațiile societății și suportă riscul pierderilor în limita valorii acțiunilor

(participațiunilor la capitalul social) ce le aparțin.

Consideră că această aplicare a normelor de drept material este eronată, are

caracter arbitrar, ea nu se referă la caz, fiindcă relațiile contractuale examinate în

pricina dată nu sunt de natura raporturilor juridice dintre acționar și societate. În

materialele dosarului nu există careva date, înscrisuri, trimiteri la fapte, precum că

Simion Berzoi este acționarul ÎM „Energy Investment Group” SA, iar SA

„Făurarul” a înaintat pretențiile față de Berzoi Simion ca persoană fizică, dar nu ca

acționar al societății în cauză.

Mai indică că instanța de apel greșit a reținut că între Berzoi Simion ca

persoană fizică și SA „Făurarul” nu au existat careva raporturi juridice, iar simplul

fapt că Berzoi Simion ca administrator al ÎM Energy Investment Group” SA a

semnat o recipisă prin care s-a obligat să achite datoria în sumă de 11564 Euro

pentru închirierea spațiului locativ de ÎM „Energy Investment Group” SA nu poate

servi ca temei de încasare a acestei sume din contul lui ca persoană fizică.

La fel instanța de apel greșit a indicat că societatea pe acțiuni în calitate de

persoană juridică poate fi titular independent de drepturi și obligații și, astfel,

obligațiile pecuniare izvorâte din contractul de locațiune îi pot reveni doar ÎM

„Energy Investment Group” SA, iar Simion Berzoi nu are careva obligații față de

SA „Făurarul”

Astfel, consideră că sub acest aspect, concluzia făcută de instanța de apel

este arbitrară, nu este întemeiată legal, dar depășește cadrul legal existent și încalcă

toate principiile stabilite pentru înfăptuirea justiției.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău este

emisă la 24 noiembrie 2016. La data de 22 decembrie 2016 SA „Făurarul” a

recepționat copia deciziei motivate a instanței de apel (f,d, 208), iar la 17 februarie

2017, adică în termenul prevăzut de lege, SA „Făurarul” a declarat recurs.

Examinând temeiurile recursului declarat în raport cu materialele pricinii

civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 432 CPC, alin. (2), (3) și (4), se consideră că normele

de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului. Se consideră că normele de drept procedural

au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un

judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în

absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora

ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de

desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane

care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de

5

judecată. Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SA „Făurarul” nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului

cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către

instanța de apel și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor

de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, invocarea de către recurent a faptului că instanța de apel la examinarea

pricinii date a încălcat normele de drept procedural, nu a constatat și elucidat pe

deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii în apel, nu a fost

dovedite circumstanțele considerate ca fiind stabilite, este pur declarativă și nu

constituie temei de declarare a recursului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-

a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și

temeinicia în fapt a acesteia.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să mai menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO,

recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer

vs Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt

similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

către SA „Făurarul” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

6

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea pe acțiuni „Făurarul” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

7