3ra-806/17 — contestarea actului administrativ

Judecătoria Centru Dosarul nr.3ra-806/17

Mun. Chișinău

Judecător: S. Tizu

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: L. Bulgac, D. Manole, A. Danilov

ÎNCHEIERE

13 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Ion Druță, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Casa

Națională de Asigurări Sociale

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Șenișeuțchi Efrosinia împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

anularea deciziei nr. 45/2015/22680 din 03 noiembrie 2015, obligarea includerii în

vechimea de muncă în serviciul public a perioadei de activitate 19 decembrie 1994-

07 octombrie 2002

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2017 prin care s-a

respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 septembrie 2016

c o n s t a t ă:

La 03 decembrie 2015, Șenișeuțchi Efrosinia s-a adresat cu cerere împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale, solicitând includerea în vechimea în muncă

în serviciul public a perioadei 19 decembrie 1994-07 octombrie 2002, în care a

deținut funcția de grefier și traducător în Judecătoria Soldănești.

În motivarea acțiunii reclamanta a menționat că, la data de 19 decembrie

1994, în baza ordinului nr. 29 din 16 decembrie 1994, a început activitatea de muncă

în Judecătoria Șoldănești, în calitate de grefier, iar din luna iulie 1995 a fost

transferată în funcția de translator.

La 08 octombrie 2002, a fost angajată prin transfer în funcția de executor-

specialist principal al Oficiului de executare a deciziilor judecătorești Soldănești.

Menționează că, la 04 februarie 2003, în conformitate cu art. 9 al Legii

serviciului public nr. 443-XIII din 04 mai 1995, Legea cu privire la conferirea

gradelor de calificare a funcționarilor publici nr. 1263-XIII din 17 iulie 1997,

clasificatorul unic al funcțiilor publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 151

din 23 februarie 2001 și propunerea comisiei de atestare, i s-a conferit gradul de

calificare rangul trei consilier de clasa a III-a, iar din data de 01 decembrie 2003 a

fost transferată în funcția de executor-consultant al OEDJ Soldănesti, ulterior la 01

iunie 2006 a fost transferată în funcția de șef de sector al OEDJ Șoldănești.

Concretizează că la 01 aprilie 2009 i-a fost conferit gradul de calificare rangul

III consilier de clasa a II-a.

Invocă reclamanta că, la 11 ianuarie 2010, a demisionat din funcția de șef de

1

sector al OEDJ Șoldănești în legătură cu transferul la Judecătoria Șoldănești, în baza

art. 48 alin. (4) al Legii nr. 158 din 04 aprilie 2008 cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public, iar la eliberarea din funcție i-a fost achitată

indemnizația unică în proporție de 50 % din salariul funcției pentru fiecare an

complet din 15 ani de activitate în serviciul public, fiind incluși în stagiul de

funcționar public și anii de activitate ca grefier si traducător.

Menționează reclamanta că, din data de 04 iunie 2013 activează în

Judecătoria Șoldănești, în funcție de șef al Serviciului evidență și documentare

procesuală, deținând gradul de calificare consilier de stat de clasa a III-a.

La 15 octombrie 2015, reclamanta s-a adresat cu cerere către Casa Teritorială

de Asigurări Sociale Șoldănești privitor la stabilirea pensiei anticipate ca funcționar

public, în legătură cu întrunirea de către reclamantă a condițiilor în acest sens, însă

cererea respectivă a fost respinsă prin decizia nr. 45/2015/22680 din 03 noiembrie

2015, din motiv că funcția de grefier și traducător a fost întrodusă în clasificatorul

unic al funcției publice prin Hotărârea Guvernului nr. 1339 din 24 noiembrie 2003 și

a intrat în vigoare începând cu data de 28 noiembrie 2003, respectiv reclamanta nu

dispune de stagiul necesar de activitate în serviciul public.

Consideră reclamanta că, la caz urmează a fi aplicată legea retroactiv, or, la

adoptarea clasificatorului unic al funcției publice a și fost propusă retroactivitatea

acestuia, astfel nu poate aplicată legea în detrimentul persoanei.

Prin cererea adresată instanței de fond la 03 martie 2016, reclamanta

Șenișeuțchi Efrosinia și-a concretizat cerințele, solicitând anularea deciziei Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Șoldănești nr. 45/2015/22680 din 03 noiembrie

2015, obligarea pârâtei la stabilirea pensie anticipată de funcționarul public, cu

includerea în vechimea de muncă în serviciul public a perioadei de activitate în

calitate de grefier și traducător în Judecătoria Șoldănești.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 septembrie 2016

acțiunea înaintată de Șenișeuțchi Efrosinia a fost admisă integral.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a

tuturor probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune se încadrează

în prevederile legii.

Considerând neîntemeiată hotărârea primei instanțe, la 24 octombrie 2016,

Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel prin care a solicitat casarea

hotărârii contestate cu emiterea unei noi decizii prin care cererea înaintată de

Șenișeuțchi Efrosinia să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2017 s-a respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 septembrie 2016.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele

dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare

obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat

2

normele de drept material și procedural și în consecință a adoptat o hotărâre legală și

întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel Casa Națională de Asigurări

Sociale a înaintat cerere de recurs, prin care solicită admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel din 30 martie 2017 și a hotărârii primei instanțe din 30

septembrie 2016, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată de

Șenișeuțchi Efrosinia să fie respinsă ca nefondată.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 30 martie

2017 a fost expediată recurentei la 15 aprilie 2017. Astfel, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin

prisma art. 434 CPC, consideră recursul depus la data de 29 mai 2017 în termen.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurenta consideră

că soluția instanței de apel este pripită, fapt ce rezultă din nedeterminarea naturii

juridice a obiectului litigiului, criteriu care presupune prin sine lămurirea corectă și

certă a situației de fapt și de drept.

De asemenea, susține că instanța de apel examinând apelul a trecut în mod

superficial argumentele invocate de către Casa Națională de Asigurări Sociale și

materialul probator anexat la materialele cauzei, fără a examina legalitatea și

temeinicia hotărârii supusă apelului sub toate aspectele, în raport cu legislația ce

guvernează litigiul în cauză.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a

fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i-a comunicat locul, data

și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind

limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor

persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al

ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât

cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

3

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, completul a constatat existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede

că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În cazul de față, argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs

nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă

determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi

supus controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atât în

practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea

Mitropolia Basarabiei și alții vs. Moldova, nr. 45701/99 § 137, ECHR 2001-XII). În

același timp, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică

să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito

vs Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă în

recursul declarat asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări

Sociale, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Ion Druță

Iuliana Oprea

4