2ra-737/17 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-737/17

Judecătoria Soroca

Judecător: Gh. Mîțu

Curtea de Apel Bălți

Judecători: T. Dudca, S. Procopciuc și E. Grumeza

Î N C H E I E R E

06 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Ala Cobăneanu

judecători Ion Druță și Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de CCL nr.

20, or. Soroca,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Banca

Comercială „Banca Socială” Societate pe Acțiuni împotriva CCL nr. 20 or.

Soroca, Consiliului Soroca, Primăriei Soroca și Orlov Serghei, privind încasarea

datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 18 octombrie 2016, prin care

apelul declarat de Banca Comercială „Banca Socială” Societate pe Acțiuni a fost

admis, casată hotărîrea Judecătoriei Soroca din 25 mai 2015, fiind pronunțată o

nouă hotărîre,

A C O N S T A T A T:

La 02 decembrie 2015, Banca Comercială „Banca Socială” Societate pe

Acțiuni a depus cererea de chemare în judecată împotriva CCL nr. 20 or. Soroca,

Consiliului Soroca, Primăriei Soroca și Orlov Serghei, privind încasarea datoriei.

În motivarea pretențiilor reclamanta a indicat că conform contractului de

credit nr. 03-14/1997 din 23 septembrie 1997, filiala Soroca a Băncii Comerciale

„Banca Socială” Societate pe Acțiuni i-a acordat CCL nr. 20 or. Soroca credite în

sumă de 1205000 lei, pe un termen de 15 ani pentru finisarea construcției casei

de locuit din or. Soroca, str. Independenței, nr. 79A. Scadența creditului este de

15 ani după recepția finală a obiectului cu achitarea lunară a dobînzii.

Ca garanție de rambursare în termen a creditelor a servit, obligația de

garanție nr. 1 din 27 septembrie 1996, eliberată de Comitetul Executiv raional

Soroca în sumă de 400000 lei și obligația de garanție nr. 2 din 19 noiembrie

1996, eliberat de Comitetul Executiv raional Soroca în sumă de 805000 lei.

1

Reclamanta a precizat că potrivit obligațiunilor, Comitetul Executiv raional

Soroca și-a asumat răspunderea solidară pentru achitarea creditului în sumă totală

de 1205000 lei, primit de către CCL nr. 20 or. Soroca, pentru construcția-

finisarea blocului locativ cu 56 apartamente, inclusiv și a apartamentului nr. 2 al

lui Orlov Vladimir cu 2 odăi, în sumă de 17636 lei și costul dobînzilor aferente,

pînă la achitarea deplină a creditelor.

Orlov Vladimir fiind lucrător al Portului Fluvial Rîbnița, în perioada anilor

1990 – 1991 a transferat primăriei Soroca suma de 18760 ruble, cota de

participare pentru un apartament cu 2 odăi.

Primăria Soroca beneficiind de dreptul la un apartament în blocul locativ, în

temeiul deciziei primăriei din 21 octombrie 1993, prin ordinul de repartiție nr.

338 din 09 noiembrie 1993, i-a repartizat cet. Orlov Vladimir apartamentul nr. 2

cu 2 odăi din str. Independenței, nr. 79A, or. Soroca.

Reclamanta a punctat că potrivit procesului verbal de recepție finală nr. 01

din 22 decembrie 1999 și procesul verbal de recepție finală f/n din 08 decembrie

2000 a fost efectuată darea în exploatare a blocului locativ din or. Soroca, str.

Independenței, nr. 79A.

Banca Comercială „Banca Socială” Societate pe Acțiuni precizează că la 27

octombrie 2015 suma datoriei neachitate pentru apartamentul cu 2 odăi eliberat

lui Orlov Vladimir, decedat la 04 decembrie 2001, succesor al defunctului Orlov

Serghei a constituit 33747 lei.

Solicită reclamanta încasarea în mod solidar din contul pîrîților, în beneficiul

Băncii Comerciale „Banca Socială” Societate pe Acțiuni a datoriei în sumă de

33747 lei.

Prin Hotărârea Judecătoriei Soroca din 25 mai 2016, cererea de chemare în

judecată depusă de Banca Comercială „Banca Socială” Societate pe Acțiuni

împotriva CCL nr. 20 or. Soroca, Consiliului Soroca, Primăriei Soroca și Orlov

Serghei, privind încasarea datoriei a fost respinsă (f.d. 137, 143-145, vol. I).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a

tuturor probelor prezente și a constatat că cerințele invocate în acțiunea nu se

încadrează în prevederile Legii.

La 31 mai 2016, Banca Comercială „Banca Socială” Societate pe Acțiuni a

depus cererea de apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitînd casarea

hotărârii Judecătoriei Soroca din 25 mai 2016, cu emiterea a unei noi hotărîri,

prin care acțiunea să fie admisă.

În motivarea apelului a indicat că prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre fiind în contradicție cu

circumstanțele pricinii, fiind încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 18 octombrie 2016, apelul declarat de

Banca Comercială „Banca Socială” Societate pe Acțiuni a fost admis, casată

2

hotărîrea Judecătoriei Soroca din 25 mai 2015, fiind pronunțată o nouă hotărîre,

prin care cererea de chemare în judecată depusă de Banca Comercială „Banca

Socială” Societate pe Acțiuni împotriva CCL nr. 20 or. Soroca, Consiliului

Soroca, Primăriei Soroca și Orlov Serghei, privind încasarea datoriei, a fost

admisă parțial, dispunîndu-se încasarea în mod solidar din contul CCL nr. 20 or.

Soroca și Consiliului raional Soroca, în beneficiul Băncii Comerciale „Banca

Socială” Societate pe Acțiuni suma de 30441 lei – cu titlu de datorie (f.d. 180,

181-183, vol. I).

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 17 ianuarie 2017, a fost corectată

eroarea strecurată în decizia Curții de Apel Bălți din 18 octombrie 2016, prin

înlocuirea sintagmei „Consiliul Soroca”, cu sintagma „Consiliul raional Soroca”

(f.d. 221, vol. I)

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant sunt întemeiate, găsindu-și reflectarea în probele acumulate la materialele

dosarului.

Astfel, instanța de apel a indicat că prima instanță nu a dat o apreciare

obiectivă și justă probelor administrate, nu a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și incorect a aplicat

normele de drept material și procedural, în consecință adoptînd o hotărîre

neîntemeiată.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 07 februarie 2017, CCL nr.

20, or. Soroca, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei pentru rejudecare în instanța de

apel – Curtea de Apel Bălți.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a constatat toate

circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a apricinii, fiind aplicate

eronat normele de drept material.

Instanța de recurs constată că la dosar este anexată scrisoarea Curții de Apel

Bălți, prin care la 03 noiembrie 2016 a fost expediată copia decizie instanței de

apel în adresa părților (f.d. 184), fiind recepționată de către recurentă la 08

noiembrie 2016 (f.d. 187).

Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Prin urmare, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat cu

omiterea termenului.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului un

complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 09 martie 2017, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului, iar

la 07 aprilie 2017, în adresa Curții Supreme de Justiție a parvenit referința prin

3

care Banca Comercială „Banca Socială” Societate pe Acțiuni a solicitat

respingerea recursului ca inadmisibil.

Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de CCL nr. 20, or. Soroca este

inadmisibil.

În conformitate cu dispoziția art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de

declarare prevăzut la art. 434.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție punctează că recurentul a declarat recurs la 07

februarie 2017 împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 18 octombrie 2016, cu

nerespectarea prevederilor art. 434 CPC, care statuează expres că recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei

integrale.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, instanța de recurs a constatat

existența temeiurile prevăzute la art. 433 CPC la lit. b), care exhaustiv prevede că

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului

de declarare prevăzut la art. 434.

În acest sens, instanța de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1)

CPC, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.

433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere

motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite

conform prevederilor art. 270 CPC și nu conține nici o referire cu privire la

fondul recursului.

Astfel, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag. l al Convenției, nu impune motivarea în

detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții

legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o

instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.

26561/1995).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că ține de obligația părților

de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță

(a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007,

Ponomaryov contra Ucrainei din 03 aprilie 2008, Pîrnău ș.a. vs Republica

4

Moldova din 31 ianuarie 2012 și SA „Universul” vs Republica Moldova din 10

iulie 2012).

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că recursul declarat

de CCL nr. 20 or. Soroca este tardiv, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, ajunge la concluzia de a

considera recursul ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. b), art. 440 alin. (1) CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

D I S P U N E:

Recursul declarat de CCL nr. 20, or. Soroca se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecători Ion Druță

Iuliana Oprea

5