2ra-1588/17 — cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată

prima instanță: A. Donos dosarul nr. 2ra-1588/17 instanța de apel: S. Procopciuc, A. Garbuz, E. Grumeza ÎNCHEIERE 6 septembrie 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druță examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ion Moisa în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte „Incaso” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva lui Ion Moisa privind încasarea datoriei pentru serviciile de salubrizare, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 4 aprilie 2017, prin care a fost admis apelul declarat de Ion Moisa, casată hotărârea Judecătoriei Bălți din 26 septembrie 2016 și emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii constată: La 4 august 2016, ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov a depus cererea de chemare în judecată împotriva lui Ion Moisa cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile de salubrizare, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că în baza contului personal, ÎM „Terra Salubritate” SRL în calitate de operator, investită de primăria mun. Bălți în baza contractului de concesiune, a prestat în mod continuu, cantitativ și calitativ serviciile publice de evacuare a deșeurilor la adresa mun. Bălți str. Mitropolit Varlaam 14/2, care aparține cu drept de proprietate beneficiarului Ion Moisa. Relatează că prin decizia Consiliului municipal Bălți nr. 11/57 din 28 noiembrie 2013, a fost aprobat tariful pentru serviciile de salubrizare prestate pe teritoriul mun. Bălți, astfel, lunar pentru o persoană ce locuiește în fondul locativ amenajat, a fost stabilită suma de15,75 lei, iar cei care locuiesc în sectorul locativ privat 26,50 lei.

Susține că pentru neachitarea facturilor de plată pentru serviciile de evacuare a deșeurilor, Ion Moisa a acumulat o datorie în mărime de 1721,10 lei, calculată lunar pentru fiecare locatar în baza tarifului. Totodată, indică că pentru neachitarea datoriei la data scadentă pârâtului i-a fost calculată dobânda de întârziere în mărime de 527,39 lei. 1 Argumentează că prezenta cerere este înaintată de către ÎM „Incaso” SRL în calitatea de creditor, în baza contractului de cesiune nr. 32/8857 din 1 octombrie 2014, încheiat între ÎM „Terra Salubritate” SRL și ÎM „Incaso” SRL, prin care ÎM „Terra Salubritate” SRL a transmis dreptul de creanță față de debitorul Ion Moisa către ÎM „Incaso” SRL. Solicită admiterea acțiunii, încasarea de la Ion Moisa în beneficiul ÎM „Incaso” SRL a datoriei în sumă de 2248,49 lei și cheltuielilor de judecată formate din taxa de stat în sumă de 270 lei și asistență juridică în sumă de 1000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți mun. Chișinău din 26 septembrie 2016, acțiunea a fost admisă integral. A fost încasat de la Ion Moisa în beneficiul ÎM „Incaso” SRL datoria pentru serviciile de salubrizare în sumă de 1721,10 lei, dobânda de întârziere în sumă de 520,13 lei și a cheltuielile de judecată în sumă de 1270 lei. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 4 aprilie 2017, a fost admis apelul declarat de Ion Moisa, casată hotărârea Judecătoriei Bălți din 26 septembrie 2016 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial. A fost încasat de la Ion Moisa în beneficiul ÎM „Incaso” SRL datoria în mărime de 715,50 lei, dobânda de întârziere în sumă de 208 lei și cheltuieli de judecată în mărime de 770 lei.

În rest pretențiile ÎM „Incaso” SRL au fost respinse ca neîntemeiate. La 15 iunie 2017, Ion Moisa a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 4 aprilie 2017, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel în partea încasării cheltuielilor de judecată în sumă de 770 lei, cu dispunerea încasării cheltuielilor de judecată în sumă de 523,63 lei. În motivarea recursului a invocat dezacordul parțial cu decizia instanței de apel, indicând că instanța de apel nu a aplicat legea care urma a fi aplicată și a interpretat în mod eronat legea. Argumentează că acțiunea în cauză a fost admisă parțial, suma pretențiilor admise fiind de 923,50 lei.

Astfel, în opinia recurentului ÎM „Incaso” SRL urmau a fi compensate cheltuieli de judecată în sumă de 523,63 lei, deoarece din suma inițială solicitată de 2240 lei, suma de 923,50 lei constituie doar 41,23 %. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părților la 25 mai 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire (f. d. 112), iar careva date despre recepționarea acesteia de către recurent la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 4 aprilie 2017, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

2 Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ion Moisa nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Ion Moisa asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ion Moisa ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Recursul declarat de Ion Moisa se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druță 3