2rac-297/17 — recunoașterea faptului rezilierii contractului pentru livrarea apei și recepționarea apelor uzate și încasarea cheltuielilor de judecată

2rac-297/17 — recunoașterea faptului rezilierii contractului pentru livrarea apei și recepționarea apelor uzate și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 2rac-297/17

prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău

Judecător: I. Barbacaru

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: L. Bulgac, D. Manole, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

20 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Oleg Sternioală

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Compania de

Construcție ,,Comcon Victoria” Societate pe Acțiuni,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei de Construcție

,,Comcon Victoria” Societate pe Acțiuni împotriva Societății pe Acțiuni ,,Apă-

Canal Chișinău”, intervenient accesoriu Întreprinderea de Stat Asociația

Agroindustrială ,,Victoria” cu privire la recunoașterea faptului rezilierii

contractului pentru livrarea apei și recepționarea apelor uzate și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 9 februarie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de către Compania de Construcție ,,Comcon Victoria”

Societate pe Acțiuni și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din

17 octombrie 2016, prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă :

La 27 octombrie 2015, CC ,,Comcon Victoria” SA a depus cerere de chemare

în judecată împotriva SA ,,Apă-Canal Chișinău”, intervenient accesoriu

ÎS ,,Victoria” cu privire la recunoașterea faptului rezilierii contractului pentru

livrarea apei și recepționarea apelor uzate și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că CC ,,Comcon Victoria” SA a

executat, în calitate de antreprenor, construcția blocurilor locative situate în

mun. Chișinău, str. Vasile Alecsandri nr. nr. 102, 104 și 106, conform autorizației

de construcție nr. 48/95 din 21 iulie 1995.

Menționează că după executarea lucrărilor de construcții a blocurilor locative

menționate, CC ,,Comcon Victoria” SA le-a dat în exploatare și le-a transmis la

balanța investitorului, ÎS ,,Victoria”, conform proceselor-verbale de recepție finală

fără număr din data de 10 decembrie 1998 (blocul nr. 102) și nr. 210-1 din 23 aprilie

2002 (blocul nr. 104).

1

Sub acest aspect relevă că la momentul recepției finale a blocurilor locative

respective, ÎS ,,Victoria” avea interdicții și datorii, inclusiv față de SA ,,Apă-Canal

Chișinău”, din care motiv nu putea încheia direct contractul cu SA ,,Apă-Canal

Chișinău” privind livrarea apei și canalizare.

Afirmă că la solicitarea conducerii ÎS ,,Victoria” și cu scopul finisării

procedurii de recepție finală a blocurilor locative respective, CC ,,Comcon Victoria”

SA a încheiat cu SA ,,Apă-Canal Chișinău” contractul pentru livrarea apei și

recepționarea apelor uzate nr. 1-805-33 din 17 august 2000.

În continuare relatează că din acel moment, achitarea serviciilor de apeduct și

canalizare, prestate proprietarilor/locatarilor de apartamente în baza contractului

nominalizat, se efectua nu de către CC ,,Comcon Victoria” SA, ci direct de către

proprietarii/locatari de apartamente, iar ulterior și de către ACC nr. 55/8.

Susține că CC ,,Comcon Victoria” SA, prin scrisoarea nr. 02 din 25 aprilie

2014, a notificat SA ,,Apă-Canal Chișinău” despre rezilierea unilaterală a

contractului nr. 1-805-33 din 17 august 2000, conform prevederilor art. 668 alin. (2),

art. 734 alin. (1), art. 737 alin. (1), art. 747 alin. (1) și (2) Cod civil și pct. 11 al

contractului menționat.

Ulterior, prin scrisoarea nr. 02 din 25 aprilie 2014, CC ,,Comcon Victoria” SA

a informat repetat pârâtul despre rezilierea contractului sus menționat, precum și a

solicitat recepționarea la balanța întreprinderii reclamante rețelele de apeduct și

canalizare exterioare ale blocurilor locative sus nominalizate.

Prin scrisoarea de răspuns nr. 11122/14277 din 3 octombrie 2014, SA ,,Apă-

Canal Chișinău” a informat CC ,,Comcon Victoria” SA, că a fost încheiat un contract

temporar cu ACC nr. 55/8 în privința blocului locativ nr. 104 și nr. 106 de pe

str. Vasile Alecsandri din mun. Chișinău, cu termenul de valabilitate până la data de

31 decembrie 2015, iar dacă aceasta din urma nu va prezenta documentele de

proprietate, toate calculele și facturile de plată vor fi din nou înaintate către

CC ,,Comcon Victoria” SA.

Totodată, pârâtul a solicitat prezentarea unui șir de documente pentru

încheierea contractului respectiv cu noul gestionar al blocului nr. 102 de pe

str. Vasile Alecsandri din mun. Chișinău.

Indică că prin scrisoarea nr. 11116/456 din 9 februarie 2015, pârâtul l-a

informat că nu recunoaște rezilierea unilaterală a contractului pentru livrarea apei și

recepționarea apelor uzate nr. 1-805-33 din 17 august 2000.

În această ordine de idei, evidențiază că pârâtul a motivat refuzul prin lipsa

acordului acestuia la rezilierea contractului, neachitarea integrală a datoriilor

debitoare pentru serviciul public de alimentare cu apă și canalizare, precum și

nelichidarea branșărilor la rețeaua respectivă, și că Agenția Națională pentru

Reglementare în Energetică a RM nu a aprobat Regulamentul cu privire la serviciul

public de alimentare cu apă și de canalizare pentru aplicarea art. 27 din Legea privind

serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare din 13 decembrie 2013.

Consideră că refuzul pârâtului privind recunoașterea rezilierii unilaterale a

contractului pentru livrarea apei și recepționarea apelor uzate nr. 1-805-33 din

2

17 august 2000, precum și acțiunile de emitere a facturilor corespunzătoare, sunt

neîntemeiate și ilegale.

Ori de fapt, acest refuz este legat cu necesitatea executării unor lucrări tehnice

costisitoare indicate în scrisoare de răspuns a pârâtului nr. 01-1181 din 2 iunie 2014,

în care însuși pârâtul a indicat că în caz dacă nu vor fi efectuate lucrările tehnice

respective, acesta nu va putea garanta evacuarea neîntreruptă a scurgerii apei.

Prin urmare, pârâtul nu dorește să-și îndeplinească obligația de executare a

lucrărilor tehnice necesare și să suporte cheltuielile aferente respective, contrar

prevederilor art. 14 din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de

canalizare din 13 decembrie 2013, care indică că operatorul trebuie să asigure

exploatarea sistemului public de alimentare cu apă și a sistemului public de

canalizare până la punctul de delimitare a rețelelor publice și a celor interne ale

consumatorului, precum și prevederilor pct. 12.1.1 b) al Regulamentului de

organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare

din mun. Chișinău, aprobat prin decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 5/4 din

25 martie 2008, care prevede că furnizorul este obligat să asigure exploatarea și

întreținerea sistemelor publice (comunale) de alimentare cu apă și canalizare.

În același timp, insistă că cele trei blocuri locative, nr. 102, nr. 104 și nr. 106

de pe str. Vasile Alecsandri din mun. Chișinău, la care se referă contractul nr. 1-805-

33 din 17 august 2000, se află în gestiunea ÎS ,,Victoria”, fapt confirmat prin

extrasele din Registrul bunurilor imobile.

Astfel, CC ,,Comcon Victoria” SA nu este legată juridic cu proprietatea sau

gestiunea blocurilor locative nr. 102, nr. 104 și nr. 106, iar prin refuzul de a

recunoaște rezilierea contractului nr. 1-805-33 din 17 august 2000, SA ,,Apă-Canal

Chișinău” de fapt se opune prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea privind serviciul

public de alimentare cu apă și de canalizare din 13 decembrie 2013, care î-l obligă

să încheie contractul respectiv cu gestionarul blocului.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 733, art. 737 alin. (1),

art. 747 alin. (1) și alin. (2) din Codul civil.

Solicită constatarea faptului rezilierii unilaterale la inițiativa CC ,,Comcon

Victoria” SA a contractului pentru livrarea apei și recepționarea apelor uzate nr. 1-

805-33 din 17 august 2000 și încasarea de la SA ,,Apă-Canal Chișinău” în beneficiul

CC ,,Comcon Victoria” SA a cheltuielilor de judecată cu titlu de taxa de stat în

mărime de 270 lei.

La 28 ianuarie 2016, CC ,,Comcon Victoria” SA a înaintat cererea de

concretizare a pretențiilor acțiunii, solicitând recunoașterea rezilierii unilaterale la

inițiativa CC ,,Comcon Victoria” SA a contractului pentru livrarea apei și

recepționarea apelor uzate nr. 1-805-33 din 17 august 2000 și încasarea de la

SA ,,Apă-Canal Chișinău” în beneficiul CC ,,Comcon Victoria” SA a cheltuielilor

de judecată cu titlu de taxa de stat în mărime de 270 lei (f. d. 46).

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 17 octombrie 2016,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

3

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 9 februarie 2017, a fost respins apelul

declarat de către CC ,,Comcon Victoria” SA și menținută hotărârea Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 17 octombrie 2016.

La data de 23 martie 2017, CC ,,Comcon Victoria” SA a declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2017, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu

emiterea unei noi decizii de admiterea a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și pasibilă de casare, deoarece au fost încălcate normele

de drept material.

Menționează că instanța a ignorat nejustificat probele prezentate, fapt ce a dus

la soluționarea greșită a litigiului.

În același timp invocă încălcarea art. 6 paragraful 1 din CEDO, având în

vedere faptul că la examinarea pricinii instanțele inferioare nu și-au motivat complet

deciziile, fără a da un răspuns special și explicit la toate argumentele importante care

au fost invocate.

Afirmă că litigiul dat urma să fie soluționat prin aplicarea Legii privind

serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare din 13 decembrie 2013.

Consideră că instanța de apel a ignorat faptul recunoașterii tacite a rezilierii

contractului nr. 1-805-33 din 17 august 2000 de către intimatul SA ,,Apă-Canal

Chișinău”, deoarece ultimul a încheiat un alt contract temporar cu ACC nr. 55/8, în

privința blocului locativ cu nr. 104 și nr. 106 de pe str. Vasile Alecsandri din

mun. Chișinău cu termenul de valabilitate până la data de 31 decembrie 2015, fapt

care se confirmă cert din conținutul scrisorii de răspuns cu nr. 11122/14277 din

3 octombrie 2014.

La 14 iunie 2017, CC ,,Comcon Victoria” SA a depus cererea privind

concretizarea temeiurilor recursului declarat anterior.

În motivarea cererii de concretizare a invocat că instanțele au încălcat în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor scrise, reiterând totodată că au fost aplicate

eronat normele de drept material prin neaplicarea prevederilor Legii privind

serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare din 13 decembrie 2013.

În același timp a remarcat că nu au fost aplicate prevederile art. 719 lit. h) din

Codul civil, care indică că în cadrul condițiilor contractuale standard, fără a

prejudicia dispozițiile care exclud posibilitatea derogării de la dispozițiile legale în

defavoarea consumatorului, este nulă clauza prin care, în cazul răspunderii pentru

neexecutarea obligației principale a utilizatorului este exclus sau limitat dreptul

partenerului de contract la rezilierea contractului.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

După cum rezultă din materialul probator, copia deciziei instanței de apel din

9 februarie 2017, a fost expediată în adresa recurentului la data de 24 februarie 2017,

fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoțire nr. 2132-4 (f. d. 116), însă la

materialele dosarului nu se regăsește dovada recepționării acesteia, din care

4

considerente recursul declarat la data de 23 martie 2017 se consideră a fi depus în

termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către CC ,,Comcon Victoria” SA

în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către CC ,,Comcon Victoria”

SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

5

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către CC ,,Comcon Victoria” SA.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Compania de Construcție ,,Comcon Victoria”

Societate pe Acțiuni se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Oleg Sternioală

Tamara Chișca-Doneva

6