2rac-303/17 — obligarea demolării construcțiilor

dosarul nr. 2rac-303/17

prima instanță - (Judecătoria Ialoveni) C. Crețu

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) M. Guzun, I. Cotruță, N. Simciuc

ÎNCHEIERE

13 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Banca Comercială

„Moldindconbank” Societate pe Acțiuni,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu

Răspundere Limitată „Ialoveni-Gaz” împotriva Societății cu răspundere limitată

„Simser-Grup”, intervenient accesoriu Banca Comercială „Moldindconbank” Societate

pe Acțiuni, cu privire la obligarea demolării construcțiilor,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni și

menținută hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 16 mai 2016,

c o n s t a t ă :

La 21 ianuarie 2015 SRL „Ialoveni-Gaz” a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Simser-Grup”, solicitând obligarea pârâtului de a demola din cont

propriu construcția barului și a bucătăriei, amplasate în or. Ialoveni, str. Alexandru cel

Bun, 11.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că SRL „Simser-Grup” a fost

fondată la 14 aprilie 2005 și dispune de magazin și bar, amplasate pe lotul de pământ

arendat din or. Ialoveni, str. Alexandru cel Bun, 11.

Susține că pe acest lot de pământ inițial a fost construită clădirea magazinului, iar

ulterior lângă magazin a fost construit barul al cărui peretele din spate este amplasat pe

conducta de gaze naturale, de presiune medie, cu diametrul de 426 mm, precum și

construcția bucătăriei barului, cu încălcarea normelor de protejare a gazoductului în

cauză, prin ce sunt încălcate prevederile art. 27 din Legea cu privire la gazele naturale și

pct. 6.3.14 din Regulamentul de Securitate în Ramura Gazificării.

Menționează că această încălcare s-a constatat încă în anul 2005, pârâtul fiind

somat repetat să demoleze construcțiile menționate, însă a refuzat prezentând o garanție

autentificată notarial, prin care sa obligat, la solicitarea SRL „Ialoveni-Gaz”, să permită

accesul pentru executarea lucrărilor de deservire tehnică a conductei de gaze naturale în

funcție, chiar și de demolare a peretelui amplasat pe aceasta.

1

Afirmă reclamantul că în rezultatul încălcărilor menționate a devenit imposibilă

nu numai deservirea tehnică a gazoductului de presiune medie în funcție, dar există și un

pericol pentru clienții barului situat pe un obiect periculos.

Prin încheierea Judecătoriei Ialoveni din 10 martie 2016 s-a atras în proces, în

calitate de intervenient accesoriu, BC „Moldindconbank” SA.

Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 16 mai 2016 s-a admis integral cererea de

chemare în judecată înaintată de SRL „Ialoveni-Gaz” împotriva SRL „Simser-Grup”,

intervenient accesoriu BC „Moldindconbank” SA, cu privire la obligarea demolării

construcțiilor.

S-a obligat SRL „Simser-Grup” să demoleze, din cont propriu, construcția barului

și a bucătăriei, construite ilegal, amplasate în or. Ialoveni, str. Alexandru cel Bun, 11.

În susținerea soluției date, cu referire la prevederile art. 27 alin. (2) p. a) din Legea

cu privire la gazele naturale nr. 123-XVIII din 23 decembrie 2009, instanța a reținut că,

construcția barului și a bucătăriei amplasate în or. Ialoveni, str. Alexandru cel Bun, 11,

au fost construite pe conducta subterană de gaze naturale, de presiune medie, în mod

ilegal și fără acordul prealabil al operatorilor rețelelor de distribuție.

Invocând netemeinicia hotărîrii instanței de fond, la 24 mai 2016 SRL „Simser-

Grup” a declarat apel, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii.

Ulterior, la 19 mai 2016 BC „Moldindconbank” SA a declarat apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2017 s-a restituit apelul

declarat de SRL „Simser-Grup”.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2017 s-a respins apelul declarat

de BC „Moldindconbank” SA și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 16 mai

2016.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 16 iunie 2017, BC

„Moldindconbank” SA, reprezentată prin procură de Olga Babără, a declarat recurs, prin

care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii

instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să

fie respinsă integral.

În motivarea recursului, reiterând argumentele de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinării cauzei, a exprimat dezacordul cu decizia contestată, susținând că,

construcțiile, a căror demolare s-a dispus, sunt ipotecate în folosul BC

„Moldindconbank” SA în temeiul contractului de ipotecă nr. 3760 din 22 iulie 2014,

înregistrat la OCT la 22 iulie 2014.

Ipoteca s-a instituit asupra bunului imobil - construcție (comercială, prestarea

serviciilor) cu suprafața la sol de 128,5 m.p., cu nr. cadastral 5501204700.01, situat în

or. Ialoveni, str. Alexandru cel Bun, 11, ce aparține SRL „Simser-Grup” și este

înregistrat în Registrul bunurilor imobile. Înregistrarea bunului imobil la OCT s-a

efectuat în baza procesului-verbal de recepție finală nr. 121 din 15 decembrie 2005.

Astfel, consideră că recepționarea construcție a fost posibilă doar după

coordonarea proiectului de toate instituțiile abilitate, inclusiv de direcția de gaze. Acest

fapt, demonstrează că construcțiile a căror demolarea s-a dispus, sunt amplasate conform

normelor în vigoare, iar cererea privind demolarea lor, este una neîntemeiată.

Prin referința din 10 august 2017 SRL „Ialoveni-Gaz” a indicat că recursul

înaintat poartă un caracter declarativ și nu cuprinde argumente ce se referă la ilegalitatea

2

sau netemeinicia deciziei instanței de apel, iar prin urmare este neîntemeiat, solicitând

considerarea acestuia ca inadmisibil.

Ulterior, la 23 august 2017 SRL „Simser-Grup” a prezentat referință prin care a

exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa participanților la proces la 10 aprilie 2017 (f.d. 161), iar la materialele

dosarului nu este anexată dovada legală de recepționare, recursul înaintat la 16 iunie

2017 se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul XXXVIII

Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în

fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt

în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că

instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere

a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

3

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations

Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de BC

„Moldindconbank” SA, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Banca Comercială „Moldindconbank”

Societate pe Acțiuni.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

4