Decizia nr. 15/2023 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 1459/1/2023 — recurs în interesul legii

Pe rol se află Dosarul nr. 1.459/1/2023 având ca obiect recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, vizând următoarea problemă de drept: Fapta constând în deţinerea sau comercializarea pe teritoriul României a unui număr de peste 10.000 de ţigarete nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, cunoscând că acestea provin din contrabandă, ca urmare a ieşirii din fondul legislaţiei active a incriminării prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în intervalul 5 mai-16 iunie 2022, îndeplineşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care are natura unei norme juridice speciale în raport cu infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) din Codul penal, care este o normă generală.

Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a fost constituit conform prevederilor art. 473 alin. (1) din Codul de procedură penală, art. 30 alin. (1) şi art. 31 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 3. Şedinţa a fost prezidată de către preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Corina-Alina Corbu.

La şedinţa de judecată a participat doamna Nicoleta Eucarie, procuror al Secţiei judiciare – Serviciul judiciar penal din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Totodată, la şedinţa de judecată a participat doamna magistrat-asistent Elena-Mihaela Mustaţă, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 32 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

După prezentarea referatului de către magistratul-asistent, preşedintele Completului pentru soluţionarea recursului în interesul legii, doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând că nu sunt cereri de formulat ori chestiuni prealabile de invocat, a solicitat doamnei procuror Nicoleta Eucarie să susţină punctul de vedere cu privire la problema de drept supusă dezlegării şi interpretării unitare ce face obiectul cauzei de faţă.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că sesizarea îndeplineşte toate condiţiile de admisibilitate şi a solicitat stabilirea unui mod unitar de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale, în sensul de a se statua că fapta constând în deţinerea, în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a unui număr de peste 10.000 de ţigarete nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, cunoscând că acestea provin din contrabandă, ca urmare a ieşirii din fondul legislaţiei active a incriminării prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în intervalul 5 mai-16 iunie 2022, constituie infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care are natura unei norme juridice speciale în raport cu infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) din Codul penal, care este o normă generală.

Pe de altă parte, a învederat că, în considerentele sesizării, procurorul general şi-a exprimat şi punctul de vedere cu privire la concursul dintre infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi cea de tăinuire.

De asemenea, a arătat că din considerentele sesizării rezultă şi că fapta constând în deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a unui număr de peste 10.000 de ţigarete nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, cunoscând că provin însă din infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (1) şi (3) din Codul vamal, constituie infracţiunea de tăinuire (tot în intervalul 5 mai-16 iunie 2022).

Preşedintele completului pentru soluţionarea recursului în interesul legii, doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a reţinut dosarul în pronunţare asupra recursului în interesul legii. ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE – COMPLETUL PENTRU SOLUŢIONAREA RECURSULUI ÎN INTERESUL LEGII, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele: I. Problema de drept care a generat practica neunitară

Prin recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a susţinut că, în practica judiciară naţională, nu există un punct de vedere unitar referitor la structura infracţiunii de contrabandă asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, respectiv raportul său cu infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (1) din Codul penal, existând mai multe orientări jurisprudenţiale.

S-a arătat că problema de drept supusă examinării a luat naştere în cauzele pendinte având ca obiect infracţiunea de contrabandă asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, dispoziţii care au fost suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, în intervalul cuprins între 5 mai 2022 (data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 176/2022, prin care aceste dispoziţii legale au fost declarate neconstituţionale) şi 16 iunie 2022 (17 iunie 2022 fiind data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal, prin care s-a reincriminat infracţiunea de contrabandă asimilată).

În acest context juridic, instanţele, sesizate prin rechizitorii sau prin solicitări de constatare a intervenirii unei legi de dezincriminare, conform procedurii prevăzute de art. 595 din Codul de procedură penală, cu fapte constând în deţinerea sau comercializarea unui număr de peste 10.000 de ţigarete nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, cunoscând că acestea provin din contrabandă, încadrate juridic iniţial în infracţiunea de contrabandă asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în considerarea dispoziţiilor obligatorii ale art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, trebuie să stabilească dacă fapta concretă cu care au fost sesizate a fost dezincriminată ori dacă aceasta este incriminată de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a expus divergenţele existente în jurisprudenţă, opinând în sensul că fapta constând în deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a unui număr de peste 10.000 de ţigarete nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, cunoscând că acestea provin din contrabandă, ca urmare a ieşirii din fondul legislaţiei active a incriminării prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în intervalul 5 mai-16 iunie 2022, constituie infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care are natura unei norme juridice speciale în raport cu infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) din Codul penal, care este o normă generală. II. Dispoziţii legale relevante

Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, forma în vigoare până la 5.05.2022 Art. 270. – (…) (2) Constituie, de asemenea, infracţiune de contrabandă şi se pedepseşte potrivit alin. (1): a) introducerea în sau scoaterea din ţară, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 de lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 de lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri; (…). (3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în vigoare începând cu data de 17 iunie 2022, în urma modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 17 iunie 2022 Art. 270. – (…) (2) Constituie, de asemenea, infracţiune de contrabandă şi se pedepseşte potrivit alin. (1): a) introducerea în/sau scoaterea din ţară, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă sunt depăşite limitele cantitative prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul produselor accizabile supuse marcării, sau dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 de lei, în cazul produselor accizabile nesupuse marcării, şi mai mare de 40.000 de lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri; (…). (3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, dacă sunt depăşite limitele cantitative sau valorice prevăzute la alin. (2) lit. a).

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal Art. 452. – Infracţiuni (1) Constituie infracţiuni următoarele fapte: (…) h) deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri; (…). (2) Infracţiunile prevăzute la alin. (1) se pedepsesc astfel: (…) b) cu închisoare de la un an la 5 ani, cele prevăzute la lit. b), e) şi h)-k);

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în vigoare începând cu data de 17 iunie 2022, în urma modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 594 din 17 iunie 2022, care prin art. VII a stabilit că prevederile art. IV intră în vigoare de la data publicării ordonanţei de urgenţă în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia pct. 1 şi 2 care intră în vigoare la data de 1 iulie 2022. Art. 452. – Infracţiuni (1) Constituie infracţiuni următoarele fapte: (…) h) deţinerea de către orice persoană sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, cu excepţia celor deţinute în antrepozitul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, tutun de fumat peste 1 kg, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri; (…). (2) Infracţiunile prevăzute la alin. (1) se pedepsesc astfel: (…) c) cu închisoare de la 2 ani la 7 ani, cele prevăzute la lit. a), c), d), h), h1) şi l).

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare anterior Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal Art. 296 1 . – (1) Constituie infracţiuni următoarele fapte: (…) l) deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri.

Codul penal adoptat prin Legea nr. 286/2009 Art. 270. – (1) Primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaşte natura acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă. (2) Pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor. (3) Tăinuirea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte.

Codul penal adoptat prin Legea nr. 15/1968 Art. 221. – Primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obţinerea pentru sine ori pentru altul a unui folos material, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani, fără ca sancţiunea aplicată să poată depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea din care provine bunul tăinuit. Tăinuirea săvârşită de soţ sau de o rudă apropiată nu se pedepseşte. III. Examenul jurisprudenţial. Soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti

Problema de drept supusă examinării a luat naştere în cauzele având ca obiect infracţiunea asimilată celei de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, urmare a Deciziei nr. 176 din 24 martie 2022 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 5 mai 2022, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituţionale.

Instanţele sesizate prin rechizitorii sau prin solicitări de constatare a intervenirii unei legi de dezincriminare în procedura prevăzută de art. 595 din Codul de procedură penală, în legătură cu fapte constând în deţinerea sau comercializarea unui număr de peste 10.000 de ţigarete nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, cunoscând că acestea provin din contrabandă, încadrate juridic în infracţiunea asimilată infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în considerarea dispoziţiilor art. 4 din Codul penal sau art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, au stabilit fie că faptele sunt incriminate de o altă lege în vigoare, sub o altă denumire [infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sau infracţiunea prevăzută de art. 270 din Codul penal], fie că fapta concretă a fost dezincriminată.

Infracţiunea asimilată celei de contrabandă a fost reconfigurată şi reincriminată la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 17 iunie 2022.

Examenul jurisprudenţei actuale a evidenţiat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la structura infracţiunii asimilate infracţiunii de contrabandă, prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României şi, respectiv, raportul său cu infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 270 alin. (1) din Codul penal, existând mai multe orientări.

Într-o primă orientare jurisprudenţială, instanţele au considerat că infracţiunea asimilată celei de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, constând în deţinerea sau comercializarea unui număr de peste 10.000 de ţigarete supuse marcării, nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, cunoscând că acestea provin din contrabandă, reprezintă o infracţiune complexă care include în conţinutul său infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, infracţiune care anterior se regăsea la art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

S-a specificat că scoaterea din fondul legislativ activ a infracţiunii complexe, subsecvent Deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale, a determinat, în intervalul 5 mai-16 iunie 2022, revenirea la caracterul de sine stătător al infracţiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Astfel, în temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a Codului penal, instanţele au considerat că fapta constând în deţinerea sau comercializarea peste limita de 10.000 de ţigarete nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, cunoscând că acestea provin din contrabandă, se încadrează juridic în dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Aplicând acest raţionament, instanţele au pronunţat, în consecinţă, hotărâri definitive de condamnare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal [anterior art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal] şi, respectiv, au respins sesizările având drept obiect constatarea legii de dezincriminare, în cauzele având ca obiect contestaţii la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 595 din Codul de procedură penală.

Au fost anexate cererii de recurs în interesul legii mai multe hotărâri judecătoreşti care exprimă această orientare jurisprudenţială, pronunţate de instanţe din raza de competenţă a curţilor de apel: Alba Iulia, Bacău, Braşov, Bucureşti, Cluj, Craiova, Galaţi, Iaşi, Piteşti, Suceava, Târgu Mureş şi Timişoara.

În cea de-a doua orientare jurisprudenţială s-a reţinut că infracţiunea asimilată infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, reprezintă o incriminare specială a infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 270 din Codul penal, cu sublinierea că, faţă de situaţia premisă şi de conţinutul constitutiv, nu poate fi calificată ca o infracţiune complexă ce absoarbe infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal ce are ca premisă, în opinia unor instanţe, existenţa unor depozite clandestine de produse accizabile rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale, fără forme legale, a unor produse supuse accizării.

Prin urmare, constatând incidenţa art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, instanţele au considerat că deţinerea sau comercializarea unui număr de peste 10.000 de ţigarete nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, cunoscând că acestea provin din contrabandă, se încadrează juridic în dispoziţiile art. 270 din Codul penal privind infracţiunea de tăinuire.

S-a argumentat că, urmare a Deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale, nu se poate considera că a intervenit o dezincriminare totală a faptei de a deţine bunuri provenite din contrabandă, ci numai atunci când fapta concretă nu este acoperită de infracţiunea de tăinuire. Astfel, lipsirea de efecte juridice a normei speciale de incriminare prin decizia instanţei de contencios constituţional s-a arătat că determină aplicabilitatea dispoziţiilor normei generale, respectiv nu există o ipoteză generală de dezincriminare, în sensul că incriminarea din legea veche este suprimată şi nu mai are corespondent în legea nouă, atât timp cât conţinutul infracţiunii asimilate celei de contrabandă se regăseşte parţial în cel al infracţiunii de tăinuire. S-a făcut trimitere la considerentele Curţii Constituţionale din Decizia nr. 651/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 20 decembrie 2018, prin care s-a statuat că, atunci când printr-o decizie a Curţii Constituţionale se constată neconstituţionalitatea totală sau parţială a unei norme de incriminare, decizia echivalează în privinţa efectelor cu o lege de dezincriminare, şi s-a apreciat că fapta afectată de Decizia nr. 176/2022 a instanţei de contencios constituţional continuă să fie incriminată ca tăinuire.

Deopotrivă, s-a motivat că nici infracţiunea asimilată infracţiunii de contrabandă şi nici cea de tăinuire nu au natura unei infracţiuni complexe absorbante prin raportare la infracţiunea de deţinere în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Prin urmare, această din urmă infracţiune, distinctă, continuă să se aplice şi ulterior Deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale în acelaşi domeniu ca şi cel anterior acestei decizii, neputându-se aprecia că decizia instanţei de contencios constituţional determină reţinerea infracţiunii prevăzute de Codul fiscal, tuturor ipotezelor reglementate de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, dacă sunt atinse pragurile de cantităţi de bunuri prevăzute de lege.

În cadrul acestei orientări jurisprudenţiale s-a conturat şi suborientarea în conformitate cu care Decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale a condus la înlăturarea infracţiunii complexe prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, fără însă să opereze dezincriminarea, fapta fiind incriminată în continuare ca infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 270 alin. (1) din Codul penal, ce constituie lege penală mai favorabilă faţă de infracţiunea complexă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, aşa cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal.

Orientarea jurisprudenţială anterior expusă se regăseşte în hotărâri pronunţate de instanţele din raza de competenţă a curţilor de apel Oradea şi Cluj.

În cea de-a treia orientare jurisprudenţială, instanţele au considerat că infracţiunea asimilată celei de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, este, în esenţă, o infracţiune simplă, iar, ca urmare a ieşirii acesteia din fondul legislaţiei active, a intervenit dezincriminarea faptei, neregăsindu-se în conţinutul vreunei alte infracţiuni. În motivare, a fost indicată Decizia nr. 176 din 24 martie 2022 a Curţii Constituţionale, prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României şi s-au aplicat prevederile art. 4 din Codul penal potrivit cărora legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.

S-a arătat că infracţiunea asimilată infracţiunii de contrabandă nu reprezintă o infracţiune complexă şi, ca atare, nu include în conţinutul său nici infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, nici vreo altă infracţiune.

Deopotrivă, s-a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, fiindcă, în cazul acestei infracţiuni, prin deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării se înţelege deţinerea unor bunuri în stare de materie primă.

Un alt argument a fost că, în cazul ţigaretelor provenite din contrabandă, acestea reprezintă bunuri eliberate pentru consum în alt stat, iar deţinerea lor nu poate constitui infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care se referă la bunuri neeliberate pentru consum, aflate în procesul de marcare, anterior celui de punere în liberă circulaţie.

Subliniindu-se că art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României a fost scos din fondul legislativ activ, în perioada 5 mai-16 iunie 2022, iar faptele cu care au fost sesizate nu pot fi încadrate juridic în vreo altă infracţiune, instanţele au constatat intervenită dezincriminarea, cu consecinţa pronunţării soluţiei de achitare.

Această a treia orientare jurisprudenţială se regăseşte în hotărâri pronunţate, ca instanţe de apel, de curţile de apel Bacău, Constanţa şi Craiova. IV. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În procesul de unificare a jurisprudenţei, prin Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014, s-a statuat că fapta de a deţine în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracţiunea prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României. În considerentele deciziei, infracţiunea de contrabandă în formă asimilată a fost caracterizată ca formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleaşi cerinţe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracţiunea de contrabandă.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală din cadrul instanţei supreme a mai statuat, prin Decizia nr. 11 din 22 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 2 iunie 2015, că, în cazul infracţiunii de contrabandă prevăzute de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, se impune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a bunurilor sau mărfurilor introduse ilegal pe teritoriul vamal al României, concomitent cu obligarea inculpaţilor la plata sumelor reprezentând datoria vamală, numai în ipoteza în care acestea au trecut de primul birou vamal situat pe teritoriul vamal comunitar fără să fi fost prezentate în vamă şi transportate spre acest birou vamal. În contextul examinării problemei de drept a luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale a bunurilor sau mărfurilor introduse ilegal pe teritoriul vamal al României în cazul infracţiunii de contrabandă, în conţinutul deciziei s-a precizat că, în cazul infracţiunii de contrabandă, sunt asimilate autoratului unele forme ale participaţiei penale, iar, pe de altă parte, infracţiunea de tăinuire este absorbită în infracţiunea de contrabandă.

În acelaşi scop al unificării practicii judiciare la nivel naţional, prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 62 din 28 ianuarie 2016, s-a stabilit că noţiunea de contrabandă utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma cunoscând că acestea provin din contrabandă, priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor ori a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau introducerea în ţară a acestor bunuri ori mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal [şi nu echivalează cu infracţiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) şi art. 270 alin. (2) din aceeaşi lege, cu toate elementele constitutive ale acesteia].

Anterior incriminării, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010), a infracţiunii asimilate celei de contrabandă la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României şi a infracţiunii prevăzute de art. 296 1 alin. (1) lit. (l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, se evidenţiază, ca jurisprudenţă a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Decizia nr. 2.743 din data de 11 septembrie 2008, în ale cărei considerente s-a reţinut că fapta inculpatului care, după introducerea în ţară a ţigărilor în mod ilegal, a fost de acord să ajute la transportul ţigărilor, contra unei sume de bani, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire, prevăzute de art. 221 din Codul penal (din 1969).

Prin Decizia nr. 2.125 din data de 18 iunie 2013, pronunţată în calea ordinară de atac a recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, s-a arătat că, în cazul modalităţii specifice a elementului material care se încadrează atât în deţinere în afara antrepozitului fiscal, cât şi în contrabandă, infracţiunea de contrabandă este o infracţiune complexă care include deţinerea bunurilor în afara antrepozitului fiscal.

În ceea ce priveşte practica judiciară recentă a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin hotărârile pronunţate, fie cu ocazia soluţionării recursurilor în casaţie fundamentate pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală), fie a căii de atac a contestaţiei întemeiate pe art. 597 alin. (7) din Codul de procedură penală raportat la art. 595 din Codul de procedură penală (care reglementează contestaţia la executare în cazul intervenirii unei legi penale noi sau a unei decizii a Curţii Constituţionale), s-a validat orientarea potrivit căreia există o continuitate de incriminare: a) în dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că, drept urmare a Deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale, sunt incidente dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, care prevăd că dispoziţiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire. S-a apreciat că, în pofida faptului că dispoziţiile care reglementau infracţiunea de contrabandă în formă asimilată, prevăzută de dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, au fost declarate neconstituţionale, faptele şi-au păstrat caracterul infracţional, fiind incriminate în cuprinsul dispoziţiilor art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal; b) în dispoziţiile art. 270 alin. (1) din Codul penal. În argumentare, au fost evocate considerentele Deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale prin care s-a arătat că infracţiunea asimilată celei de contrabandă incriminată prin dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu este altceva decât o infracţiune de tăinuire, prin elementul său material, care priveşte bunuri de un anumit specific, respectiv bunuri care provin din contrabandă, a căror deţinere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat al statului. V. Direcţia legislaţie, jurisprudenţă şi contencios

Direcţia legislaţie, jurisprudenţă şi contencios – Serviciul pentru studiul şi unificarea jurisprudenţei din cadrul instanţei supreme a transmis deciziile nr. 101 din 8 februarie 2023, nr. 182/RC din 14 martie 2023, nr. 678 din 11 noiembrie 2023, nr. 598 din 4 octombrie 2020 şi nr. 580 din 28 septembrie 2022, pronunţate de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acestea regăsindu-se printre hotărârile judecătoreşti depuse de titularul sesizării odată cu cererea de recurs în interesul legii. VI. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României

Semnificativă pentru problema de drept ce formează obiectul prezentului recurs în interesul legii este Decizia nr. 176 din 24 martie 2022 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 5 mai 2022, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituţionale, relevante fiind considerentele prin care instanţa de contencios constituţional a precizat: – (…) deşi noţiunea de „contrabandă” utilizată de legiuitor la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu echivalează cu infracţiunea de contrabandă prevăzută la art. 270 alin. (1) şi alin. (2), lit. a), b) şi c) din aceeaşi lege, cu toate elementele constitutive ale acesteia, bunurile/mărfurile, obiect al infracţiunii prevăzute la alin. (3), pot proveni din/pot fi destinate faptelor săvârşite conform alin. (1) al art. 270 din Codul vamal al României sau pot proveni din/pot fi destinate faptelor săvârşite conform alin. (2) lit. a), b) şi c) din acelaşi articol (paragraful 27); – în context, Curtea reţine că infracţiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României este, prin elementul său material, o infracţiune de tăinuire, care priveşte bunuri de un anumit specific, respectiv bunuri ce provin din contrabandă, a căror deţinere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat al statului (paragraful 29); – infracţiunile incriminate prin art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 şi prin art. 270 alin. (3) din Codul vamal constituie forme specifice de evaziune fiscală (…) cea din urmă – contrabanda, atât în varianta-tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei – o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor (…) – paragraful 35. VII. Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

În Cauza C-459/07 Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz – Hotărârea din 2 aprilie 2009, noţiunea de contrabandă este legată de introducerea neregulamentară a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, observându-se, pe de o parte, riscul foarte ridicat ca aceste mărfuri să fie, în final, integrate în circuitul economic al statelor membre, iar, pe de altă parte, necesitatea de a proteja resursele proprii ale Comunităţii.

De asemenea, în Cauza C-230/08 Dansk Transport og Logistik împotriva Skatteminsteriet – Hotărârea din 29 aprilie 2010, noţiunea de contrabandă este raportată la introducerea ilegală a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, reiterându-se că aceasta se produce din momentul trecerii mărfurilor de primul birou vamal situat în interiorul teritoriului menţionat fără ca acestea să fie prezentate la biroul vamal respectiv. S-a statuat şi care este momentul exigibilităţii diverselor taxe, respectiv că faptul generator al accizei şi al taxei pe valoarea adăugată se produce în momentul în care aceste bunuri sunt introduse pe teritoriul comunităţii. VIII. Punctul de vedere exprimat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Formulând recursul în interesul legii, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a opinat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de recurs în interesul legii şi că, pe fondul problemei de drept, soluţia legală în materie este reflectată de prima orientare jurisprudenţială, cea majoritară.

În esenţă, s-a arătat că infracţiunea de contrabandă în formă asimilată, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, constând în fapta persoanei de a deţine un număr de peste 10.000 de ţigarete, provenite din contrabandă, constituie o infracţiune complexă în al cărei conţinut se regăseşte infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ambele fiind apreciate ca norme speciale în raport cu infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) din Codul penal.

În ceea ce priveşte obiectul juridic al celor două infracţiuni s-a indicat că, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, acesta priveşte relaţiile sociale în legătură cu regimul impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, iar obiectul juridic al infracţiunii asimilate contrabandei este unul complex ce include suplimentar şi relaţiile sociale în legătură cu regimul frontierei de stat.

Cu referire la obiectul material al infracţiunii de contrabandă în formă asimilată, s-a subliniat că este reprezentat de ţigarete nemarcate sau marcate necorespunzător, purtând timbre eliberate în state extracomunitare, de regulă din Ucraina sau Republica Moldova, bunuri care trebuie plasate sub regim vamal la intrarea pe teritoriul României.

Totodată, s-a evidenţiat că ţigaretele provenite din afara teritoriului ţării reprezintă produse accizabile care trebuie supuse marcării potrivit dispoziţiilor art. 421 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, pentru a fi eliberate pentru consum sau importate pe teritoriul României, constituind astfel obiectul material şi al infracţiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Pentru situaţia în care acciza nu a fost plătită s-a menţionat că deţinerea nu poate avea loc decât într-un antrepozit fiscal, per a contrario, deţinerea produselor accizabile în afara antrepozitului fiscal presupune o acciză neplătită, antrepozitul fiscal reprezentând un regim suspensiv de accize.

În conformitate cu art. 338 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, produsele accizabile, în categoria cărora intră şi ţigaretele, sunt supuse accizelor la momentul producerii pe teritoriul Uniunii Europene sau la momentul importului pe teritoriul Uniunii Europene, fiind exigibile în momentul importului chiar neregulamentar, cu excepţia cazului în care produsele accizabile sunt plasate imediat după import în regim suspensiv de accize, potrivit dispoziţiilor art. 339 alin. (1) şi art. 340 alin. (1) lit. d) din acelaşi act normativ.

Astfel, situaţia introducerii de ţigarete pe teritoriul ţării, cu nerespectarea regimului frontierei, prin contrabandă, reprezintă un import neregulamentar ce atrage din acel moment obligaţia de plată a accizelor, accize care nu au fost însă percepute, motiv pentru care deţinerea acestor bunuri este interzisă, conform art. 362 alin. (1) şi (7) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în afara unui antrepozit fiscal.

S-a considerat că, în contextul în care acţiunea realizată întruneşte condiţiile elementului material specific ambelor infracţiuni, respectiv fapta de a deţine un număr de peste 10.000 de ţigarete, provenite din contrabandă, în afara antrepozitului fiscal, infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal – infracţiune cu caracter general este absorbită în infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, normă cu caracter special.

Prin urmare, s-a concluzionat că ieşirea din vigoare, la data de 5 mai 2022, a art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu a produs dezincriminarea atât timp cât fapta concretă a rămas în sfera ilicitului penal, fiind incriminată de dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, situaţie în care norma generală este reactivată.

Problema concursului de calificări între infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 270 din Codul penal s-a apreciat că se pune atunci când, în acuzaţia reţinută de organele judiciare, situaţia premisă o reprezintă provenienţa a peste 10.000 de ţigarete din infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (1) sau (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

În această situaţie, s-a considerat că infracţiunea de contrabandă în formă asimilată, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, reprezintă o infracţiune complexă care include infracţiunea de tăinuire în raport cu infracţiunile prevăzute de art. 270 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ.

Însă, atunci când acuzaţia, astfel cum a fost formulată, priveşte deţinerea sau comercializarea unui număr de peste 10.000 de ţigarete, produse accizabile, provenite din contrabandă, în sensul larg stabilit prin Decizia nr. 32/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv introduse în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal ori prin locurile stabilite pentru control vamal, dar prin sustragerea de la acest control, fără a fi întrunite condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (1) sau (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, această situaţie premisă exclude de plano incidenţa infracţiunii de tăinuire (întrucât nu s-a dovedit că bunurile provin din infracţiunea de contrabandă).

S-a arătat că, în mod evident, infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal este, la rândul său, ca şi infracţiunea de contrabandă asimilată, o infracţiune specială faţă de infracţiunea de tăinuire, dispoziţiile art. 270 din Codul penal reprezentând o normă penală cu caracter general.

Cum asupra faptului că infracţiunea asimilată contrabandei este o infracţiune complexă, care a înglobat infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, există consens, s-a specificat că ieşirea din fondul legislativ a celei dintâi permite stabilirea încadrării juridice în dispoziţiile celei de-a doua, ca infracţiune specială în raport cu infracţiunea de tăinuire.

S-a mai arătat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022, în vigoare de la data de 17 iunie 2022, a modificat art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, pentru a corespunde exigenţelor constituţionale, intervenţia legiuitorului producându-se în interiorul termenului de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. (1) din Constituţie, interval în care textul care reglementa infracţiunea de contrabandă în formă asimilată a fost suspendat de drept.

Aşadar, textul legal de incriminare nu a produs efecte între momentul publicării Deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale şi cel al publicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022 în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Prin urmare, în acest interval de timp, 5 mai 2022-16 iunie 2022, organele judiciare nu au putut să înceapă urmărirea penală, să pună în mişcare acţiunea penală ori să dispună trimiterea în judecată şi, cu atât mai puţin, să dispună condamnarea unei persoane pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale, legiuitorul a reintrodus, într-o variantă diferită de cea reglementată până la data de 5 mai 2022, infracţiunea asimilată contrabandei, care, în intervalul menţionat, a suferit o abrogare atipică sau implicită, această împrejurare nefiind însă echivalentă cu dezincriminarea faptei.

O faptă este dezincriminată doar dacă fapta săvârşită în concret nu mai îndeplineşte elementele constitutive ale niciunei infracţiuni, organul judiciar făcând aplicarea art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Faţă de cele expuse, s-a susţinut că infracţiunea de contrabandă asimilată are natura juridică a unei norme speciale, respectiv a unei incriminări cu un obiect de reglementare specific bunurilor/mărfurilor supuse controlului vamal la intrarea sau ieşirea din ţară, atât în raport cu infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 din Codul penal, cât şi în raport cu infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal.

S-a mai arătat că, în măsura în care organele judiciare vor stabili că faptele de contrabandă asimilată săvârşite anterior datei de 17 iunie 2022 întrunesc, în concret, elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire sau ale infracţiunii de deţinere sau comercializare de produse accizabile nemarcate, peste plafonul stabilit de lege, în afara antrepozitului fiscal, va fi necesar a se stabili legea penală mai favorabilă, demers în cadrul căruia va fi avută în vedere, potrivit art. 5 alin. (2) din Codul penal, inclusiv infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în forma declarată neconstituţională (fiind necesar a se stabili dacă bunurile sunt sub sau peste plafonul permis de lege).

În mare parte, variantele de comitere ale infracţiunii de contrabandă în formă asimilată se suprapun atât pe cele ale infracţiunii de tăinuire, cât şi pe cele ale infracţiunii de deţinere sau de comercializare de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător sau cu marcaje false, peste limita a 10.000 de ţigarete, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, din perspectiva elementului material rezultând o continuitate.

Obiectul material al infracţiunii asimilate contrabandei îl include pe cel al infracţiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, fiind mai larg decât acesta, nefiind circumscris exclusiv produselor accizabile, ci tuturor bunurilor sau mărfurilor care trebuie supuse unui regim vamal.

Prin urmare, faptele pe care infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României le prevedea au continuat să fie incriminate prin dispoziţiile generale ale art. 270 din Codul penal sau ale art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal.

S-a subliniat că infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal nu poate avea ca situaţie premisă numai depozitele clandestine de produse accizabile, rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozitele fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării, un argument fiind inclusiv faptul că pentru existenţa infracţiunii nu se impune un subiect activ calificat.

A fost considerat evident că faptele încadrate anterior în infracţiunea de contrabandă în formă asimilată îndeplinesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, infracţiune care are ca premisă bunuri accizabile supuse marcării faţă de care nu a fost îndeplinită această obligaţie, deţinute în afara antrepozitului fiscal, indiferent dacă este vorba de un antrepozitar autorizat sau de o persoană fizică neautorizată de autoritatea competentă.

Faţă de argumentele expuse pe larg în cuprinsul sesi