2rac-458/19 — cu privire la încasarea sumei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată

2rac-458/19 — cu privire la încasarea sumei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2rac-458/19

Instanța de fond: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău – V. Jomiru- Niculiță

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – M. Guzun. L. Pruteanu, V. Buhnaci

DECIZIE

18 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Vladimir Timofti

judecătorii Tamara Chișca- Doneva

Iurie Diaconu

Victor Burduh

Maria Ghervas

judecând cererea de recurs declarată de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Orhei – Vit”, reprezentată de avocatul Aurel Lefter,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Orhei – Vit” împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Red

Union Fenosa” SA cu privire încasarea sumei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei din data de 11 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, corectată

prin încheierea din 18 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins apelul

declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Orhei – Vit”, s-a admis apelul

declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Red Union Fenosa” SA, s-a casat

hotărârea din data de 22 septembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău cu

emiterea unei noi hotărârii cu privire la respingerea cererii de chemare în judecată,

constată:

La 15 decembrie 2015 Societatea cu Răspundere Limitată „Orhei – Vit” (în

continuare SRL „Orhei-Vit”), a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Întreprinderii cu Capital Străin „Red Union Fenosa” SA (în continuare ÎCS „Red Union

Fenosa” SA), prin care a solicitat încasarea datoriei în sumă de 24 022,07 lei, a dobânzii

de întârziere în sumă de 23 196,82 lei și a cheltuielilor de judecată sub formă de taxă

de stat în sumă de 1 416 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată SRL „Orhei-Vit” a indicat că la 20

februarie 2012 a înaintat Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău cerere de chemare în

judecată împotriva ÎCS „Red Union Fenosa” SA privind anularea actului nr. A 13351

din 25 noiembrie 2011 privind depistarea încălcării clauzelor contractuale și anularea

facturii din 29 noiembrie 2011 pentru energia electrică consumată în sumă de

198 363,04 lei.

Pagină 1 din 9

Prin decizia din 19 martie 2014 a Curții de Apel Chișinău, menținută prin

încheierea din 30 octombrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, s-a anulat actul nr. A

13351 din 25 noiembrie 2011 privind depistarea încălcării clauzelor contractuale și

factura de plată din 29 noiembrie 2011 în sumă de 198 363,04 lei pentru energia

electrică consumată, s-a încasat de la ÎCS „Red Union Fenosa” SA în beneficiul SRL

„Orhei-Vit” cheltuielile de judecată în sumă de 5 000 lei.

Societatea reclamantă a menționat că la 11 noiembrie 2014 s-a adresat cu cerere

către ÎCS „Red Union Fenosa” SA, prin care a solicitat recalcularea în contul

consumului curent de energie electrică sau restituirea mijloacelor bănești în sumă de

198 363,04 lei.

Ca urmare, ÎCS „Red Union Fenosa” SA a emis factura pentru energia electrică

consumată seria RH nr.4187469 din 10 decembrie 2014 simbol variabil NLC

1371623218, prin care a fost recalculată suma pentru energia electrică, fiind exclusă

suma de 174 340,97 lei, iar restul sumei de 24 022,07 lei nu a fost recalculată și nici nu

a fost restituită. Totodată, a comunicat că actul nr. A 13351 din 25 noiembrie 2011 și

factura cu simbol variabil nr.1371623179 (RH 2777701) în sumă de 198 363,04 lei,

conțin spre plată și consumul calculat în baza indicilor reali ai echipamentului de

măsurare, care după recalculare, suma de 174 340,97 lei a fost trecută la NLC1371623

ca plată pentru următoarele decontări.

În susținerea pretenției cu privire la încasarea dobânzii de întârziere pentru

perioada 19 martie 2014 – 16 noiembrie 2015, SRL „Orhei-Vit” a invocat prevederile

art. 512 din Codul civil, menționând că ÎCS „Red Union Fenosa” SA nu a executat

prestația și nu a restituit suma, astfel a fost pus în întârziere.

Prin hotărârea din 22 septembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată, s-a încasat de la ÎCS „Red Union Fenosa”

SA în beneficiul SRL „Orhei-Vit” dobânda de întârziere în suma de 1 031,64 lei și taxa

de stat în sumă de 270 lei, în total suma de 1 301,64 lei. În rest acțiunea a fost respinsă

( f.d. 61-63, vol.I).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 11 ianuarie 2017 a respins apelul declarat

de către SRL „Orhei-Vit”, a admis apelul declarat de către ÎCS „Red Union Fenosa”

SA, a casat hotărârea din 22 septembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău și

a emis o hotărâre nouă, prin care a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în

judecată înaintată de către SRL „Orhei-Vit” ( f.d. 87-89, vol.I).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 13 decembrie 2017 s-a admis recursul

declarat de către SRL „Orhei-Vit”, s-a casat decizia din 11 ianuarie 2017 a Curții de

Apel Chișinău, cu remiterea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată ( f.d.110-117, vol.I).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 05 aprilie 2018 a admis apelul declarat,

a casată hotărârea din 22 septembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, a

emis o hotărâre nouă prin care a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată

de SRL „Orhei-Vit”, a încasat din contul ÎCS „Red Union Fenosa” SA în beneficiul

SRL „Orhei-Vit” suma de 24 022,07 lei și cheltuielile de judecată suportate

proporțional părții admise din acțiune, formate din taxa de stat achitată la depunerea

cererii de chemare în judecată în mărime de 720,66 lei, la depunerea cererii de apel în

mărime de 540,50 lei și la depunerea cererii de recurs în mărime de 360,33 lei. În rest

a respins pretențiile SRL „Orhei-Vit” (f.d. 148,149-156, vol.I).

Pagină 2 din 9

Prin decizia din data de 06 martie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-au admis

recursurile declarate de către de SRL „Orhei-Vit” și ÎCS „Red Union Fenosa” SA, s-a

casat decizia din data de 05 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău cu remiterea cauzei

la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată ( f.d. 211-219,

vol.I).

După rejudecarea cauzei prin decizia din data de 11 iunie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, corectată prin încheierea din data de 18 iulie 2019 s-a respins apelul declarat

de către SRL „Orhei-Vit”, s-a admis apelul declarat de către ÎCS „Red Union Fenosa”

SA, s-a casat hotărârea din 22 septembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău

și s-a emis o hotărâre nouă, prin care cererea de chemare în judecată înaintată de SRL

„Orhei-Vit” s-a respins ca neîntemeiată ( f.d. 242,243-149, vol. I, 3-6, vol. II).

Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 16 august 2019 a depus recurs SRL

„Orhei-Vit”, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și casarea parțială a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri privind

admiterea integrală a cererii de chemare în judecată și încasarea cheltuielilor de

judecată suportate în cadrul examinării cauzei ( f.d. 9-16, vol.II).

În motivarea recursului societatea recurentă a indicat că instanța de apel a încălcat

esențial și aplicat eronat normele de drept material și normele de drept procedural.

SRL „Orhei-Vit” a mai menționat că instanța de apel nu a constatat toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei, decizia Curții de

Apel Chișinău din data de 11 iunie 2019 are un caracter nemotivat și contradictoriu.

Cu toate că instanța de apel a emis încheierea din 18 iulie 2019 privind corectarea

erorilor materiale în partea motivată și partea dispozitivă a deciziei Curții de Apel

Chișinău din 11 iunie 2019, dispozitivul deciziei cuprinde o altă soluție, decât aceea pe

care o impuneau motivele din partea motivată, prin urmare această decizie este

nemotivată și drept consecință necesită a fi anulată.

La 28 noiembrie 2019 ÎCS „Red Union Fenosa” SA a depus referință în

întâmpinarea recursului, solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil, ori acesta nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă ( f.d. 23-27, vol.II).

În procedura de filtru, prevăzută de articolul 440, alin. (2) din Codul de procedură

civilă, completul de judecată a constatat că obiectul prezentei cererii de recurs se referă

la decizia din 11 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte

specificate în articolul 429, alin. (1) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu

prevederile art. 429, alin. (3) din Codul de procedură civilă recursul împotriva deciziei

se consideră declarat și împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost emise după

pronunțarea hotărârii atacate cu recurs. Mandatul seria MA nr. 0787359 din 14 martie

2016, anexat la f.d. 31, vol.I, a dovedit împuternicirile legale ale avocatul Aurel Lefter

de a reprezenta interesele recurentului SRL „Orhei - Vit”, în special, de a ataca

hotărârea judecătorească. Astfel, recursul a fost formulat de către subiectul căruia i s-a

conferit dreptul dat, în baza art. 430, lit. a) din Codul de procedură civilă. În același

timp, materialele cauzei au confirmat că cererea nu a fost examinată anterior.

Cu privire la termenul de declarare a recursului, completul de admisibilitate a

stabilit că decizia contestată a fost expediată părților la 12 iulie 2019 (f.d. 250 , vol. I).

Amprenta de obliterare de pe plicul, în care a fost expediată decizia sus – menționată,

conține data de 15 iulie 2019, ora 12:43 (f. d. 17, vol. II). Respectiv, se confirmă că în

Pagină 3 din 9

această zi a fost depusă trimiterea poștală pentru a fi expediată recurentului. De

asemenea, SRL „Orhei - Vit” a pretins că a primit copia actului judecătoresc la 19 iulie

la 16 august 2019. Reieșind din aceste împrejurări, completul de filtru a considerat că

cererea de recurs a fost formulată în limitele de 2 luni, prevăzute de articolul 434, alin.

(1) din Codul de procedură civilă.

În vederea respectării articolului 432, alin. (5) din Codul de procedură civilă,

instanța de judecată nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept de ordine publică specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult,

SRL „Orhei - Vit” nu a prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

În aceeași ordine de idei, completul de filtru a verificat esența și temeiurile

recursului, inclusiv dacă argumentele societății recurente referitoare la ilegalitatea

deciziei atacate întrunesc criteriile formale din articolul 432, alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă.

Pe baza celor analizate, prin încheierea din 11 decembrie 2019 a Curții Supreme

de Justiție, cererea menționată mai sus s-a considerat admisibilă pentru examinarea în

fond.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă, recursul

s-a examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților la proces,

însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Astfel,

Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererea

de recurs și referință au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței

verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept care puteau

exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza

înscrisurilor prezente la dosar. În esență, societatea recurentă și societatea intimată au

avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să răspundă la concluziile părții

adverse. Cu titlu subsidiar, nici un participant nu a solicitat audierea publică a cauzei

sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, 19 aprilie

2007, parag. 72 – 75, Eriksson vs Suedia, 12 aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkä vs

Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34, decizia nr. 95 din 19 decembrie 2016 a

Curții Constituționale, parag. 26 – 27).

Verificând decizia din 11 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău și încheierea din

18 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în limitele controlului de legalitate, în raport

de criticele invocate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție constată că se impune admiterea recursului, casarea deciziei

contestate, cât și a încheierii privind corectarea erorii cu trimiterea cauzei la rejudecare

în instanța de apel, în alt complet de judecată, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 445, alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel dacă

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al recurentei, ci va analiza doar motivele decisive

pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea

Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea

Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84).

Pagină 4 din 9

În conformitate cu articolul 432, alin. (4) din Codul de procedură civilă, săvârșirea

altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Pentru început, instanța de recurs recapitulează esența litigiului. Astfel, pe baza

constatărilor instanțelor ierarhic inferioare, se observă că SRL „Orhei - Vit” a depus o

cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Red Union Fenosa” SA, solicitând

încasarea datoriei în valoare de 24 022, 07 de lei și dobânzii de întârziere în mărime de

23 196, 82 de lei, inclusiv taxei de stat în sumă de 1 416 de lei. Intimatul ÎCS „Red

Union Fenosa” SA nu a recunoscut acțiunea.

Colegiul lărgit amintește că prima instanță a admis parțial acțiunea, în special,

aceasta a statuat de a încasa de la ÎCS „Red Union Fenosa” SA în folosul SRL „Orhei

- Vit” dobânda de întârziere în cuantum de 1 031, 64 de lei și taxa de stat în sumă de

270 de lei. În rest, capătul de cerere ce ține de încasarea datoriei a fost respins ca

neîntemeiat. Împotriva acestui act judecătoresc, ÎCS „Red Union Fenosa” SA și SRL

„Orhei - Vit” au formulat cereri de apel. După judecarea cauzei, Curtea de Apel

Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei din 11 iunie 2019. Conform acestui act

judecătoresc, cererea de apel declarată de către SRL „Orhei - Vit” a fost respinsă, iar

cererea de apel depusă de către ÎCS „Red Union Fenosa” SA a fost admisă, casând

hotărârea primei instanțe și adoptând o nouă hotărâre de respingere integrală a acțiunii

(f. d. 242, vol. I). Totuși, potrivit deciziei motivate din 11 iunie 2019, atașate la dosar

și semnată de judecători, instanța de apel a decis de a respinge ambele apeluri

menționate și de a menține hotărârea din 22 septembrie 2016 a Judecătoriei Râșcani,

mun. Chișinău (f. d. 249, vol. I). Prin încheierea din 18 iulie 2019, Curtea de Apel

Chișinău a corectat erorile materiale evidente din partea dispozitivă a deciziei motivate

din 11 iunie 2019 și a revenit la varianta inițială a actului judecătorești pronunțat în

dispozitiv (f. d. 3 – 6 vol. II).

Cererea de recurs ridică o problemă de drept procedural în ceea ce privește

discrepanțele esențiale între conținutul părții motivate a deciziei din 11 iunie 2019 a

instanței de apel și soluția pronunțată în partea dispozitivă. În condițiile date, instanța

de recurs este chemată să ofere un răspuns la întrebarea dacă încercarea Curții de Apel

Chișinău de a corecta eroarea din actul judecătoresc a înlăturat orice contradicție și a

asigurat recurentului garanțiile unui proces echitabil.

ÎCS „Red Union Fenosa” SA prin referința depusă la 28 noiembrie 2019 nu a

oferit nici un comentariu cu privire la chestiunile prezentate mai sus.

Pentru a elucida aspectele abordate în cererea de recurs, Colegiul lărgit a

considerat că trebuie să opereze cu prevederile art. 390, alin. (1), lit. e) și f) și alin. (2)

din Codul de procedură civilă. În conformitate cu aceste dispoziții legale procedurale,

decizia instanței de apel trebuie să conțină: motivele concluziilor instanței de apel și

referirea la legea guvernantă, precum și concluziile instanței de apel în urma examinării

apelului. În cazul respingerii apelului, instanța de apel este obligată să indice în decizie

motivele respingerii.

În aceeași ordine de idei, potrivit jurisprudenței stabilite, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a învederat că unul din principiile legate de administrarea corectă

a justiției se referă la hotărârile instanțelor de judecată, care ar trebui să explice în mod

adecvat raționamentele pe care se bazează. Măsura în care se aplică această obligație

Pagină 5 din 9

de motivare poate varia în funcție de natura deciziei și trebuie determinată în funcție

de circumstanțele cauzei (a se vedea Moreira Ferreira, ibidem, parag. 84; Orlen Lietuva

LTD. vs Lituania, 29 ianuarie 2019, parag. 82).

Cu titlu de principiu, o decizie judiciară nu poate fi calificată ca fiind arbitrară

până la constatarea unui prejudiciu efectiv adus corectitudinii generale a procedurii

judiciare, cu excepția cazului în care nu sunt prezentate motive pentru adoptarea

acesteia sau motivele date se bazează pe o eroare de fapt sau de drept evidentă

manifestată de instanța internă, rezultând în o „negare a justiției” (a se vedea

Andelkovic vs Serbia, 9 aprilie 2013, parag. 27; Bochan vs Ucraina (nr. 2), Marea

Cameră, 5 februarie 2015, parag. 61 – 63; Gelenidze vs Georgia, 7 noiembrie 2019,

parag. 28). Logica aflată la baza noțiunii de „eroare evidentă de apreciere”, astfel cum

este utilizată în contextul art. 6 § 1 din Convenție, este fără îndoială aceea că, având în

vedere că eroarea de fapt sau de drept comisă de instanța națională este atât de vădită

încât este calificată drept „evidentă” – în sensul că nu ar fi putut fi comisă de niciun

magistrat rezonabil – este posibil ca aceasta să fi adus atingere echității procesului (a

se vedea Dulaurans vs Franța, 21 martie 2000, parag. 33 – 34). Totodată, o hotărâre

judecătorească care nu are niciun temei legal în dreptul intern și nu permite realizarea

unei legături între faptele stabilite, dreptul aplicabil și rezultatul procesului, avea, în

plus, un caracter arbitrar și trebuia interpretată drept o „denegare de justiție” (a se vedea

Andelkovic, pre-citat, parag. 27).

Procedând la examinarea fondului recursului, Colegiul lărgit învederează că

exigența motivării hotărârii judecătorești este o garanție a caracterului echitabil al

procedurii și împotriva arbitrariului instanței de judecată. În acest caz, instanța de apel

are obligația de a indica motivele raționamentelor sale și să facă referire la legea

guvernantă a speței. Pe baza acestei analize juridice, instanța de apel trebuie să tragă

concluziile de rigoare în urma examinării cererii de apel. Etapele menționate trebuie să

fie consecutive și să se afle într-o strânsă legătură logică, ceea ce consolidează ipoteza

că soluția finală a instanței de judecată urmează să rezulte din partea motivată a

hotărârii judecătorești.

În speță, Colegiul de control judiciar reține că la 11 iunie 2019, Curtea de Apel

Chișinău a pronunțat, în ședință publică, dispozitivul deciziei sale. Conform acestui act

judecătoresc și înregistrării audio a ședinței de judecată, cererea de apel declarată de

către SRL „Orhei - Vit” a fost respinsă, iar cererea de apel depusă de ÎCS „Red Union

Fenosa” SA a fost admisă, fiind casată hotărârea primei instanțe și adoptată o nouă

hotărâre de respingere integrală a acțiunii (f. d. 242, vol. I). După redactarea deciziei

motivate din 11 iunie 2019, dispozitivul acesteia cuprindea o altă concluzie pe cazul

respectiv. În acest sens, Curtea de Apel Chișinău a decis să respingă ambele apeluri

menționate și să mențină hotărârea din 22 septembrie 2016 a Judecătoriei Râșcani,

mun. Chișinău (f. d. 249, vol. I). În viziunea instanței de apel, la emiterea deciziei

integrale a fost comisă o omisiune mecanică, care a fost corectată prin încheierea din

18 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău și s-a revenit la varianta inițială a actului

judecătorești pronunțat în dispozitiv (f.d.3-6.vol. II). Rezumând cele determinate supra,

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat o nouă hotărâre de respingere integrală a acțiunii

formulate de către SRL „Orhei - Vit”.

Pagină 6 din 9

La acest capitol, instanța de recurs urmează să verifice dacă partea motivată a

hotărârii judecătorești corespunde cu dispozitivul acesteia. În special, recurentul a

subliniat că decizia din 11 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău este contradictorie.

Din lecturarea părții motivate a deciziei contestate, Colegiul lărgit observă că

instanța de apel a acceptat concluziile primei instanțe precum că suma datoriei cerută

de SRL „Orhei - Vit” de 24 022, 07 de lei a fost compensată automat prin factura pentru

consumul de energie electrică nr. RH4587390 pentru perioada 27 octombrie 2011 – 24

noiembrie 2011. Pe această cale, a menționat că pretenția cu privire la încasarea datoriei

este neîntemeiată și a fost respinsă corect de către Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău.

Totodată, instanța de apel a stabilit că ÎCS „Red Union Fenosa” SA a fost pus în

întârziere doar pentru suma de 24 022,07 de lei, iar termenul a început a curge de la 22

septembrie 2015 până la 16 noiembrie 2015, ceea ce a condus la încasarea justă a

dobânzii de întârziere în mărime de 1 031, 64 de lei (f.d.246, vol. I). În concluzia actului

judecătoresc, instanța de apel a decis respingerea apelului și menținerea hotărârii

primei instanțe (f.d. 249 vol. I).

Dimpotrivă cu cele constatate, instanța de recurs notează că instanța de apel insistă

pe faptul că a admis apelul declarat de către ÎCS „Red Union Fenosa” SA și a casat

hotărârea din 22 septembrie 2016 a Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău. Colegiul

lărgit este surprins de această concluzie și nu vede cum încheierea de corectare a

erorilor din 18 iulie 2019 a modificat esența părții motivate a deciziei instanței de apel

și concluziile la care a ajuns în conținutul ei. Un asemenea exercițiu efectuat de către

Curtea de Apel Chișinău intensifică incertitudinea juridică pentru SRL „Orhei - Vit”.

În primul rând, potrivit părții motivate, societatea recurentă se poate bucura de o

hotărâre în favoarea sa. Apoi, conform dispozitivului deciziei motivate, acțiunea

recurentei este respinsă integral ca fiind neîntemeiată. În cadrul aceleași proceduri

judiciare, această motivare contradictorie a condus la soluții juridice diferite pentru

societatea recurentă. Astfel, opinia instanței de apel de a corecta dispozitivul hotărârii

judecătorești pare a fi o afirmație abstractă în afară oricărei rațiuni judiciare rezonabile.

Pe baza celor evocate, Colegiul lărgit constată că nu există nicio legătură între

faptele stabilite, dispozițiile legale aplicabile și concluziile instanței de apel cu privire

la admiterea parțială a acțiunii formulate de către SRL „Orhei - Vit”. Prin urmare, se

consideră că decizia din 11 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost însoțită de

arbitrar (a se vedea Snegur vs Moldova, 3 decembrie 2019, parag. 35).

În ansamblu, ținând cont de natura litigiului și de marja de apreciere a instanței de

judecată, Colegiul judiciar opinează că a examinat principalele întrebări juridice puse

în prezenta cerere și că nu este necesar să se pronunțe separat în privința motivelor cu

privire la fondul cauzei civile. De fapt, acestea poartă un caracter secundar și nu au

forță juridică de a influența decisiv considerentele de mai sus (a se vedea, printre alte

autorități, Kamil Uzun vs Turcia, 10 mai 2007, parag. 64 din 10 mai 2007; Centrul

pentru Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu vs România (Marea

Cameră), 17 iulie 2014, parag. 156).

Drept consecință, instanța de recurs subscrie criticilor societății recurente potrivit

căror decizia din 11 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău este una contradictorie, de

vreme ce dispozitivul ei cuprinde o altă concluzie decât aceea pe care o impune partea

motivată a hotărârii. Efectul acestor încălcări de legalitate, și anume, devierile

procedurale afectează echitatea procedurii în ansamblu și calitatea hotărârii

Pagină 7 din 9

judecătorești pronunțate în apel în acord art. 239 și art. 390, alin. (1), lit. e) și f) din

Codul de procedură civilă. Or, la deliberarea deciziei, Curtea de Apel Chișinău nu a

apreciat corect concluzia în urma examinării apelurilor deduse judecății.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a confirmă incidența temeiului

indicat la articolul 432, alin. (4) din Codul de procedură civilă și a stabili că erorile

judiciare analizate în speță sunt esențiale.

Cu titlu de remarcă, judecarea recursului, exercitat conform rigorilor impuse de

articolul 432, alin. (1) din Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai

pentru problemele de drept material și procedural. Curtea Supremă de Justiție verifică

doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt. În acest caz, luând în considerare

că instanța de apel a săvârșit o încălcare gravă procedurală, instanța de recurs opinează

că singura soluție legală și rezonabilă este casarea deciziei contestate și trimiterea spre

rejudecare. Din motivul unei opinii contradictorii promovate de Curtea de Apel

Chișinău, instanța de recurs nu are pârghii de a verifica care soluție a fost aleasă până

la urmă de către completul de judecată. Chiar dacă legislatorul a prevăzut posibilitatea

de a trimite cauza la rejudecare doar o singură dată, totuși această ipoteză a fost

concepută ca o dispoziție edictată în favoarea părților, urmărindu-se soluționarea într-

un termen rezonabil al cauzelor. Așadar, aplicarea acestei reguli ar fi în defavoarea

recurentei, producându-i acestei daune mult mai mari decât trimiterea spre rejudecare.

De fapt, SRL „Orhei - Vit” a solicitat admiterea integrală a acțiunii, ceea ce nu a fost

admis de către nicio instanță de judecată inferioară. Așadar, Colegiul lărgit notează că

greșelile procedurale nu pot fi corectate în ordine de recurs, din cauza specificului

acestora. De altfel, SRL „Orhei - Vit” trebuie să aibă posibilitatea reală să-și prezinte

apărarea și să fie audiat de o instanță de apel, care va fi competentă de a examina toate

chestiunile de fapt și de drept relevante litigiului (a se vedea A. Menarini Diagnostics

S.R.L. vs Italia, 27 septembrie 2011, parag. 59; Akaki Tchaghiashvili, 2 septembrie

2014, parag. 34, Samardžić, ibidem, parag. 31, Gohe și alții vs Franța, 3 iulie 2018,

parag. 41 - 43).

Datorită acestei constatări, greșelile comise care au dus la încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului impune casarea deciziei din data de 11 iunie

2019 și încheierii din data de 18 iulie 2019 ale Curții de Apel Chișinău și trimiterea

cauzei la rejudecare în acord cu articolul 445, alin. (1) lit. c) din Codul de procedură

civilă.

Astfel, ținând cont de rolul specific al instanței de recurs și de preeminența

dreptului, este imperios, ca la reexaminarea cauzei în ordine de apel, să fie remediate

neajunsurile procedurii inițiale (a se vedea cauzele Baka vs Ungaria (Marea Cameră),

23 iunie 2016, parag. 117; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5 aprilie 2018, parag.

123 – 125). Pe această cale, cauza civilă urmează a fi judecată în întregime în cadrul

unor proceduri noi, în cadrul căreia instanța de apel va avea sarcina de a stabili o

legătură clară între faptele speței, dispozițiile legale aplicabile și concluziile la care a

ajuns. În funcție de rezultatul aprecierii juridice, instanța de apel va trebuie să constate

temeinicia sau lipsa unui temei legal a cererilor de apel formulate de către SRL „Orhei

- Vit” și ÎCS „Red Union Fenosa” SA (a se vedea, spre exemplu, importanța rejudecării

cauzei de către instanțele ierarhic inferioare în baza considerentelor unei instanțe de

recurs, Victor Harovschi vs Moldova, 18 noiembrie 2008; Dimitar Yordanov vs

Bulgaria, 6 septembrie 2018, parag. 52 – 53).

Pagină 8 din 9

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Orhei -

Vit”, reprezentat de avocatul Aurel Lefter.

Se casează decizia din 11 iunie 2019 și încheierea din data de 18 iulie 2019 ale

Curții de Apel Chișinău, adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată

înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Orhei-Vit” împotriva Întreprinderii cu

Capital Străin „Red Union Fenosa” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la

încasarea sumei și a dobânzii de întârziere, cu remiterea cauzei la rejudecare la Curtea

de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Vladimir Timofti

judecătorii Tamara Chișca- Doneva

Iurie Diaconu

Victor Burduh

Maria Ghervas

Pagină 9 din 9