2rac-275/17 — încasarea datoriei ș.a.

prima instanță: C. Vîrlan dosarul nr. 2rac-275/17

instanța de apel: L. Bulgac, D. Manole, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

07 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul

societății pe acțiuni „Termoelectrica”, Natalia Revencu împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 23 martie 2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea pe acțiuni

„Termoelectrica” împotriva Direcției Educație, Tineret și Sport, sectorul Rîșcani, mun.

Chișinău cu privire la încasarea datoriei și dobînzii de întîrziere,

c o n s t a t ă:

La 07 octombrie 2015, societatea pe acțiuni „Termoelectrica” (în continuare –

„Termoelectrica” SA) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcției

Educație, Tineret și Sport, sectorul Rîșcani, mun. Chișinău (în continuare – Direcția

Educație, Tineret și Sport) cu privire la încasarea datoriei și dobînzii de întîrziere.

În motivarea acțiunii a invocat că în baza contractului nr. 386 din 01 februarie

2009 de livrare a energiei termice în apă caldă, încheiat cu Direcția Educație, Tineret și

Sport, ultima și-a asumat obligația de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei

termice furnizate.

Susține că din cauza neonorării obligațiilor contractuale manifestate prin

neachitarea bonurilor de plată pentru consumul de energie termică, pîrîtul a acumulat o

datorie în sumă de 7692416,91 de lei pentru perioada de consum 01 ianuarie 2015 – 31

iulie 2015, fiind calculată și dobîndă de întîrziere în sumă de 889146,13 lei pentru

perioada de 01 martie 2015 – 24 septembrie 2015.

Menționează că a adresat pîrîtului reclamația nr. 79/2921 din 26 iunie 2015, însă

ultimul a lăsat fără examinare.

În urma modificării cuantumului pretențiilor, solicită încasarea de la Direcția

Educației, Tineret și Sport suma de 402137,23 de lei cu titlu de dobîndă de întîrziere și

taxa de stat în mărime de 50000 de lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 13 iunie 2016 s-a admis

acțiunea și s-a încasat de la Direcția Educație, Tineret și Sport sect. Rîșcani în beneficiul

„Termoelectrica” SA dobînda de întîrziere în mărime de 402137,23 de lei și cheltuielile

pentru achitarea taxei de stat în sumă de 50000 de lei.

În susținerea poziției prima instanță a reținut că pîrîtul nu și-a onorat obligațiile

1

contractuale, însă de către reclamant a fost prezentată informația privind achitarea

parțială a datoriilor pentru energia termică în apă, suma datoriei fiind micșorată pînă la

402137,23 de lei, care reprezintă dobînda de întîrziere pentru sumele achitate în

perioada 02 decembrie 2014 – 08 iunie 2016.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2017 s-a admis apelul declarat

de Direcția Educație, Tineret și Sport sectorul Rîșcani, mun. Chișinău. S-a casat

hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 13 iunie 2016 și s-a emis o nouă

hotărîre prin care s-au respins ca neîntemeiate pretențiile înaintate de „Termoelectrica”

SA împotriva Direcției Educației, Tineret și Sport sectorul Rîșcani, mun. Chișinău cu

privire la încasarea dobînzii de întîrziere în mărime de 402137,23 lei. S-a încasat din

contul bugetului de stat în beneficiul „Termoelectrica” SA cheltuielile pentru achitarea

taxei de stat în mărime 50000 de lei.

În motivarea poziției instanța de apel a reținut că Direcția Educație, Tineret și

Sport este o instituție finanțată din bugetul de stat și nu are surse financiare proprii,

acesteia nu-i pot fi calculate dobînzi de întîrziere pentru neachitarea în termen a

serviciilor prestate de „Termoelectrica” SA, or la rîndul său, ultimei nu i se calculează și

nu se încasează de către organul fiscal majorări de întîrziere sau penalități pe perioada

existenței datoriei instituțiilor bugetare.

La fel, instanța de apel a mai reținut că Direcția Educație, Tineret și Sport fiind o

instituție publică, este scutită de la plata taxei de stat, iar în temeiul art. 98 din Codul de

procedură civilă, a dispus compensarea de la bugetul de stat a cheltuielilor în sumă de

50000 de lei suportate de „Termoelectrica” SA la judecarea cauzei.

La 31 mai 2017 reprezentantul „Termoelectrica” SA, Natalia Revencu a declarat

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2017, solicitînd

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărîrii primei

instanțe.

În motivarea recursului a invocat motivele de fapt ale cauzei, menționînd că

instanța de apel a aplicat și interpretat eronat normele de drept material.

Consideră, că prevederile art. 619 din Codul civil urmau a fi aplicate în speță,

întrucît obligația principală nu a fost stinsă prin forță majoră sau lipsa vinovăției

intimatului, referindu-se la dispozițiile art. 602 și art. 663 din Codul civil.

Susține, că au fost aplicate eronat dispozițiile art. 228 alin. (9) din Codul fiscal,

deoarece relațiile contractuale dintre recurent și intimat sunt reglementate de dreptul

civil și procesual-civil, invocînd practica națională și explicațiile din hotărîrea Plenului

Curții Supreme de Justiție nr.9 din 24 decembrie 2010 privind aplicarea de către

instanțele judecătorești a legislației ce reglementează modalitățile de reparare a

prejudiciului cauzat prin întîrziere sau executare necorespunzătoare a obligațiilor

pecuniare, cu excepția celor izvorîte din contractul de credit bancar sau împrumut.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra admisibilității

recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

2

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul constată că din materialele cauzei nu se poate desprinde momentul

comunicării recurentului deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2017 (f.d.98-

102), însă aceasta a fost expediată părților prin scrisoare de însoțire nr.4008-4 din 03

aprilie 2017 (f.d.103), iar recursul a fost declarat la 31 mai 2017, fapt confirmat prin

amprenta sigiliului aplicată pe cererea de recurs (f.d.104-109). Prin urmare, calea de

atac se consideră exercitată în termen.

Alegațiile invocate în recurs precum că, prevederile art. 619 din Codul civil urmau

a fi aplicate în speță, întrucît obligația principală nu a fost stinsă prin forță majoră sau

lipsa vinovăției intimatului, referindu-se la dispozițiile art. 602 și art. 663 din Codul

civil, nu pot fi reținute, deoarece obligația contractuală a fost stinsă benevol prin

executare, iar dispozițiile art. 602 alin. (1) din Codul civil, care prevede că în cazul în

care nu execută obligația, debitorul este ținut să-l despăgubească pe creditor pentru

prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedește că neexecutarea obligației nu-i este

imputabilă, instituie răspunderea civilă contractuală în cazul neexecutării obligației, or

3

potrivit informației cu privire la volumele facturate și sumele achitate pentru energia

termică (f.d.41), obligația contractuală între părți a fost stinsă prin executare.

Dispozițiile art. 663 din Codul civil prevede instituția de stingere a obligației, or în

speță obligația a fost stinsă prin executare în sensul art. 642 alin. (2) din Codul civil care

prevede că, dacă obligația este stinsă, debitorul nu este obligat să plătească dobînda și

penalitățile ori să repare prejudiciul.

Cu referire la cele invocate în recurs precum că au fost aplicate eronat dispozițiile

art. 228 alin. (9) din Codul fiscal, deoarece relațiile contractuale dintre recurent și

intimat sunt reglementate de dreptul civil și procesual-civil, instanța de recurs

menționează că Codul fiscal, stabilește inter alia statutul juridic al contribuabililor, iar

în conformitate cu art. 228 alin. (9) din aceeași lege prevede că, contribuabilii pentru

care, potrivit alin.(5) lit.b), nu se aplică (nu se calculează) majorări de întîrziere

(penalități) nu vor calcula penalități instituțiilor publice finanțate de la buget pentru

neefectuarea în termen a plăților pentru mărfuri și servicii în limitele bugetelor aprobate.

Astfel, autorităților publice finanțate de la buget nu le pot fi calculate dobînzi de

întîrziere.

Mai mult, hotărîrile Plenului Curții Supreme de Justiție reprezintă evaluări ale

practicii judiciare existente și aserțiuni cu privire la modul de punere în aplicare a

legii, avînd caracter consultativ și nu pot constitui baza formală a hotărîrilor

judecătorești, pentru că nu sunt izvor oficial de drept, iar practica națională evocată nu

denotă poziția instanței supreme, or potrivit art. 1 alin. (2) din Legea cu privire la

Curtea Supremă de Justiție nr. 789 din 26 martie 1996, Curtea Supremă de Justiție este

instanța judecătorească supremă care asigură aplicarea corectă și uniformă a legislației

de către toate instanțele judecătorești, soluționarea litigiilor apărute în cadrul aplicării

legilor, garantează responsabilitatea statului față de cetățean și a cetățeanului față de

stat.

Instanța de recurs constată că, argumentele invocate în cererea de recurs în esența

lor constituie o interpretare a normelor de drept efectuată de reprezentantul recurentui

care nu poate fi pusă la baza recursului, însă acestea au fost deja supuse examinării

minuțioase și aprecierii juste de către instanța de apel prin prisma art. 130 și 139 din

Codul de procedură civilă, în raport cu dispozițiile art. 118 din aceeași lege, fiindu-le

oferite concluziile de rigoare și respectiv nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs,

iar instanța de apel a interpretat elocvent și a aplicat corect normele de drept incident

speței, prin prisma circumstanțelor importante ale cauzei.

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, deoarece recursul devoluează exclusiv

circumstanțe de drept ale pricinii.

Astfel, instanța de recurs notează că, reprezentantul recurentului nu a invocat

niciun argument plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că „… art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei

decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes” (Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432

4

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de reprezentantul „Termoelectrica” SA, Natalia Revencu, în

baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul „Termoelectrica” SA, Natalia Revencu, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

5