2rac-3/2021 — încasarea datoriei, dobânzii de întîrziere si a cheltuielilor de judecata

2rac-3/2021 — încasarea datoriei, dobânzii de întîrziere si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-3/2021

Prima instanță: Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău (Jud: V. Jomiru-Niculiță)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Secrieru, I. Cotruță, M. Viorica)

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

judecând cererea de recurs declarată de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Orhei-Vit”, reprezentată de avocatul Lefter Aurel,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Orhei-Vit” împotriva Întreprinderii cu

Capital Străin „Red Union Fenosa” Societate pe Acțiuni (succedată în drepturi

și obligații de Întreprinderea cu Capital Străin „Premier Energy Distribution”

Societate pe Acțiuni) cu privire încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din data de 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

prin care s-a respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Orhei-Vit”, s-a admis apelul declarat de către Întreprinderea cu

Capital Străin „Red Union Fenosa” Societate pe Acțiuni, s-a casat integral

hotărârea din 22 septembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău și s-a

emis o nouă hotărâre prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare

în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Orhei-Vit”,

C O N S T A T Ă :

La 15 decembrie 2015, Societatea pe Acțiuni „Orhei-Vit” (succedată în

drepturi și obligații de către Societatea cu Răspundere Limitată „Orhei-Vit” -

în continuare SRL „Orhei-Vit”) a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Red Union Fenosa” Societate pe

Acțiuni (în continuare ÎCS „Red Union Fenosa” SA), succedată în drepturi și

obligații de către Întreprinderea cu Capital Străin „Premier Energy

1

Distribution” Societate pe Acțiuni (în continuare ÎCS „Premier Energy

Distribution” SA) cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, la 20 februarie

2012, a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Red Union

Fenosa” SA cu privire la anularea actului nr. A 13351 din 25 noiembrie 2011

privind depistarea încălcării clauzelor contractuale și anularea facturii din

29 noiembrie 2011 pentru energia electrică consumată în sumă de 198 363,04

lei.

Prin decizia din 19 martie 2014 a Curții de Apel Chișinău, s-a anulat

actul nr. A 13351 din 25 noiembrie 2011 privind depistarea încălcării clauzelor

contractuale și factura de plată din 29 noiembrie 2011 în sumă de 198 363,04

lei pentru energia electrică consumată, precum și s-a încasat de la ÎCS „Red

Union Fenosa” SA în beneficiul SA „Orhei-Vit” cheltuielile de judecată în

sumă de 5 000 de lei.

Reclamanta a notat că, decizia din 19 martie 2014 a Curții de Apel

Chișinău a devenit irevocabilă prin încheierea din 30 octombrie 2014 a Curții

Supreme de Justiție.

Astfel, la 11 noiembrie 2014, SA „Orhei-Vit” s-a adresat către ÎCS „Red

Union Fenosa” SA cu cerere, prin care a solicitat recalcularea în contul

consumului curent de energie electrică sau restituirea mijloacelor bănești în

sumă de 198 363,04 lei.

Drept urmare, ÎCS „Red Union Fenosa” SA a emis factura pentru

energia electrică consumată seria RH nr. 4187469 din 10 decembrie 2014

simbol variabil XXXXX, prin care a fost recalculată suma pentru energia

electrică, fiind exclusă suma de 174 340,97 de lei, iar restul sumei de 24 022,07

lei nu a fost recalculată și nici nu a fost restituită.

Totodată, ÎCS „Red Union Fenosa” SA i-a comunicat că actul nr. A

13351 din 25 noiembrie 2011 și factura cu simbol variabil nr. 1371623179 (RH

2777701) în sumă de 198 363, 04 lei conțin spre plată și consumul calculat în

baza indicilor reali ai echipamentului de măsurare, iar după recalculare suma

de 174 340, 97 de lei a fost trecută la XXXXX ca plată pentru următoarele

decontări.

În opinia reclamantei, ÎCS „Red Union Fenosa” SA eronat a constatat că

suma de 24 022,07 lei constituie consumul calculat în baza indicațiilor reale

ale echipamentului de măsurare și au fost incluse în factura nr. RH 2777701

din 29 noiembrie 2011, or, această factură a fost anulată împreună cu actul

2

nr. A 13351 din 25 noiembrie 2011, prin decizia din 19 martie 2014 a Curții de

Apel Chișinău (în dosarul XXXXX).

SA „Orhei-Vit” a menționat că, prin prisma art. 123 din Codul de

procedură civilă, faptele stabilite prin decizia din 19 martie 2014 a Curții de

Apel Chișinău (în dosarul nr. XXXXX) au caracter obligatoriu, nu pot fi

contestate și nu se cer a fi dovedite din nou.

Respectiv, SA „Orhei-Vit” a considerat că este în drept să pretindă de la

ÎCS „Red Union Fenosa” SA, în temeiul art. 512, art. 513 și art. 575 din Codul

civil, executarea prestației - restituirea sumei.

În această consecvență, prin reclamația nr. 200-OV din 08 septembrie

2015, SA „Orhei-Vit” a solicitat ÎCS „Red Union Fenosa” SA restituirea sau

recalcularea pentru consumul de energie electrică a sumei de 24 022,07 lei, în

termen de 7 zile calendaristice. În caz contrar, SA „Orhei-Vit” a comunicat că

va fi nevoită să se adreseze în instanța de judecată cu acțiune de încasare

forțată a datoriei și a dobânzii de întârziere în sumă de 21 902,59 lei și a

cheltuielilor de judecată. Însă, ÎCS „Red Union Fenosa” SA a ignorat

reclamația nr. 200-OV din 08 septembrie 2015.

Prin urmare, reclamanta a menționat că, prin prisma art. 602 coroborat

cu art. 585 și art. 619 alin. (2) din Codul civil, ÎCS „Red Union Fenosa” SA este

obligată să o despăgubească și să-i achite dobânda de întârziere pentru

perioada 19 martie 2014 - 16 noiembrie 2015, în sumă totală de 23 196,82 de

lei.

Reclamanta SA „Orhei-Vit” a solicitat prin cererea de chemare în

judecată încasarea din contul ÎCS „Red Union Fenosa” SA (succedată în

drepturi și obligații de către ÎCS „Premier Energy Distribution" SA) a datoriei

în sumă de 24 022,07 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 23 196,82 de lei și

compensarea cheltuielilor de judecată sub formă de taxă de stat.

Prin hotărârea din 22 septembrie 2016 a Judecătoriei Râșcani,

mun. Chișinău, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de

către SA „Orhei-Vit”. S-a încasat de la ÎCS „Red Union Fenosa” SA în

beneficiul SA „Orhei-Vit” dobânda de întârziere în sumă de 1 031,64 lei și

taxa de stat în sumă de 270 lei, în total suma de 1 301,64 lei. În rest acțiunea a

fost respinsă (vol. I, f.d.59, 61-63 recto-verso).

Prin decizia din 11 ianuarie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de către SA „Orhei-Vit”, ca nefondat.

S-a admis apelul declarat de către ÎCS „Red Union Fenosa” SA, s-a casat

hotărârea din 22 septembrie 2016 a Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău și s-a

emis o hotărâre nouă, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de

3

chemare în judecată înaintată de către SA „Orhei-Vit” (vol. I, f.d.86, 87-89

recto-verso).

Prin decizia din 13 decembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, s-a

admis recursul declarat de către SA „Orhei-Vit”, s-a casat decizia din

11 ianuarie 2017 a Curții de Apel Chișinău și s-a remis cauza spre rejudecare

la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată (vol. I, f.d.110-117).

Prin decizia din 05 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis

apelul declarat, s-a casat hotărârea din 22 septembrie 2016 a Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău și s-a emis o hotărâre nouă, prin care s-a admis parțial

cererea de chemare în judecată înaintată de către SA „Orhei-Vit”. S-a încasat

din contul ÎCS „Red Union Fenosa” SA în beneficiul SA „Orhei-Vit” suma de

24 022,07 lei și cheltuielile de judecată suportate proporțional părții admise

din acțiune, formate din taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare

în judecată în cuantum de 720,66 lei, la depunerea cererii de apel în cuantum

de 540,50 lei și la depunerea cererii de recurs în cuantum de 360,33 lei. În rest,

pretențiile SA „Orhei-Vit” s-au respins ca nefondate (vol. I, f.d.148, 149-156).

Prin decizia din 06 martie 2019 a Curții Supreme de Justiție, s-au admis

recursurile declarate de către SRL „Orhei-Vit” și ÎCS „Red Union Fenosa” SA,

s-a casat decizia din 05 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău și s-a remis

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată

(vol. I, f.d.211-219).

Prin decizia din 11 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, corectată prin

încheierea din 18 iulie 2019, s-a respins din lipsă de temei apelul declarat de

către SRL „Orhei-Vit”. S-a admis apelul declarat de către ÎCS „Red Union

Fenosa” SA, s-a casat hotărârea din 22 septembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău și s-a pronunțat o hotărâre nouă prin care s-a respins cererea

de chemare în judecată înaintată de către SRL „Orhei-Vit”, ca neîntemeiată

(vol. I, f.d.242, 243-249. vol. II, f.d.3-6).

Prin decizia din 18 decembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție, s-a

admis recursul declarat de către SRL „Orhei-Vit”, s-a casat decizia din

11 iunie 2019 și încheierea din 18 iulie 2019 ale Curții de Apel Chișinău, cu

remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată (f.d.31-39).

Prin decizia din 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de către SRL „Orhei-Vit”. S-a admis apelul declarat de către

ÎCS „Red Union Fenosa” SA, s-a casat integral hotărârea din 22 septembrie

2016 a Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău și s-a emis o nouă hotărâre, prin

4

care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

SRL „Orhei-Vit” (vol. II, f.d.58, 59-65).

În motivarea soluției, Curtea de Apel Chișinău a apreciat ca fiind greșită

soluția primei instanțe, deoarece la 05 octombrie 2015 ÎCS „Red Union

Fenosa” SA a emis factura pentru consumul de energie electrică

nr. RH4587390 în sumă de 24 022,07 lei pentru perioada 27 octombrie 2011 -

24 noiembrie 2011, care automat a fost compensată cu suma de 24 022,07 lei

(f.d.40-41).

Instanța de apel a menționat că, datoria de 24 022,07 lei a fost stinsă prin

compensare la 05 octombrie 2015 în contul facturii pentru consumul de

energie electrică nr. RH4587390 pentru perioada 27 octombrie 2011 –

24 noiembrie 2011, factură care nu a fost contestată de către SA „Orhei-Vit”.

Totodată, instanța de apel a constatat că, în speță, nu sunt întrunite

condițiile pentru a pretinde plata dobânzii de întârziere, întrucât ÎCS „Red

Union Fenosa” SA nu a datorat careva plăți SA „Orhei-Vit”.

Pe cale de consecință, instanța de apel a considerat neîntemeiată și

pretenția cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată, din motiv că în

sensul art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă SA „Orhei-Vit” nu a avut

câștig de cauză.

La 30 aprilie 2020, SRL „Orhei-Vit”, reprezentată de avocatul Aurel

Lefter, a declarat recurs împotriva deciziei din 10 martie 2020 a Curții de Apel

Chișinău (vol. II, f.d.68-75, 78).

În argumentarea recursului s-a invocat că proba – factura pentru

consumul de energie electrică nr. RH4587390 din 05 octombrie 2015 în sumă

de 24 044,07 lei, pentru perioada de facturare 27 octombrie 2011 -24 noiembrie

2011, în baza căreia Curtea de Apel Chișinău și-a bazat decizia, nu a fost

apreciată de către instanță în ansamblu cu celelalte probe din dosar.

În opinia recurentei, factura din 05 octombrie 2015 este ambiguă și

distinctă obiectului litigiului, deoarece conține perioada de facturare a

consumului de energie electrică 27 octombrie 2011 - 24 noiembrie 2011, care

este străină speței. Drept urmare, această factură nu putea avea forță

probatorie superioară altor probe anexate la materialele cauzei.

Recurenta atestă că, în facturile anexate de intimată nu se regăsesc

documente contabile, prin care s-ar fi recalculat consumul de energie electrică

pentru perioada de facturare 14 noiembrie 2011 - 25 noiembrie 2011, perioadă

care în opinia ÎCS „Premier Energy Distribution” SA nu s-a evidențiat corect

energia consumată de către SA „Orhei-Vit”.

5

Respectiv, instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că datoria în

sumă de 24 022,07 lei i-a fost compensată SA „Orhei-Vit” în contul plății la

consumul de energie electrică calculat prin factura nr. RH4587390 din

05 octombrie 2015. Or, această factură cuprinde altă perioadă de facturare

(27 octombrie 2011 – 24 noiembrie 2011), este calculată în alte circumstanțe și

diferită de perioada revendicată de către SRL „Orhei-Vit”. Astfel, factura

pentru consumul de energie electrică nr. RH4587390 din 05 octombrie 2015 nu

poate fi reținută ca probă pertinentă, deoarece se referă la altă perioadă de

consum față de cea solicitată de către SRL „Orhei-Vit”.

Recurenta a considerat că la baza soluției în prezenta speță urmează a fi

pusă decizia din 19 martie 2014 a Curții de Apel Chișinău adoptată în dosarul

nr. 3a-904/13.

La caz, instanța de apel trebuia să țină cont de prevederile art. 219

alin. (1) din Codul civil, prin prisma cărora anularea actului nr. A 13351 din

25 noiembrie 2011 de depistare a încălcării clauzelor contractuale și a facturii

din 29 noiembrie 2011 în sumă de 198 363,04 lei, prin decizia din 19 martie

2014 a Curții de Apel Chișinău adoptată în dosarul nr. 3a-904/13, are ca efect

nulitatea actelor juridice subsecvente încheiate în baza acestor acte.

Prin urmare, declararea nulității actului juridic inițial - actul nr. A 13351

din 25 noiembrie 2011 de depistare a încălcării clauzelor contractuale și

anularea facturii din 29 noiembrie 2011 în sumă de 198 363,04 lei, atrage după

sine și nulitatea actelor juridice subsecvente - inclusiv a facturii

nr. RH4587390 din 05 octombrie 2015 în sumă de 24 022,07 lei, pentru

perioada de facturare 27 octombrie 2011 - 24 noiembrie 2011.

Prin cererea de recurs recurenta SRL „Orhei-Vit” a solicitat admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei din 10 martie 2020 a Curții de Apel

Chișinău și casarea parțială a hotărârii din 22 septembrie 2016 a Judecătoriei

Râșcani, mun. Chișinău, în partea pretențiilor respinse, cu emiterea în această

parte a unei hotărâri noi de admitere integrală a acțiunii.

Prin referința depusă la 30 iunie 2020, intimata ÎCS „Premier Energy

Distribution” SA, reprezentată de avocatul Artur Macovei, a solicitat

declararea recursului SRL „Orhei-Vit” ca fiind inadmisibil, din motiv că nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă .

În procedura de filtru, prevăzută de articolul 440 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Colegiul constată că, la caz, obiectul recursului se referă la

decizia din 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de

acte specificate în articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

6

Totodată, Colegiul atestă că recursul a fost formulat de către subiectul

căruia i s-a conferit dreptul dat, în baza art. 430 lit. a) din Codul de procedură

civilă, deoarece conform mandatului avocațial seria MA nr. XXXXX din

14 martie 2016 avocatul Aurel Lefter a fost împuternicit de a reprezenta

interesele recurentei SRL „Orhei-Vit” în prezenta cauză civilă, inclusiv cu

dreptul special de a ataca hotărârea judecătorească (vol. I, f.d.31).

Cu privire la termenul de declarare a recursului, articolul 434 din Codul

de procedură civilă prevede la alin. (1) că recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Decizia contestată a fost expediată părților la 06 aprilie 2020 prin

scrisoarea de comunicare a actului judecătoresc cu numărul de ieșire 3635.

Amprenta ștampilei de pe plic denotă că recursul motivat a fost depusă la

oficiul poștal la 30 aprilie 2021 (vol. II, f.d.78). Prin urmare, Colegiul consideră

că, la demararea căii de atac în ordine de recurs în secțiunea a II-a, SRL

„Orhei-Vit” a respectat termenul de atac instituit la art. 434 alin. (1) din Codul

de procedură civilă.

În vederea respectării art. 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

instanța de judecată nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar

putea ridica probleme de drept de ordine publică specificate la alin. (3) din

articolul citat. Mai mult, SRL „Orhei-Vit” nu a prezentat obiecții în privința

acestui aspect procedural.

Prin încheierea din 24 februarie 2021 a Curții Supreme de Justiție s-a

declarat admisibil recursul SRL „Orhei-Vit” împotriva deciziei din 10 martie

2020 a Curții de Apel Chișinău (vol. II, f.d.109).

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei

spre rejudecare în instanța de apel, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța

de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea

altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

7

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

După cum rezultă din materialele cauzei, SRL „Orhei-Vit” înaintând

acțiunea în judecată împotriva ÎCS „Red Union Fenosa” SA, a solicitat

încasarea din contul ÎCS „Red Union Fenosa” SA în beneficiul SRL

„Orhei-Vit” a datoriei în mărime de 24 022, 07 lei, a dobânzii de întârziere în

mărime de 23 196, 82 lei și a cheltuielilor de judecată sub formă de taxă de stat

în mărime de 1 416 lei.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a admis acțiunea

parțial și a încasat de la ÎCS „Red Union Fenosa” SA în beneficiul SRL

„Orhei-Vit” dobânda de întârziere în mărime de 1 031, 64 lei și taxa de stat în

mărime de 270 lei, iar în total suma de 1 301, 64 lei. În rest acțiunea a fost

respinsă.

Judecând apelurile declarate de către SRL „Orhei-Vit”, reprezentantă de

avocatul Lefter Aurel și ÎCS „Red Union Fenosa” SA, reprezentantă de

avocatul Macovei Artur, instanța de apel a respins apelul declarat de către

SRL „Orhei-Vit”, a admis apelul declarat de către ÎCS „Red Union Fenosa”

SA, a casat integral hotărârea din 22 septembrie 2016 a Judecătoriei Chișinău

sediul Rîșcani, și a adoptat o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Orhei-Vit”

împotriva ÎCS „Red Union Fenosa” SA privind încasarea sumei, a dobânzii de

întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu prevederile

aplicabile la caz și criticile aduse în cererea de recurs, instanța de recurs

constată că, contrar prevederilor art. 239 și art. 241 alin. (5) Cod de procedură

civilă, decizia instanței de apel este una nemotivată, concluziile fiind expuse

într-o formă evazivă, incertă, neavând putere de convingere, fără a fi dată o

apreciere cuvenită pretențiilor formulate în prezentul litigiu în raport cu

materialul probator reținut de prima instanță, precum și normele de drept ce

reglementează acest aspect. Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură

cu motivele de fapt și de drept, care i-au format convingerea în sensul unei

anumite soluții trebuie să fie clară și simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă

putere de convingere.

Astfel, în conformitate cu art. 130 alin. (1)-(4) Cod de procedură civilă,

instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată

8

pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a

tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se

de lege. Niciun fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță

probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de

instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate

probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea cauzei. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească

este obligată să reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale privind

admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele.

Iar în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) Cod de procedură civilă,

instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și

obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce

privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă

instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și

raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care

nu au fost stabilite, dar care au importantă pentru soluționarea cauzei,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel

de către participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată,

instanța de recurs reține că contrar acestor prevederi, instanța de apel

judecând apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei,

precum și materialului anexat la dosar, fără a examina sub toate aspectele

legalitatea și temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile și

legislația în vigoare.

În speță, analizând conținutul deciziei instanței de apel, în raport cu

prevederile legale menționate, instanța de recurs conchide că instanța de

judecată ierarhic inferioară ajungând la concluzia netemeiniciei cerinței

înaintate de SRL „Orhei-Vit” cu privire la încasarea din contul ÎCS „Red

Union Fenosa” SA a datoriei în mărime de 24 022, 07 lei, a reținut ca probă

Factura pentru consumul de energie electrică nr. RH4587390 din 05.10.2015 în

sumă de 24 022, 07 lei, prezentată de către ÎCS „Red Union Fenosa” SA și

anexată la materialele dosarului(f.d.42-43, vol. I).

Totodată, se constată că ajungând la o astfel de concluzie, instanța de

judecată ierarhic inferioară nu a suspus aprecierii fiecare factură pentru

consumul de energie electrică în parte, fapt prin ce a adoptat actele de

dispoziție cu încălcarea regulilor de administrare și cercetare a probelor

prevăzute de art. 130 alin. (4) Cod de procedură penală. Or, în cazul în care

9

SRL „Orhei-Vit” solicită încasarea datoriei în temeiul deciziei Curții de Apel

Chișinău nr. XXXXX din 19.03.2014 prin care a fost anulată Factura din

29.11.2011 în sumă de 198 363, 04 lei, invocând și faptul că prin Factura

pentru consumul de energie electrică consumată și TVA seria RH nr.4187469

din 10.12.2014 simbol variabil NLC XXXXX s-a redus suma de 174 340, 97 lei,

iar restul sumei de 24 022, 07 lei nu a fost recalculată, instanța de apel urma să

determine veridicitatea și forța probantă a fiecărei facturi în ansamblu cu

celelalte probe din dosar.

Elucidarea acestor aspecte este cu atât mai importantă, cu cât SRL

„Orhei-Vit” a susținut în cererea de apel, precum că în facturile anexate de

către intimat la materialele cauzei, nu se regăsesc documente contabile care ar

recalcula perioada de facturare 27.10.2011 – 24.11.2011, așa cum s-a recalculat

suma de 174 340, 97 lei conform Facturii seria RH nr.4187469 din 10.12.2014,

iar Factura pentru consumul de energie electrică nr. RH4587390 din

05.10.2015 în sumă de 24 044, 07 lei, este străină litigiului dedus judecății.

Aceste argumente și probe, au fost trecute cu vederea, fără a fi dată o

apreciere clară și exhaustivă de către instanța de apel. Mai cu seamă, aici, se

va remarca că, deși instanța de apel a concluzionat că Factura pentru

consumul de energie electrică nr. RH4587390 din 05.10.2015 a fost compensată

automat cu suma de 24 022, 07 lei, aceasta nu a dat apreciere Actului nr. A

13351 din 25.11.2011 de depistare a încălcării clauzelor contractuale, prin care s-a

indicat că: schema de conectare a echipamentului de măsurare la sursa de

alimentare cu energie electrică a fost inversată și nu a funcționat corect, nu

s-a evidențiat corect energia consumată în perioada 14.11.2011–25.11.2011,

astfel, contrar prevederilor art. 130 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța

de apel nu a supus aprecierii și nu a determinat veridicitatea tuturor probelor

prezentate de către SRL „Orhei-Vit”, întru argumentarea soluției adoptate.

Aici, instanța de recurs menționează că, Factura pentru consumul de

energie electrică nr. RH4587390 din 05.10.2015 este străină litigiului dedus

judecății, or, recurentul a solicitat încasarea sumei de 24 022, 07 lei pe

perioada de facturare în care nu s-a evidențiat corect energia electrică

consumată de SRL „Orhei-Vit” din 14.11.2011 până la 25.11.2011, inclusă în

Factura nr. RH2777701 din 29.11.2011, care a fost anulată împreună cu Actul

nr. A 13351 din 25.11.2011 de depistare a încălcării clauzelor contractuale,

prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19.03.2014.

Prin urmare, întru stabilirea temeiniciei sau netemeiniciei acțiunii,

instanța de judecată ierarhic inferioară urma să stabilească cu certitudine din

ce constă suma datoriei solicitată de SRL „Orhei-Vit” în acțiune, or, referirea

10

generică a instanței de judecată la facturile pentru consumul energiei

electrice, fără ca acestea să fie apreciate în conformitate cu legislația în

vigoare, echivalează cu o soluționare superficială a cauzei de către instanța de

apel.

În acest context, instanța de recurs remarcă că instanța de apel, la

adoptarea actului de depoziție a omis să efectueze o analiză amplă a probelor

anexate la materialele dosarului pentru constatarea circumstanțelor

importante ale cauzei.

Ca urmare, omiterea aspectelor menționate de către instanță de apel,

direct indică la examinarea superficială a cauzei, instanța urmând să

stabilească în mod obiectiv împrejurările de fapt necesare, să administreze

toate probele concludente și apte, să furnizeze informații relevante, complete

și suficiente, urmând ca în raport de starea de fapt reținută să se pronunțe în

mod corespunzător și concordant cu rezultatul cercetării judiciare efectuate.

În respectivul sens, se accentuează că prin neexpunerea de către

instanță asupra tuturor argumentelor și probelor invocate, se constată

nerespectarea la caz a standardelor unui proces echitabil garantate de art. 6 al

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, care prezumă dreptul la o hotărâre motivată, instanța

judecătorească fiind obligată a se expune asupra tuturor obiecțiilor invocate

de către subiecți.

Prin urmare, din perspectiva celor expuse, este de observat că decizia

instanței de apel nu se circumscrie exigențelor art. 239-241 Cod de procedură

civilă, în condițiile în care nu sunt analizate raporturile juridice dintre părți

prin prisma susținerilor, apărărilor și probelor din dosar, inclusiv asupra

existenței abaterilor de la legalitate.

De aceea, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă în

concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție

pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și, de

altfel, singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita

controlul judiciar.

Față de toate aceste considerente, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și

de a remite cauza spre rejudecare în instanța de apel, deoarece eroarea

judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub

aspectul temeiniciei/netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin

11

prisma argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte,

rezultând din prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform

cărora instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere,

bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a

tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se

de lege, ca în consecință soluția adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul

peremptoriu al concluziei instanței de judecată, urmează a fi stabilit în

coraport cu argumentele părților, circumstanțele cauzei, probele administrate

și cercetate și normele de drept material aplicabile raportului litigios.

În consecință, analiza celorlalte critici formulate în recurs urmează a fi

avute în vedere de către instanța de apel la rejudecarea cauzei.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Orhei-Vit”, reprezentată de avocatul Lefter Aurel.

Se casează decizia din 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Orhei-Vit” împotriva Întreprinderii cu Capital Străin

„Red Union Fenosa” Societate pe Acțiuni cu privire încasarea sumei, dobânzii

de întârziere și a cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare

la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Boico Victor

Catan Liliana

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

12