2ra-1709/17 — declararea nulității actului juridic

dosarul nr. 2ra-1709/17

prima instanță - (Judecătoria Căușeni) I. Sandu

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) A. Panov, A. Danilov, A. Pahopol

ÎNCHEIERE

20 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Valentin Covalenco,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Valentin Covalenco

împotriva lui Vadim Căpățînă cu privire la încasarea datoriei, dobânzilor de întârziere și

cheltuielilor de judecată și acțiunea reconvențională înaintată de Vadim Căpățînă

împotriva lui Valentin Covalenco cu privire la declararea nulității actului juridic,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de Vadim Căpățînă, casată hotărârea Judecătoriei Căușeni din 10

octombrie 2016 și pronunțată o nouă hotărâre prin care s-a respins acțiunea inițială

înaintată de Valentin Covalenco și s-a admis acțiunea reconvențională înaintată de

Vadim Căpățînă ,

c o n s t a t ă :

La 08 februarie 2016 Covalenco Valentin s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva lui Vadim Căpățînă, solicitând încasarea datoriei în sumă de 6 500

euro, a dobânzii de întârziere conform art. 619 alin. (2) din Codul civil și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 07 februarie 2013 i-a oferit cu împrumut lui

Vadim Căpățînă suma de 6 500 euro, pe care s-a obligat să o restituie până la 07

februarie 2014, fapt ce se confirmă prin recipisa eliberată de pârât la 07 februarie 2013.

Susține că s-a adresat către pârât cu solicitarea de restitui împrumutul în sumă de

6500 euro, însă acesta, recunoscând datoria, nu și-a onorat obligația în termen.

Totodată, luând în considerație caracterul obligației, consideră că este în drept de

a solicita și dobândă de întârziere în conformitate cu art. 619 alin. (2) din Codul civil.

La 22 februarie 2016 Vadim Căpățînă a înaintat acțiune reconvențională împotriva

lui Valentin Covalenco, solicitând declararea nulității recipisei din 07 februarie 2013 ca

fiind fictivă.

În motivarea cererii reconvenționale Vadim Căpățînă a indicat că în realitate între

el și reclamant nu au existat careva raporturi de împrumut, iar suma care rezultă din

recipisa, constituie valoarea automobilului luat de el cu împrumut și care a fost deteriorat

în rezultatul unui accident rutier.

Astfel, recipisa din 07 februarie 2013 a fost semnată cu intenția de a garanta

repararea prejudiciului care s-a produs, dar nu un împrumut, or în realitate Valentin

Covalenco nu transmis suma de bani pretinsă.

1

În acest sens, a invocat că recipisa din 07 februarie 2013, în baza cărei se solicită

încasarea datoriei în sumă de 6 500 euro, este de fapt un act juridic fictiv și urmează a fi

declarat nul potrivit prevederilor art. 221 din Codul civil.

Prin hotărîrea Judecătoriei Căușeni din 10 octombrie 2016 s-a admis parțial

acțiunea înaintată de Valentin Covalenco.

S-a încasat de la Vadim Căpățînă în beneficiul lui Valentin Covalenco 4 500 euro

sau suma echivalentă în lei la data executării hotărârii; dobânda de întârziere aplicată

obligațiilor pecuniare în mărime de 34 967 lei sau 4500 euro x 21 lei conform cursului

valutar la data depunerii cererii x (13,5 rata de refinanțare + 5 conform art. 585, 619 alin.

(1) din Codul civil) : (365 zile x 730) zile; 7 477,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

compuse din: taxa de stat plătită la depunerea acțiunii și achitată suplimentar (4 300 lei +

1 500 lei), cheltuieli de asistentă juridică - 5 000 lei sau 10 800 : 187 001 lei x 129 467

lei = 7 477,66 lei.

S-a respins cererea reconvențională înaintată Vadim Căpățînă împotriva lui

Covalenco Valentin cu privire la constatarea nulității contractului de împrumut.

La 04 noiembrie 2016 Vadim Căpățînă reprezentat de avocatul Cîșlari Ion a

declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii inițiale și admiterii acțiunii

reconvenționale.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017 s-a admis apelul declarat

de Vadim Căpățînă.

S-a casat hotărârea Judecătoriei Căușeni din 10 octombrie 2016 și s-a pronunțat o

nouă hotărâre, prin care:

S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Valentin

Covalenco împotriva lui Vadim Căpățînă cu privire la încasarea datoriei, dobânzilor de

întârziere și cheltuielilor de judecată.

S-a admis cererea reconvențională înaintată de Vadim Căpățînă împotriva lui

Valentin Covalenco cu privire la constatarea nulității contractului de împrumut.

S-a declarat nulă recipisa din 07 februarie 2013, prin care Vadim Căpățînă a

împrumutat de la Valentin Covalenco suma de 6 500 euro și pe care s-a obligat să o

restituie până la data de 07 februarie 2014.

S-a încasat de la Valentin Covalenco în beneficiul lui Vadim Căpățînă taxa de

stat achitată la declararea apelului în sumă de 4 350 lei.

În motivarea soluției, reieșind din prevederile art. 221 alin. (1) și art. 227 alin. (1)

și (2) din Codul civil, instanța de apel a reținut că hotărârea primei instanțe este

neîntemeiată, or, recipisa din 07 februarie 2013 este lovită de nulitate, pe motiv că la

întocmirea acesteia a existat o falsă reprezentare referitoare la natura actului juridic.

Astfel, instanța de apel a conchis că, tranzacția rezultată din recipisa semnată de

Vadim Căpățînă nu a avut loc în realitate, aceasta fiind una aparentă, fără intenția de a

produce efecte juridice, dar cu scopul garantării recuperării unui prejudiciu, fapt ce

contravine normelor legale.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 14 iulie 2017, Valentin Covalenco

a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

menținere hotărîrii instanței de fond.

În motivarea recursului, reiterând argumentele de fapt și de drept susținute pe

parcursul examinării cauzei, recurentul a exprimat dezacordul cu decizia instanței de

apel, invocând că este neîntemeiată și pasibilă de a fi casată.

2

Astfel, susține Valentin Covalenco că recipisa semnată de către Vadim Căpățînă

demonstrează cu certitudine datoria acestuia față de el, or aceasta rezultă din contractul

de împrumut al automobilului „Mercedes-140”, pe care intimatul la deteriorat,

cauzându-i un prejudiciu material în sumă de 6 500 euro.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa părților la 31 martie 2017, iar la materialele dosarului lipsește

dovada legală de recepționare a acesteia, recursul înaintat la 17 iulie 2017 se consideră

declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În

cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul XXXVIII

Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în

fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt

în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că

instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere

3

a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations

Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Covalenco Valentin, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Valentin Covalenco.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

4