2ra-1588/17 — cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată

prima instanță: A. Donos dosarul nr. 2ra-1588/17

instanța de apel: S. Procopciuc, A. Garbuz, E. Grumeza

ÎNCHEIERE

6 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ion

Moisa

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte

„Incaso” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva lui Ion Moisa privind

încasarea datoriei pentru serviciile de salubrizare, dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 4 aprilie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de Ion Moisa, casată hotărârea Judecătoriei Bălți din

26 septembrie 2016 și emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii

constată:

La 4 august 2016, ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Natalia

Covaliov a depus cererea de chemare în judecată împotriva lui Ion Moisa cu privire

la încasarea datoriei pentru serviciile de salubrizare, dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că în baza contului personal, ÎM „Terra

Salubritate” SRL în calitate de operator, investită de primăria mun. Bălți în baza

contractului de concesiune, a prestat în mod continuu, cantitativ și calitativ

serviciile publice de evacuare a deșeurilor la adresa mun. Bălți str. Mitropolit

Varlaam 14/2, care aparține cu drept de proprietate beneficiarului Ion Moisa.

Relatează că prin decizia Consiliului municipal Bălți nr. 11/57 din

28 noiembrie 2013, a fost aprobat tariful pentru serviciile de salubrizare prestate pe

teritoriul mun. Bălți, astfel, lunar pentru o persoană ce locuiește în fondul locativ

amenajat, a fost stabilită suma de15,75 lei, iar cei care locuiesc în sectorul locativ

privat 26,50 lei.

Susține că pentru neachitarea facturilor de plată pentru serviciile de evacuare

a deșeurilor, Ion Moisa a acumulat o datorie în mărime de 1721,10 lei, calculată

lunar pentru fiecare locatar în baza tarifului.

Totodată, indică că pentru neachitarea datoriei la data scadentă pârâtului i-a

fost calculată dobânda de întârziere în mărime de 527,39 lei.

1

Argumentează că prezenta cerere este înaintată de către ÎM „Incaso” SRL în

calitatea de creditor, în baza contractului de cesiune nr. 32/8857 din 1 octombrie

2014, încheiat între ÎM „Terra Salubritate” SRL și ÎM „Incaso” SRL, prin care

ÎM „Terra Salubritate” SRL a transmis dreptul de creanță față de debitorul Ion

Moisa către ÎM „Incaso” SRL.

Solicită admiterea acțiunii, încasarea de la Ion Moisa în beneficiul

ÎM „Incaso” SRL a datoriei în sumă de 2248,49 lei și cheltuielilor de judecată

formate din taxa de stat în sumă de 270 lei și asistență juridică în sumă de 1000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți mun. Chișinău din 26 septembrie 2016,

acțiunea a fost admisă integral.

A fost încasat de la Ion Moisa în beneficiul ÎM „Incaso” SRL datoria pentru

serviciile de salubrizare în sumă de 1721,10 lei, dobânda de întârziere în sumă de

520,13 lei și a cheltuielile de judecată în sumă de 1270 lei.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 4 aprilie 2017, a fost admis apelul

declarat de Ion Moisa, casată hotărârea Judecătoriei Bălți din 26 septembrie 2016

și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial.

A fost încasat de la Ion Moisa în beneficiul ÎM „Incaso” SRL datoria în

mărime de 715,50 lei, dobânda de întârziere în sumă de 208 lei și cheltuieli de

judecată în mărime de 770 lei.

În rest pretențiile ÎM „Incaso” SRL au fost respinse ca neîntemeiate.

La 15 iunie 2017, Ion Moisa a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Bălți din 4 aprilie 2017, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel în partea încasării cheltuielilor de judecată în sumă de

770 lei, cu dispunerea încasării cheltuielilor de judecată în sumă de 523,63 lei.

În motivarea recursului a invocat dezacordul parțial cu decizia instanței de

apel, indicând că instanța de apel nu a aplicat legea care urma a fi aplicată și a

interpretat în mod eronat legea.

Argumentează că acțiunea în cauză a fost admisă parțial, suma pretențiilor

admise fiind de 923,50 lei.

Astfel, în opinia recurentului ÎM „Incaso” SRL urmau a fi compensate

cheltuieli de judecată în sumă de 523,63 lei, deoarece din suma inițială solicitată de

2240 lei, suma de 923,50 lei constituie doar 41,23 %.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 25 mai 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 112), iar careva date despre recepționarea acesteia de către recurent la

materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 4 aprilie 2017, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

2

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ion Moisa nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Ion Moisa asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Ion Moisa ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Ion Moisa se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

3