2ra-1359/17 — compensarea cheltuielilor de judecata

Prima instanță, Jud. Basarabeasca: V. Carapirea dosarul nr. 2ra-1359/17

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

N. Vascan, Eg. Fistican, V. Negru

Î N C H E I E R E

06 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Luiza Gafton

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Gargalîc Ivan,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale

„Aqua Basarabeasca” împotriva lui Gargalîc Ivan cu privire la compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de către Gargalîc Ivan și modificată parțial hotărârea

Judecătoriei Basarabeasca din 23 iunie 2016,

c o n s t a t ă

La 19 mai 2016, ÎM „Aqua Basarabeasca” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Gargalîc Ivan cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 23 octombrie 2013 Gargalîc Ivan

a înaintat o acțiune împotriva ÎM „Aqua Basarabeasca” cu privire la înlăturarea

încălcărilor condițiilor contractuale și repararea prejudiciului moral, fiind emisă

hotărârea judecătoriei Basarabeasca de respingere a acțiunii, menținută prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 11 septembrie 2014, devenită irevocabilă prin neatacare.

Susține că, în scopul apărării drepturilor și intereselor sale legitime la judecarea

cauzei menționate, ÎM „Aqua Basarabeasca” a angajat avocatul Jecov Nicolai,

suportând cheltuieli de asistență juridică în sumă de 3000 lei și cheltuieli de transport

în sumă de 667,09 lei.

Invocă că la 29 martie 2016 a expediat în adresa pârâtului Gargalîc Ivan o

somație prin care a cerut achitarea benevolă a cheltuielilor de judecată în sumă de

3667, 09 lei, însă a primit refuz.

Cere ÎM „Aqua Basarabeasca” încasarea din contul lui Gargalîc Ivan sumei de

3667, 09 lei cu titlu de cheltuieli de judecată suportate pentru servicii de asistență

juridică în sumă de 3000 lei, cheltuieli de transport în sumă 667,09 lei și 270 lei cu

titlu de taxă de stat în prezenta cauză.

Prin hotărârea Judecătoriei Basarabeasca din 23 iunie 2016, a fost admisă

acțiunea și încasată din contul lui Gargalîc Ivan în beneficul ÎM „Aqua Basarabeasca”

1

suma de 3667,09 lei cu titlu de cheltuieli de judecată suportate la depunerea cererii de

chemare în judecată și suma 270 lei cu titlu de taxă de stat, în total suma de 3937, 09

lei.

Instanța de fond a conchis că pe acțiunea civilă înaintată de Gargalîc Ivan

împotriva ÎM„Aqua Basarabeasca”cu privire la înlăturarea condițiilor contractuale și

încasarea prejudiciului moral, ultima a suportat cheltuieli de judecată în sumă de 3667,

09 lei, sumă care nu a fost pusă în obligația lui Gargalîc Ivan și urmează a fi încasată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2016, a fost admis apelul

declarat de către Gargalîc Ivan, și modificată hotărârea Judecătoriei Basarabeasca din

23 iunie 2016 în partea încasării cheltuielilor de judecată prin micșorarea sumei

încasate din contul lui Gargalîc Ivan în beneficiul ÎM „Aqua Basarabeasca” cu titlu de

cheltuieli de judecată de la suma 3667, 09 lei până la suma de 667 lei. În rest hotărârea

a fost menținută. S-a încasat din contul ÎM „Aqua Basarabeasca” în beneficiul

apelantului Gargalîc Ivan suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru

instanța de apel.

Instanța de apel a concluzionat că pretenția privind compensarea cheltuielilor de

asistență juridică în sumă de 3000 lei urmează a fi respinsă, deoarece ÎM „Aqua

Basarabeasca” nu a prezentat probe veridice și pertinente care să demonstreze cu

certitudine achitarea acestei sume avocatului Jecov Nicolai.

La 05 mai 2017, Gargalîc Ivan a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, cerând admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei Curții de Apel Chișinău din

21 decembrie 2016 și hotărârii Judecătoriei Basarabeasca din 23 iunie 2016 cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii integral.

În susținerea recursului Gargalîc Ivan a invocat ilegalitatea și netemeinicia

hotărârilor instanțelor de judecată ierarhic inferioare.

De asemenea a indicat că, instanțele de judecată ierarhice inferioare eronat au

dispus încasarea cheltuielilor de judecată, întrucât acestea urmau a fi încasate odată cu

soluționarea cauzei în fond, iar în cazul omiterii expunerii asupra cheltuielilor de

judecată – prin hotărâre suplimentară.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 21

decembrie 2016 a fost expediată în adresa recurentului la 06 martie 2017 (f.d. 95),

astfel recursul declarat de către Gargalîc Ivan la 05 mai 2017 se consideră a fi depus în

termenul prevăzut de lege.

La 08 iunie 2017, în adresa intimatului ÎM „Aqua Basarabeasca” a fost expediată

copia recursului declarat de către Gargalîc Ivan cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței.

Intimatul ÎM „Aqua Basarabeasca” nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv

și nu a depus referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de către Gargalîc Ivan este inadmisibil, din următoarele

considerente.

2

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Gargalîc Ivan nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut drept temei al admisibilității recursului argumentul

recurentului Gargalîc Ivan precum că instanțele de judecată ierarhice inferioare eronat

au dispus încasarea cheltuielilor de judecată, întrucât acestea urmau a fi încasate odată

cu soluționarea cauzei în fond, iar în cazul omiterii expunerii asupra cheltuielilor de

judecată, trebuia emisă o hotărâre suplimentară. Or, situația din speță este diferită,

instanța de judecată nu a omis să se expună în privința cheltuielilor de judecată, ci

încasarea acestora nu a fost solicitată de către parte în cadrul procesului, în acest caz

partea este în drept să se adreseze cu o cerere separată de chemare în judecată în acest

sens.

Mai mult ca atât, intimatul ÎM „Aqua Basarabeasca” a solicitat emiterea unei

hotărâri suplimentare cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată, care a fost

3

respinsă prin încheierea din 09 februarie 2015 (f.d. 77), anume din cauza că nu a fost

solicitată, fiindu-i recomandat să se adreseze cu o cerere separată de chemare în

judecată în acest sens.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept

procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în

fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.

Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii,

asupra cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul

corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către

Gargalîc Ivan ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440, CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Gargalîc Ivan se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Luiza Gafton

4