3ra-968/17 — anularea actului de depistare a clauzelor contractuale, dispoziției de deconectare a instalațiilor de gaye naturale, actului de demontare a echipamentului de măsurare, deciziei recunoaștere a existenței clauzelor contractuale, calculului consumul de gaze naturale conform sistemului paușal și facturii și repararea prejudiciului material

3ra-968/17 — anularea actului de depistare a clauzelor contractuale, dispoziției de deconectare a instalațiilor de gaye naturale, actului de demontare a echipamentului de măsurare, deciziei recunoaștere a existenței clauzelor contractuale, calculului consumul de gaze naturale conform sistemului paușal și facturii și repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra – 968/2017

prima instanță: Judecătoria Hîncești

Judecătorul: E. Bulat

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

Î N C H E I E R E

6 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Tamara Chișca - Doneva

Luiza Gafton

examinând admisibilitatea recursului declarat de Guștiuc Vitalie,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Guștiuc Vitalie

împotriva Î.M. „Rotalin Gaz Trading” S.R.L., privind anularea actului de depistare a

încălcării clauzelor contractuale, dispoziției de deconectare a instalațiilor de gaze

naturale, actului de demontare a echipamentului de măsurare, deciziei de

recunoaștere a existenței clauzelor contractuale, calculului consumului de gaze

naturale conform sistemului paușal și facturii și repararea prejudiciului material,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 4 mai 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de Guștiuc Vitalie și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Hîncești din 22 decembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 3 octombrie 2016, dl Guștiuc Vitalie a depus o cerere de chemare în

judecată împotriva Î.M. „Rotalin Gaz Trading” S.R.L., privind anularea actului de

depistare a încălcării clauzelor contractuale, dispoziției de deconectare a instalațiilor

de gaze naturale, actului de demontare a echipamentului de măsurare, deciziei de

recunoaștere a existenței clauzelor contractuale, calculului consumului de gaze

naturale conform sistemului paușal și facturii și repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 17 septembrie 2014,

împreună cu fratele său, Huștiuc Igor, au devenit proprietari ai bunului imobil, situat

în orașul Hîncești, strada Mihalcea Hîncu nr.121, ap.6, prin succesiune, după

decesul mamei lor, Guștiuc Maria.

Pagină 1 din 10

Astfel, cu privire la situația de fapt, dl Guștiuc Vitalie a comunicat că, la 27

iulie 2016, angajații Î.M. „Rotalin Gaz Trading” S.R.L., Chiosa V., Morari S.,

Nistor S., au întocmit actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale nr. 221,

dispoziția de deconectare a instalațiilor de gaze naturale și actul de demontare a

echipamentului de măsurare la adresa locului de consum indicat supra. În actele de

referință, a fost introdus în calitate de consumator final, mama decedată a acestuia,

Guștiuc Maria.

Reclamantul a susținut că documentele menționate mai sus conțin mențiune

că toate formularele sunt aprobate prin Hotărârea ANRE nr. 415 din 25 mai 2011.

Prin aceeași hotărâre a fost aprobat și Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea

gazelor naturale. În opinia acestuia, actele respective contravin prevederilor

punctului 80 din Regulament. Așadar, în niciun act nu a fost indicat nici o literă a

acestui punct, deși sunt prevăzute 5 situații distincte. Prin urmare, acesta a opinat că

situația din speță nu întrunește niciuna din prevederile invocate în actele contestate,

din care motive urmează a fi anulate.

Un alt argument al reclamantului constă în faptul că actele contestate au fost

întocmite în lipsa consumatorului final, însă a fost indicat în calitate de reprezentant

al consumatorului, Stropșa Victor, ceea ce contravine punctului 119 din

Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea gazelor naturale. În acest sens, s-a

explicat că Stropșa Victor nu este rudă cu mama lui și nici cu dânsul, mai mult, nici

nu a fost împuternicit prin procură. Această persoană a fost un oaspete în imobilul

lui, iar un contract de locațiune cu ultimul nu a fost încheiat, contrar celor invocate

neîntemeiat de către pârât în răspunsul său la cererea lui prealabilă. De fapt, actele

au fost întocmite în lipsa consumatorului final și a unui reprezentant legal al

acestuia, însă pârâtul s-a eschivat de a indica acest fapt în documentele întocmite,

pentru a preveni consecințele legale. Prin urmare, reclamantul a considerat că i-a

fost încălcat dreptul la apărare.

De asemenea, dl Guștiuc Vitalie a precizat că, în conformitate cu punctul 81

din Regulament, consumatorul final urma să fie avizat cu cel puțin 5 zile

calendaristice înainte de data preconizată pentru deconectare, prevedere nerespectată

de către pârât și nici o factură de plată a gazelor naturale, care să conțină o mențiune

cu privire la posibilele consecințe în cazul neachitării în termen a facturii, nu a fost

primită până la momentul deconectării.

În aceeași ordine de idei, reclamantul a invocat punctul 108 din Regulament,

conform căruia, Î.M. „Rotalin Gaz Trading” S.R.L. era obligat să înlocuiască

echipamentul de măsurare cu altul, în cazul depistării unor nereguli. Or încălcările

menționate în actul întocmit de angajații pârâtului nu s-au adeverit în urma

efectuării constatării tehnico-științifice, și anume, în actul contestat este indicat că

sigiliul de la echipamentul de măsurare a fost deteriorat, iar în actul constatării

Pagină 2 din 10

tehnico-științifice s-a constatat că sigiliul lipsește. Astfel, nu este clar ce acțiuni au

întreprins angajații pârâtului până a sigila echipamentul de măsurare în lipsa

consumantului final și a unui reprezentant al acestuia și unde s-a pierdut sigiliul

deteriorat arătat în act.

O altă divergență, în viziunea reclamantului, introdusă în actul întocmit de

Î.M. „Rotalin Gaz Trading” S.R.L. se referă la demontarea mecanismului de

evidență, întrucât în actul de constatare tehnico-științifică, s-a decis că urme de

violare a corpului echipamentului de măsurare lipsesc și că modalitatea de

intervenție asupra echipamentului de măsurare a fost una vizibilă în conformitate cu

prevederile pct.151 al Regulamentului, adică prin defectarea sticlei. În mod

corespunzător, a considerat straniu că acest moment nu a fost înregistrat în actul

contestat. Totodată, reclamantul a rezumat că angajații pârâtului au încălcat prin

acțiunile lor, suplimentar, prevederile din punctele 120, 121, 123 din Regulamentul

sus citat.

Dl Guștiuc Vitalie a subliniat că, în urma încălcărilor comise de angajații Î.M.

„Rotalin Gaz Trading” S.R.L., au fost încălcate flagrant un șir de drepturi, or acesta

a obținut cu drept de proprietate un imobil, ce nu a fost deconectat de la rețeaua de

gaze naturale și, în conformitate cu punctul 34 din Regulamentul, era obligat să

solicite furnizorului încheierea contractului de furnizare a gazelor naturale, sub

sancțiunea prevăzută la punctul 35. Totuși, a precizat că nu a cunoscut aceste

dispoziții normative, însă dacă pârâtul, în calitate de operator de rețea, ar fi respectat

aceste prevederi și l-ar fi preavizat, dânsul, la fel, îndeplinea obligațiile imputate.

În consecință, reclamantul a opinat că actul de depistare a încălcării clauzelor

contractuale nr. 221 din 27 iulie 2016, dispoziția de deconectare a instalațiilor de

gaze naturale din 27 iulie 2016 și actul de demontare a echipamentului de măsurare

din 27 iulie 2016 au fost emise contrar prevederilor legii, dar și cu încălcarea

procedurii stabilite, ceea ce constituie temei de anulare a acestora în baza articolului

26 din Legea contenciosului administrativ.

Cu privire la pretenția anulării deciziei de recunoaștere a existenței clauzelor

contractuale din 15 august 2016, pe care a primit-o la 22 august 2016, reclamantul a

sugerat că este întemeiată, atât timp cât acest act a fost adoptat în baza actelor pe

care le-a contestat supra, fiind un act subsecvent, dar și pentru că face referire la

circumstanțe de fapt inexistente. Mai mult, a fost arătat, prin actul respectiv, s-a

dispus calcularea consumului de gaze naturale cu aplicarea sistemului paușal pentru

perioada de 1 an, făcând trimitere la punctul 151 din Regulamentul pentru furnizarea

și utilizarea gazelor naturale. Totuși, reclamantul a pretins că acest calcul trebuia

efectuat pentru o perioadă, ce nu ar depăși 3 luni, deoarece defecțiunile depistate la

echipamentul de măsurare prin actul de constatare tehnico – științifică sunt calificate

Pagină 3 din 10

ca fiind vizibile. Din considerentele relevate, a solicitat anularea facturii nr.

0000007207 din 12 august 2016, care a fost emisă în baza actelor contestate.

Reclamantul a apreciat paguba cauzată prin acțiunile pârâtului la suma de

5000 lei, întrucât a fost ilegal deconectat de la aprovizionare cu gaze naturale și

învinuit că ar fi deteriorat intenționat echipamentul de măsurare a consumului de

gaze și ar fi consumat fraudulos gaze naturale. În plus, a fost nevoit să se deplaseze

în mun. Chișinău pentru efectuarea constatării tehnico-științifice și consultarea

juriștilor, lipsind de la serviciu și suferind emoții negative.

Dl Guștiuc Vitalie a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa și anularea actului

de depistare a încălcării clauzelor contractuale nr. 212 din 27 iulie 2016, dispoziției

de deconectare a instalațiilor de gaze naturale din 27 iulie 2016, actului de

demontare a echipamentului de măsurare din 27 iulie 2016.

La fel, reclamantul a cerut anularea deciziei de recunoaștere a existenței

clauzelor contractuale din 15 august 2016, calculului consumului de gaze naturale

conform sistemului paușal pentru perioada de un an și facturii nr. 0000007207 din

18 august 2016, dar și repararea prejudiciului material în mărime de 5 000 lei.

Pe parcursul examinării cauzei, pârâtul Î.M. „Rotalin Gaz Trading” S.R.L. a

depus referință în întâmpinarea cererii de chemare în judecată, prin care a cerut

respingerea integrală a acțiunii (f. d. 29 – 30).

Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești din 22 decembrie 2016, a fost respinsă

acțiunea ca neîntemeiată (f. d. 47, 51 - 57).

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul Guștiuc Vitalie a declarat apel motivat

în termen legal. În rezultat, Î.M. „Rotalin Gaz Trading” S.R.L. a promovat o

referință, solicitând respingerea cererii de apel.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 4 mai 2017, a respins apelul

formulat de Guștiuc Vitalie și a menținut hotărârea Judecătoriei Hîncești din 22

decembrie 2016 (f. d. 76 – 85).

La adoptarea soluției, instanța de apel a reținut că, la 27 iulie 2016, locatarul

imobilului, Stropșa Victor, a permis accesul la locul de consum personalului

furnizorului Î.M. „Rotalin Gaz Trading” S.R.L., care a constatat încălcările grave a

contractului, manifestate prin modificarea rețelelor interne ale gazoductului. La fel,

a fost stabilit că nu a fost păstrat intact echipamentul de măsurare. Aceste

neregularități au fost confirmate prin constatarea tehnico – științifică, efectuată la

solicitarea lui Guștiuc Vitalie la Centrul de Expertize Independente din Republica

Moldova (f. d. 83).

În privința deciziei de recunoaștere a existenței clauzelor contractuale din 15

august 2016, calculului consumului de gaze naturale conform sistemului paușal

pentru perioada de un an și facturii nr. 0000007207 din 18 august 2016, instanța de

Pagină 4 din 10

judecată a considerat că sunt legale, iar argumentele apelantului în această parte sunt

lipsite de suport legal (f. d. 84).

În fine, instanța de control judiciar a statuat că Stropșa Victor, persoana în

prezența căreia au fost încheiate actele contestate, deține calitatea de locatar și a fost

de acord să semneze actele de control perfectate de Î.M. „Rotalin Gaz Trading”

S.R.L., ceea ce-l definește pe acestea ca consumator final (f. d. 84).

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel s-a călăuzit de articolul 81

lit. c) și 83 alin. (5) din Legea nr. 108 din 25 mai 2015 cu privire la gazele naturale,

punctele 34 și 37 din Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea gazelor naturale,

aprobat prin hotărârea ANRE nr. 415 din 25 mai 2011, dar și articolele 1 alin. (2), 7

alin. (1), 25 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 793 din 10 februarie 200 contenciosului

administrativ.

La 30 mai 2017, Curtea de Apel Chișinău le-a expediat participanților la

proces copia deciziei integrale din 4 mai 2017 (f. d. 86).

La 3 iulie 2017, dl Guștiuc Vitalie a declarat recurs împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 4 mai 2017, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei

instanței din 22 decembrie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii. La fel, recurentul a cerut examinarea cererii sale în absența sa.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, dl Guștiuc Vitalie a afirmat că

instanța de apel a constatat, în lipsa unor probe, că Stropșa Victor este un locatar, pe

când era un simplu oaspete în imobilul său. Astfel, având în vedere că împreună cu

fratele său sunt proprietari ai casei, aceștia urmau a fi declarați consumatori finali.

Recurentul a invocat că instanța de apel a examinat superficial circumstanțele

cauzei și nu s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate în cererea de apel. În

acest sens, dl Guștiuc Vitalie a opinat că nu a fost demonstrat în fața instanței de

fond modificarea de către consumator a rețelelor interne a gazoductului.

De asemenea, a fost specificat că constatările instanței de fond cu privire la

faptul că sigiliul de la mecanismul de evidență lipsea nu au fost susținute prin probe.

Or, în actele contestate inițial, este indicat că sigiliul de la echipamentul de măsurare

a fost deteriorat, iar în actul constatării tehnico-științifice s-a constatat că sigiliul

lipsește.

Dl Guștiuc Vitalie a pretins că instanța de apel a omis să examineze poziția

acestuia referitoare la intervențiile stabilite prin constatarea tehnico – științifică, care

se încadrează în cele vizibile, urmând a fi efectuat un calcul conform sistemului

paușal de la data ultimei citi a indicațiilor echipamentului de măsurare și până la

data depistării, însă nu mai mare de 3 luni. Cu toate acestea, intimatul a efectuat un

calcul pentru un an.

La 27 iulie 2017, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs Î.M. „Rotalin Gaz

Pagină 5 din 10

Trading” S.R.L., informând că referința se depune în termen de o lună de la data

primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în

termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (f. d. 94).

Până la data examinării cauzei, intimatul nu a depus referință, prin care să-și

exprime poziția cu privire la recursul declarat.

Examinând admisibilitatea recursului, conform art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată

de Guștiuc Vitalie este inadmisibilă, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Materialele cauzei dovedesc faptul că recursul nu a fost examinat anterior,

fiind respectate, totodată, dispozițiile art. 430 din Codul de procedură civilă, cu

privire la subiecții abilitați cu dreptul de a depune recurs.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei, rezultă că decizia integrală a instanței de apel din 4

mai 2017 a fost expediată în adresa părților la 30 mai 2017 (f. d. 86), însă nu există

dovada recepționării efective a acesteia de către participanții la proces. Astfel, în

atare împrejurare și pentru a nu admite o ingerință în dreptul de acces liber la

justiție, instanța de judecată constată că recursul declarat de dl Guștiuc Vitalie la 7

iulie 2017 este depus în termenul prevăzut mai sus.

Luând în considerare circumstanțele prezentate, instanța conchide că cererea

de recurs nu poate fi respinsă ca inadmisibilă în baza temeiurilor prevăzute de art.

433 lit. b), c), d) din Codul de procedură civilă.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului-raportor cu privire la

încadrarea temeiurilor invocate în recurs în dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată existența temeiului

de inadmisibilitate prevăzut la art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. Temeiurile declarării recursului sunt enumerate

exhaustiv în alineatele (2), (3) și (4) ale acestui articol.

Pagină 6 din 10

Rațiunea acestor dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia

judecarea recursului exercitat conform Secțiunii II-a, Capitolul XXXVIII din Codul

de procedură civilă, are un caracter devolutiv și privește doar problemele de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în

fapt. În aceste condiții, trebuie observat caracterul extraordinar al aceste căi de atac,

la care se poate recurge doar în cazurile excepționale enunțate de dispozițiile art.

432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă.

Din acest punct de vedere, completul Colegiului își propune să verifice esența

și temeiurile recursului, dar și argumentele privind caracterul nelegal al deciziei

atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).

Instanța subliniază că în materie civilă Convenția nu garantează un drept de

recurs, dar că o eventuală procedură de examinare a admisibilității acestuia face

incident articolul 6 (a se vedea, inter alia, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie

2009, parag. 24; Akaki Tchaghiashvili v. Georgia, 2 septembrie 2014, parag. 34).

În plus, un stat care dispune de astfel de instanțe de recurs are obligația să se

asigure că justițiabilii se bucură de principiile unui proces echitabil garantate de art.

6 alin. (1), în special de dreptul de acces la o instanță și de dreptul de a fi audiat. (a

se vedea, de exemplu, Erfar – Avef v. Grecia, 27 martie 2014, parag. 39 – 40;

Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, parag. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității

contestațiilor înaintate prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa,

recursul trebuie reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere.

În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie 2016,

parag. 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64).

În același timp, în jurisprudența sa consecventă, Curtea Europeană a precizat

că interpretarea normelor de procedură reprezintă o chestiune de drept intern și ține,

în principiu, de competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (a se vedea, de exemplu, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), ibidem,

parag. 25; Vučković și alții v. Serbia (excepții preliminare), 25 martie 2014, parag.

80; Miessen v. Belgia, ibidem, para. 70).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Pagină 7 din 10

În același context, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură civilă

prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut

conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau

în cazul în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă urmăresc protejarea

interesului părții, dar și competența asigurării interpretării unitare a legii de către

Curtea Supremă de Justiție. Aceste limitări urmăresc un scop legitim, îndeplinind

cerințele securității juridice și bunei-administrări a justiției (a se vedea, mutatis

mutandis, Beniamin Nersesyan v. Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22; Erfar –

Avef, ibidem, parag. 41, Marc Brauer, ibidem, parag. 35; Miessen, ibidem, parag.

67; Trevisanato v. Italia, 16 decembrie 2016, parag. 36 - 37).

În speță, instanța observă că în cererea de recurs, declarată de către dl Guștiuc

Vitalie, nu a fost indicat nici un temei consemnat în art. 432 din Codul de procedură

civilă, fiind formulată contrar cerințelor obligatorii din art. 432 alin. (1) și 437 alin.

(1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Mai mult, recurentul a invocat că instanța de

apel a interpretat eronat legea în baza articolului 387 lit. c) din Codul de procedură

civilă, care constituie temeiuri de admitere a unei cereri în ordine de apel, dar nu în

ordine de recurs.

Completul judiciar notează că-i revine obligația de a verifica dacă

argumentele recurentului, rezumate mai sus, întrunesc condițiile necesare pentru a

declara admisibil cererea acestuia, inclusiv dacă normele de drept invocate în

favoarea punctului său de vedere sunt incidente la soluționarea fondului cauzei.

Prin urmare, completul de judecată amintește că, la pronunțarea deciziei din 4

mai 2017, instanța de apel s-a călăuzit de articolul 81 lit. c) și 83 alin. (5) din Legea

nr. 108 din 25 mai 2015 cu privire la gazele naturale, punctele 34 și 37 din

Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea gazelor naturale, aprobat prin hotărârea

ANRE nr. 415 din 25 mai 2011, dar și articolele 1 alin. (2), 7 alin. (1), 25 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 793 din 10 februarie 2000 contenciosului administrativ.

Cu privire la acest aspect, instanța de judecată subliniază că recurentul nu a

criticat textele de lege aplicate de instanța de apel. Mai mult, nu a dat detalii cu

privire încălcările comise de instanța de apel pe care le-ar fi considerat esențiale,

atât timp cât toate actele contestate au fost considerate legale.

Pagină 8 din 10

Din analiza conținutului cererii de recurs, reiese în mod cert că încălcările

invocate, exprimate sub forma unor enunțuri generale, fără a fi aprofundate, nu

permit încadrarea lor în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) din

Codul de procedură civilă. Deci, în mod evident, lipsește o formulare suficientă și

adecvată în ceea ce privește chestiunea de drept pusă în discuție pentru a identifica

esența cererii de recurs și ilegalitatea deciziei contestate, impuse de art. 437 alin. (1)

lit. f) din Codul de procedură civilă.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi audiat”, garantat de Convenție,

instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească poate varia în

funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle v. Finlanda, 19

decembrie 1997, parag. 55; Latourniere v. Franța, 10 decembrie 2002, parag. 2;

Hansen v. Norvegia, 2 octombrie 2014, parag. 71 – 74). De fapt, în concepția

instanței europene, art. 6 alin. (1) nu impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un

recurs, ca fiind „lipsit de șanse de succes” (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen

v. Finlanda (nr. 2), ibidem, parag. 24; Beniamin Nersesyan, ibidem, parag. 23 – 24;

Akaki Tchaghiashvili, ibidem, parag. 34 sau Papaioannou v. Grecia, 2 iunie 2016,

parag. 45).

Mai mult, în lipsa unor observații din partea recurentului Guștiuc Vitalie,

instanța observă că acesta a formulat prezenta cerere după ce a beneficiat de o

procedură contradictorie pe fond și a avut posibilitatea de a fi audiat de o primă

instanță și de o instanță de apel, care au fost competente de a examina toate

chestiunile de fapt și de drept relevante litigiului (a se vedea, mutatis mutandis,

Levages Prestations Services v. Franța, 23 octombrie 1996, parag. 48; A. Menarini

Diagnostics S.R.L. v. Italia, 27 septembrie 2011, parag. 59; Akaki Tchaghiashvili,

ibidem, parag. 34).

În sfârșit, în limitele impuse de art. 439 alin. (3) din Codul de procedură

civilă, instanța conchide că recursul dedus judecății nu corespunde cerinței de a fi

„efectiv”, adică nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, care ar cuprinde

încălcări esențiale sau aplicări eronate a normelor de drept material sau procedural

din partea instanței judecătorești ierarhic inferioară.

Din aceste raționamente, completul Colegiului constată existența temeiului

prevăzut la art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă. Deci, conjunctură stabilită

mai sus confirmă că există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele

folosite și scopul urmărit, iar, în viziunea instanței, însăși esența dreptului de acces

la instanță nu a fost afectată.

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

Pagină 9 din 10

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide în

mod unanim că recursul declarat de către Guștiuc Vitalie nu ridică probleme de

drept și nu poate fi acceptat spre examinarea în fond, urmând a fi considerat

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Guștiuc Vitalie.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Tamara Chișca - Doneva

Luiza Gafton

Pagină 10 din 10