Decizia nr. 45/2023 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 1050/1/2023

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedură civilă şi ale art. 34 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023 (Regulamentul ÎCCJ). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulamentul ÎCCJ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Gorj – Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 15 martie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 6.050/318/2022, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând următoarele: (i) a fost depus la dosar raportul asupra chestiunii de drept întocmit de doamna judecător-raportor Alina Pohrib, prin care se propune respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării; (ii) raportul asupra chestiunii de drept a fost comunicat părţilor din dosarul în care a fost formulată sesizarea, în conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; (iii) părţile menţionate la punctul (ii) de mai sus nu au formulat puncte de vedere cu privire la raport.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea din 15 martie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 6.050/318/2022, Tribunalul Gorj – Secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: ” Dacă în interpretarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1), (3) şi (10) din Normele referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, precum şi cele privind provenienţa şi circulaţia materialelor lemnoase destinate consumului propriu al proprietarului şi unele măsuri de aplicare a prevederilor Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor care revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 497/2020 în forma în vigoare până la data de 20.04.2022, coroborate cu dispoziţiile pct. I lit. t) din anexa nr. 1 la norme, volumul de material lemnos ce depăşeşte 20 mc transportat într-o perioadă de 12 luni consecutive de către o persoană fizică sau juridică şi care nu s-a înregistrat în SUMAL 2.0 ca transportator profesionist reprezintă material lemnos fără provenienţă legală şi în consecinţă persoana transportatoare săvârşeşte contravenţia prevăzută de art. 19 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 171/2010 în forma în vigoare de la data de 5.10.2021?”. II. Normele de drept ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile

Având în vedere chestiunea de drept supusă dezlegării, dispoziţiile din dreptul intern cu privire la care se solicită interpretarea sunt cele ale art. 10 alin. (1), (3) şi (10) din Normele referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, precum şi cele privind provenienţa şi circulaţia materialelor lemnoase destinate consumului propriu al proprietarului şi unele măsuri de aplicare a prevederilor Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor care revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 497/2020 pentru aprobarea Normelor referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, precum şi a celor privind provenienţa şi circulaţia materialelor lemnoase destinate consumului propriu al proprietarului şi a unor măsuri de aplicare a prevederilor Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor care revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn, cu modificările şi completările ulterioare (în cele ce urmează H.G. nr. 497/2020), în forma în vigoare până la 20.04.2022 (în cele ce urmează Normele sau Normele aprobate prin H.G. nr. 497/2020), pct. I lit. t) din anexa nr. 1 la Normele aprobate prin H.G. nr. 497/2020, art. 19 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, în forma în vigoare de la 5.10.2021 (în cele ce urmează Legea nr. 171/2010), şi anume: – art. 10 alin. (1), (3) şi (10) din Norme, în forma în vigoare până la 20.04.2022: ” Art. 10. – (1) La momentul începerii transportului materialelor lemnoase, emitentul avizului de însoţire este obligat să introducă în aplicaţia SUMAL 2.0 următoarele informaţii: a) în situaţia efectuării transportului de către un transportator profesionist, emitentul completează informaţiile standardizate în SUMAL 2.0, care generează avizul de însoţire cu stare online/offline şi îl transmite în format electronic către transportatorul profesionist; b) în situaţia efectuării transportului de către o persoană fizică sau juridică de la locul de recoltare, care nu îndeplineşte condiţia de transportator profesionist, emitentul completează informaţiile standardizate în SUMAL 2.0 care generează avizul de însoţire cu stare offline sau online şi completează avizul de însoţire în format letric sau transmite în format pdf avizul de însoţire generat pe dispozitivul mobil al emitentului, prevăzut în anexa nr. 5; c) în situaţia efectuării transportului de către o persoană fizică sau juridică din altă locaţie decât locul de recoltare, care nu îndeplineşte condiţia de transportator profesionist, emitentul completează informaţiile standardizate în SUMAL 2.0, care generează avizul de însoţire cu stare online şi transmite avizul de însoţire în format pdf sau print către transportator, dacă volumul transportat este între 0,1-3 mc; dacă transportul se face cu atelaje, volumul transportat poate fi de până la 5 mc, situaţie în care emitentul completează informaţiile standardizate în SUMAL 2.0, care generează avizul de însoţire cu stare online şi transmite avizul de însoţire în format pdf sau print către transportator. (…) (3) După primirea avizului de însoţire în format electronic de la emitent, transportatorul profesionist realizează patru fotografii ale mijlocului de transport încărcat – faţă, spate, lateral şi kilometrajul indicat la bord, înaintea deplasării, utilizând SUMAL 2.0 Avize; fotografia realizată din spate trebuie să cuprindă întreaga încărcătură şi numărul de înmatriculare al mijlocului de transport. În situaţia în care transportul se realizează cu atelaje, naval sau feroviar nu există obligaţia realizării a trei fotografii ale mijlocului de transport. (…). (10) Materialele lemnoase expediate/transportate cu încălcarea dispoziţiilor alin. (1) şi (3) sunt considerate de provenienţă ilegală.”; – pct. I lit. t) din anexa nr. 1 la Norme, în forma în vigoare până la 20.04.2022: ” I. Pentru aplicarea normelor, termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează: (…) t) transportator profesionist – orice persoană care transportă într-o perioadă de 12 luni consecutive un volum de materiale lemnoase/produse din lemn mai mare de 20 mc; calitatea de transportator profesionist obligă la înregistrarea în SUMAL 2.0.”; – art. 19 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 171/2010, în forma în vigoare de la 5.10.2021: ” Art. 19. – (2) Constituie contravenţii silvice, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să constituie infracţiuni, şi se sancţionează cu amendă şi cu confiscarea materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte: (…) c) transportul cu orice mijloace de transport al materialelor lemnoase fără provenienţă legală, aşa cum sunt stabilite de normele privind circulaţia materialelor lemnoase. Cuantumul amenzii care se aplică este cuprins între 5.000 lei până la 10.000 lei, pentru un volum cuprins între 0,1 şi 10 mc, inclusiv; ()”. III. Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanţei care a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina Actul administrativ atacat

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei silvice seria CCS nr. 0358401 din 10 aprilie 2022 (procesul-verbal sau procesul-verbal de contravenţie), un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Gorj – Postul de Poliţie Drăguţeşti (I.P.J. Gorj) a procedat la sancţionarea contravenţională a petentei A. pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de dispoziţiile art. 19 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 171/2010 prin raportare la dispoziţiile art. 10 alin. (1), (3) şi (10) din Norme, aplicându-i acesteia sancţiunea principală a „avertismentului” şi sancţiunea complementară a confiscării contravalorii materialului lemnos transportat peste volumul de 20 mc, respectiv a sumei de 4.058,57 lei.

Prin procesul-verbal s-a reţinut că, în perioada 11.10.2021-10.04.2022, petenta A. a transportat, cu autoutilitara cu numărul de înmatriculare ABC, în baza a 21 de avize de însoţire material lemnos emise pentru o persoană fizică sau juridică care nu îndeplineşte condiţia de transportator profesionist, un volum total de 42,940375 mc material lemnos, diverse specii şi sortimente. Plângerea contravenţională

Prin plângerea contravenţională formulată la 29 aprilie 2022, petenta A. a solicitat anularea procesului-verbal întocmit de I.P.J. Gorj, prin care a fost sancţionată contravenţional cu „avertisment”, aplicându-i-se şi sancţiunea complementară a confiscării contravalorii a 18,987975 mc material lemnos (lemn foc) în sumă totală de 4.058,57 lei, invocând, în esenţă, că nu există contravenţia reţinută în sarcina sa, întrucât pentru tot volumul de material lemnos transportat au existat acte de provenienţă, iar toate transporturile efectuate au fost înregistrate în aplicaţia SUMAL 2.0. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 6.573 din 2 noiembrie 2022, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. 6.050/318/2022, a fost admisă plângerea formulată de petenta A., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Gorj, şi, în consecinţă, a fost anulat procesulverbal de contravenţie şi au fost înlăturate sancţiunile aplicate.

În motivarea soluţiei expuse în cadrul paragrafului anterior, prima instanţă a reţinut că dispoziţiile art. 19 alin. (2) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 171/2010 sancţionează cu amendă contravenţională transportul de materiale lemnoase fără provenienţă legală, aşa cum sunt stabilite de normele privind circulaţia materialelor lemnoase, dar doar în ceea ce priveşte o cantitate cuprinsă între 0,1 şi 10 mc. Or, în modalitatea în care a fost constatată fapta, se poate observa că agentul constatator a creat o faptă unică „continuată”, care poate fi sancţionată ca o contravenţie, deşi fiecare faptă reprezintă un act în sine pentru care agentul constatator avea obligaţia să constate şi să dispună sancţionarea faptei.

În ceea ce priveşte lipsa provenienţei legale a materialului lemnos, prima instanţă a constatat că au fost indicate, de către agentul constatator, dispoziţiile art. 10 alin. (10) din Normele aprobate prin H.G. nr. 497/2020, care se referă la încălcarea dispoziţiilor alin. (1) şi (3) ale art. 10 din acelaşi act normativ.

Cu privire la încălcarea dispoziţiilor alin. (1) al art. 10 mai sus menţionat, instanţa a reţinut că subiectul activ poate fi doar emitentul avizului de însoţire, nu şi transportatorul, iar în ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor alin. (3) al aceluiaşi articol, a constatat că nu s-a reţinut, în sarcina petentei, că nu ar fi realizat cele patru fotografii ale mijlocului de transport, astfel cum prevăd dispoziţiile legale.

Totodată, astfel cum reiese din art. 8 alin. (4) din Normele aprobate prin H.G. nr. 497/2020, se are în vedere faptul că prin intermediul avizului de însoţire prevăzut la alin. (3) lit. c) se pot transporta: a) volume de masă lemnoasă de până la 20 mc/an de pe proprietăţile forestiere pentru care proprietarul poate recolta în regie proprie un volum de maximum 20 mc în condiţiile art. 62 alin. (3) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 46/2008 sau Codul silvic); b) volume de masă lemnoasă de maximum 20 mc/an de la locul recoltării, având ca destinaţie persoane fizice sau juridice care nu au calitatea de profesionist, instituţii de cult şi instituţii şi entităţi publice.

Or, în acest caz, legea nu mai are un caracter predictibil, în situaţia în care la pct. I lit. t) din anexa nr. 1 la Norme se menţionează, ca transportator profesionist, orice persoană care transportă, într-o perioadă de 12 luni consecutive, un volum de materiale lemnoase/produse din lemn mai mare de 20 mc. Calitatea de transportator profesionist obligă la înregistrarea în SUMAL 2.0.

Noţiunea de an calendaristic fiind anul care începe cu prima zi din an şi care se încheie în ultima zi a anului, respectiv 31 decembrie, rezultă că agentul constatator nu se putea raporta la o altă perioadă decât a celor 12 luni ale anului 2021, în situaţia în care sancţionarea faptelor nu s-ar fi prescris. Apelul declarat în cauză

Împotriva sentinţei indicate la paragraful 12 din prezenta decizie a declarat apel intimatul I.P.J. Gorj, susţinând că, potrivit pct. I lit. t) din anexa nr. 1 la Normele aprobate prin H.G. nr. 497/2020, orice persoană care transportă, într-o perioadă de 12 luni consecutive, un volum de material lemnos mai mare de 20 mc este transportator profesionist, iar calitatea de transportator profesionist obligă la înregistrarea în SUMAL 2.0.

Aşadar, calitatea de transportator profesionist se dobândeşte automat după depăşirea volumului de 20 mc material lemnos transportat într-o perioadă de 12 luni consecutive.

Prin art. 4 alin. (4), art. 5 alin. (4) şi art. 10 din acelaşi act normativ sunt instituite, în sarcina transportatorilor profesionişti, o serie de obligaţii, astfel încât să se poată urmări, de către autorităţi, o exploatare legală a materialului lemnos transportat.

Apelantul apreciază că, faţă de conţinutul prevederilor art. 10 din Normele aprobate prin H.G. nr. 497/2020, care reglementează o serie de obligaţii în sarcina transportatorului profesionist, în mod corect s-a procedat la sancţionarea petentului pentru transportul, cu orice mijloace de transport, al materialelor lemnoase fără provenienţă legală, aşa cum sunt stabilite de normele privind circulaţia materialelor lemnoase. Cuantumul amenzii care se aplică este cuprins între 5.000 lei până la 10.000 lei, pentru un volum cuprins între 0,1 şi 10 mc inclusiv, conform art. 19 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 171/2010. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile

Ulterior punerii în discuţia părţilor a necesităţii sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, Tribunalul Gorj – Secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept menţionate la paragraful 7 din prezenta decizie. IV. Punctul de vedere al completului de judecată care a adresat sesizarea A. Cu privire la admisibilitatea sesizării

Instanţa de trimitere a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă pentru admiterea sesizării.

Astfel, s-a arătat că sunt îndeplinite condiţiile privind existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, care să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al unei curţi de apel sau al unui tribunal, învestit să soluţioneze cauza în ultimă instanţă, Tribunalul Gorj – Secţia contencios administrativ şi fiscal fiind instanţă legal învestită cu soluţionarea unei cereri de apel, într-un litigiu ce are ca obiect plângere contravenţională, ceea ce conferă tribunalului competenţa exclusivă de soluţionare în ultimă instanţă (ca instanţă de apel), conform art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare (O.G. nr. 2/2021), coroborat cu art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă.

Condiţia de admisibilitate referitoare la caracterul esenţial al chestiunii de drept pentru soluţionarea pe fond a cauzei în care se invocă este îndeplinită, deoarece, faţă de obiectul cauzei – plângere contravenţională – şi faţă de starea de fapt reţinută din probe – transport de material lemnos ce depăşeşte volumul de 20 mc într-o perioadă de 12 luni consecutive de către o persoană fizică ce nu s-a înregistrat în SUMAL 2.0 ca transportator profesionist – tribunalul este obligat, conform art. 32 şi art. 41 din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, art. 482 raportat la art. 397 alin. (1) teza I din Codul de procedură civilă, să se pronunţe cu privire la caracterul legal sau nelegal al provenienţei materialului lemnos ce depăşeşte volumul de 20 mc şi să soluţioneze plângerea contravenţională în raport cu acest aspect.

Condiţiile referitoare la caracterul de noutate al chestiunii de drept şi la nestatuarea din partea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt îndeplinite, deoarece dispoziţiile art. 10 alin. (1), (3) şi (10) din Norme şi dispoziţiile pct. I lit. t) din anexa nr. 1 la Norme au fost introduse prin H.G. nr. 497/2020 pentru aprobarea Normelor referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, precum şi a celor privind provenienţa şi circulaţia materialelor lemnoase destinate consumului propriu al proprietarului şi a unor măsuri de aplicare a prevederilor Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor care revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 30 iunie 2020, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat până în prezent asupra acestor chestiuni de drept, acestea nefăcând, de altfel, nici obiectul unui recurs în interesul legii.

De asemenea, problema de drept nu îşi găseşte o soluţionare unitară în practica instanţelor inferioare, având în vedere faptul că unele instanţe consideră că materialul lemnos ce depăşeşte volumul de 20 mc transportat într-o perioadă de 12 luni consecutive de către o persoană fizică sau juridică ce nu s-a înregistrat în SUMAL 2.0 ca transportator profesionist reprezintă material lemnos fără provenienţă legală şi, în consecinţă, că persoana transportatoare săvârşeşte contravenţia prevăzută de art. 19 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 171/2010 în forma în vigoare de la 5.10.2021, iar alte instanţe apreciază că materialul lemnos respectiv nu poate fi considerat ca neavând provenienţă legală, întrucât a fost transportat pe baza unor avize de însoţire, emise în aplicaţia SUMAL 2.0, şi, în consecinţă, că transportatorul nu săvârşeşte contravenţia prevăzută de art. 19 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 171/2010 (până la 20.04.2022 când a intrat în vigoare Hotărârea Guvernului nr. 512/2022 pentru modificarea şi completarea Normelor referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, precum şi a celor privind provenienţa şi circulaţia materialelor lemnoase destinate consumului propriu al proprietarului şi a unor măsuri de aplicare a prevederilor Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor care revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 497/2020 (H.G. nr. 512/2022), prin care a fost modificat art. 12 din H.G. nr. 497/2020).

În raport cu aceste argumente, instanţa de trimitere a considerat că este întrunită cerinţa, dezvoltată în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în legătură cu procedura reglementată de art. 519 din Codul de procedură civilă, ca problema de drept să privească interpretarea diferită, chiar contradictorie, a unor texte de lege neclare sau discutabile, apreciind că o dezlegare din partea instanţei supreme se impune pentru a împiedica apariţia jurisprudenţei neunitare în materie. B. Cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării

Cu privire la fondul chestiunii de drept supuse dezlegării, punctul de vedere al instanţei de trimitere este în sensul că dispoziţiile art. 10 alin. (1), (3) şi (10) din Normele aprobate prin H.G. nr. 497/2020 în forma în vigoare până la 20.04.2022, coroborate cu dispoziţiile pct. I lit. t) din anexa nr. 1 la normele mai sus menţionate, trebuie interpretate în sensul că volumul de material lemnos ce depăşeşte 20 mc transportat într-o perioadă de 12 luni consecutive, de către o persoană fizică sau juridică ce nu s-a înregistrat în SUMAL 2.0 ca transportator profesionist, nu reprezintă material lemnos fără provenienţă legală şi, în consecinţă, persoana transportatoare nu poate fi subiect activ al contravenţiei prevăzută de art. 19 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 171/2010 în forma în vigoare de la 5.10.2021 (până la 20.04.2022, când a intrat în vigoare H.G. nr. 512/2022, prin care a fost modificat art. 12 din H.G. nr. 497/2022). V. Punctul de vedere al părţilor

Prin notele scrise depuse la dosar cu privire la necesitatea activării mecanismului prevăzut de art. 519 din Codul de procedură civilă, apelantul-intimat I.P.J. Gorj a apreciat că textul de lege în discuţie este formulat precis, nefiind neclarităţi concrete care să împiedice aplicarea acestuia.

În susţinerea punctului de vedere prezentat în cadrul paragrafului anterior, apelantul-intimat a arătat că, până la 20.04.2022, H.G. nr. 497/2020 prevedea, în cadrul anexei nr. 1, pct. I lit. t), că orice persoană care transportă, într-o perioadă de 12 luni consecutive, un volum de material lemnos mai mare de 20 mc este transportator profesionist, iar calitatea de transportator profesionist obligă la înregistrarea în SUMAL 2.0. În urma dobândirii acestei calităţi, transportatorului îi revin o serie de obligaţii, printre care şi cea prevăzută de art. 10 alin. (3) din Normele aprobate prin H.G. nr. 497/2020.

Din coroborarea prevederilor legale menţionate în cele de mai sus rezultă că sunt îndeplinite condiţiile privind conţinutul constitutiv al contravenţiei reţinute în sarcina petentei, astfel cum este reglementată de art. 19 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 171/2010.

Intimata-petentă din dosarul în care a fost formulată sesizarea nu şi-a exprimat în scris punctul de vedere privind cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, însă, prin apărătorul ales, a precizat, oral, că nu se impune sesizarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al instanţei supreme, având în vedere faptul că a arătat, atât prin plângerea contravenţională, cât şi prin întâmpinarea depusă la dosar în calea de atac, că nu există concordanţă între expunerea faptei şi sancţiunea aplicată, iar, în perioada de referinţă, activitatea SUMAL 2.0 nu era reglementată, aceasta fiind reglementată abia după 20.04.2021. Astfel, intimata-petentă apreciază că, în aceste condiţii, a fost aplicată o sancţiune, deşi nu era reglementată situaţia privind transportatorii neprofesionişti. VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie A. Jurisprudenţa şi punctele de vedere comunicate de curţile de apel

Din analiza jurisprudenţei instanţelor naţionale, reflectată în hotărârile judecătoreşti înaintate de curţile de apel, rezultă că aceasta este unitară, în sensul că „în interpretarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1), (3) şi (10) din Normele referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, precum şi cele privind provenienţa şi circulaţia materialelor lemnoase destinate consumului propriu al proprietarului şi unele măsuri de aplicare a prevederilor Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor care revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn, aprobate prin H.G. nr. 497/2020 în forma în vigoare până la data de 20.04.2022, coroborate cu dispoziţiile pct. I lit. t) din anexa nr. 1 la Norme, volumul de material lemnos ce depăşeşte 20 mc transportat într-o perioadă de 12 luni consecutive de către o persoană fizică sau juridică şi care nu s-a înregistrat în SUMAL 2.0 ca transportator profesionist, reprezintă material lemnos fără provenienţă legală şi, în consecinţă, persoana transportatoare săvârşeşte contravenţia prevăzută de art. 19 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 171/2010 în forma în vigoare de la data de 5.10.2021”.

Această orientare jurisprudenţială se regăseşte la nivelul următoarelor instanţe: tribunalele Vâlcea (Decizia nr. 188/A din 28 februarie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 602/198/2022, de Secţia a II-a civilă, definitivă), Covasna (deciziile nr. 56/A din 31 ianuarie 2023 şi nr. 146/A din 28 martie 2023, ambele pronunţate de Secţia civilă, definitive), Olt (Decizia nr. 271 din 13 aprilie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 3.019/207/2022, de Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, definitivă); judecătoriile Sfântu Gheorghe (Sentinţa nr. 1.679 din 25 august 2022, pronunţată în Dosarul nr. 1.790/305/2022, aflat în stadiul procesual al apelului pe rolul Tribunalului Covasna, judecata acestuia fiind suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă), Târgu Secuiesc (sentinţele civile nr. 697 din 9 septembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 946/322/2022, rămasă definitivă prin neapelare, şi nr. 654 din 3 august 2022, pronunţată în Dosarul nr. 894/322/2022, rămasă definitivă prin Decizia nr. 654 din 13 decembrie 2022 a Tribunalului Covasna, prin respingerea apelului) şi Judecătoria Zalău (Sentinţa civilă nr. 201 din 17 februarie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 2.443/337/2022, împotrivă căreia s-a formulat apel, aflat pe rolul Tribunalului Sălaj).

În acelaşi sens au fost exprimate şi punctele de vedere teoretice, nesusţinute de practică judiciară, ale următoarelor instanţe: curţile de apel Iaşi şi Suceava (opinie majoritară); tribunalele Bucureşti (opinie majoritară), Giurgiu, Ialomiţa, Teleorman, Buzău şi Vaslui; judecătoriile Bolintin-Vale, Buzău şi Lieşti.

În susţinerea acestei orientări jurisprudenţiale au fost expuse argumentele ce vor fi redate în continuare.

Potrivit pct. I lit. t) din anexa nr. 1 la Normele aprobate prin H.G. nr. 497/2020, transportatorul care depăşeşte cantitatea de 20 mc de material lemnos transportat într-o perioadă de 12 luni consecutive are obligaţia de a obţine calitatea de transportator profesionist, revenindu-i, astfel, obligaţia de utilizare a aplicaţiei SUMAL 2.0 şi de a folosi avizele de transport SUMAL 2.0, astfel cum prevede, în mod expres, art. 4 alin. (4) lit. e) din Normele aprobate prin H.G. nr. 497/2020 şi aşa cum reiese şi din conţinutul art. 8 alin. (3) lit. a) din acelaşi act normativ.

Obligaţiile transportatorilor profesionişti sunt reglementate şi de art. 10 alin. (1), (3), (10) şi (13) din Normele aprobate prin H.G. nr. 497/2020, iar potrivit alin. (10) al articolului de lege menţionat anterior, legiuitorul a stabilit că materialele lemnoase expediate/transportate cu încălcarea dispoziţiilor alin. (1) şi (3) sunt considerate de provenienţă ilegală.

De asemenea, conform art. 12 alin. (1) lit. o) din Normele aprobate prin H.G. nr. 497/2020, aşa cum au fost modificate prin Hotărârea Guvernului nr. 512/2022 pentru modificarea şi completarea Normelor referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, precum şi a celor privind provenienţa şi circulaţia materialelor lemnoase destinate consumului propriu al proprietarului şi a unor măsuri de aplicare a prevederilor Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor care revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 497/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 20 aprilie 2022, în vigoare de la 20.04.2022: „(1) Materialele lemnoase nu au provenienţă în următoarele situaţii: o) dacă sunt transportate de către un transportator care nu se înregistrează ca transportator profesionist în SUMAL 2.0, după transportul unui volum de 20 mc/an calendaristic, în baza volumului înregistrat ca fiind transportat în aplicaţia SUMAL 2.0 Avize” (Decizia civilă nr. 146/A din 28 martie 2023 a Tribunalului Covasna – Secţia civilă).

S-a mai observat că, potrivit art. 4 alin. (4) lit. b) şi e) din Normele aprobate prin H.G. nr. 497/2020, obligaţia de utilizare a aplicaţiei SUMAL 2.0 le revine atât operatorilor economici care emit avize de însoţire pentru materialele lemnoase sau produsele din lemn, expediate din depozitele permanente/temporare, cât şi transportatorilor care au calitatea de profesionişti.

Faptul că transportatorul are obligaţia de a efectua transportul prin utilizarea aplicaţiei SUMAL 2.0 şi de a genera avizele specifice rezultă şi din prevederile art. 27 alin. (3) din Metodologia aprobată prin Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 118/2021 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea şi funcţionarea aplicaţiilor SUMAL 2.0, obligaţiile utilizatorilor SUMAL 2.0, structura şi modalitatea de transmitere a informaţiilor standardizate şi costurile serviciilor de emitere a avizelor de însoţire pentru situaţiile prevăzute la art. 11 din Normele referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, precum şi cele privind provenienţa şi circulaţia materialelor lemnoase destinate consumului propriu al proprietarului şi unele măsuri de aplicare a prevederilor Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2020 de stabilire a obligaţiilor care revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 497/2020 (Metodologia privind organizarea şi funcţionarea SUMAL 2.0).

În cadrul unora dintre punctele de vedere teoretice comunicate s-a conturat o opinie contrară, potrivit căreia: „în interpretarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1), (3) şi (10) din Normele referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, precum şi cele privind provenienţa şi circulaţia materialelor lemnoase destinate consumului propriu al proprietarului şi unele măsuri de aplicare a prevederilor Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor care revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn aprobate prin H.G. nr. 497/2020 în forma în vigoare până la data de 20.04.2022, coroborate cu dispoziţiile pct. I lit. t) din anexa nr. 1 la Norme, volumul de material lemnos ce depăşeşte 20 mc transportat într-o perioadă de 12 luni consecutive de către o persoană fizică sau juridică şi care nu s-a înregistrat în SUMAL 2.0 ca transportator profesionist nu reprezintă material lemnos fără provenienţă legală şi, în consecinţă, persoana transportatoare nu săvârşeşte contravenţia prevăzută de art. 19 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 171/2010 în forma în vigoare de la data de 5.10.2021”.

Această opinie, nesusţinută de practică judiciară, a fost exprimată la nivelul Curţii de Apel Târgu Mureş, al tribunalelor Ilfov şi Hunedoara şi al Judecătoriei Cornetu şi are în vedere calitatea de subiect activ al contravenţiei prevăzute de art. 19 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 171/2010, prin raportare la art. 10 alin. (1), (3) şi (10) din Normele aprobate prin H.G. nr. 497/2020 coroborat cu pct. I lit. t) din anexa nr. 1 la Norme, care, potrivit acestor instanţe, poate fi doar emitentul avizului de însoţire, nu şi transportatorul. S-a mai arătat că materialul lemnos nu poate fi considerat ca neavând provenienţă legală, întrucât se presupune că acesta a fost transportat pe baza unor avize de însoţire emise în aplicaţia SUMAL 2.0, astfel că persoana transportatoare nu săvârşeşte contravenţia prevăzută de art. 19 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 171/2010. Depăşirea cu 20 mc material lemnos transportat într-o perioadă de 12 luni consecutive de către o persoană fizică sau juridică, ce nu s-a înregistrat în SUMAL 2.0, ca transportator profesionist, nu poate echivala cu noţiunea de material lemnos fără provenienţă legală, deoarece provenienţa legală a materialului lemnos, aşa cum este definită la pct. 38 din anexa la Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se atestă prin documentele enumerate la art. 7 din Norma din 2016 referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, precum şi unele măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor ce revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn.

Un punct de vedere nuanţat a fost exprimat la nivelul Judecătoriei Iaşi, în sensul că materialul lemnos ce depăşeşte volumul de 20 mc transportat într-o perioadă de 12 luni consecutive de către o persoană fizică sau juridică ce nu s-a înregistrat în SUMAL 2.0 ca transportator profesionist, în acord cu dispoziţiile legale imperative cuprinse în pct. I lit. t) din anexa nr. 1 la Normele aprobate prin H.G. nr. 497/2020, reprezintă material lemnos fără provenienţă legală doar în măsura în care transportatorul profesionist nu a adus la îndeplinire obligaţiile prevăzute de art. 10 alin. (3) teza finală din normele anterior menţionate.

Curţile de apel Alba Iulia, Bacău, Bucureşti, Constanţa, Galaţi, Iaşi, Oradea, Ploieşti, Suceava, Târgu Mureş şi Timişoara au comunicat faptul că, în raza lor teritorială de competenţă, nu a fost identificată jurisprudenţă cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. B. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu au fost identificate repere relevante cu privire la problema de drept pusă în discuţie. VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României

În jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României nu au fost identificate repere relevante cu privire la chestiunea de drept pusă în discuţie. VIII. Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului

În jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului nu au fost identificate repere relevante cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. IX. Punctul de vedere al Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat faptul că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifică, la momentul respectiv, practica judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul asupra chestiunii de drept, întocmit conform art. 520 alin. (7) coroborat cu art. 516 alin. (7) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că în cauza de faţă nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din acelaşi cod, pentru declanşarea mecanismului privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, propunându-se soluţia respingerii, ca inadmisibilă, a sesizării. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prealabil analizării în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este ţinută să verifice dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, în conformitate cu dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă.

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, care reglementează procedura de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, au fost decelate, pe cale jurisprudenţială, următoarele condiţii de admisibilitate necesar a fi îndeplinite cumulativ: (i) existenţa unei chestiuni de drept; problema pusă în discuţie trebuie să fie una veritabilă, susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite; (ii) chestiunea de drept să fie ridicată în cursul judecăţii în faţa unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă; (iii) chestiunea de drept să fie esenţială, în sensul că de lămurirea ei depinde soluţionarea pe fond a cauzei; noţiunea de „soluţionare pe fond” trebuie înţeleasă în sens larg, incluzând nu numai problemele de drept material, ci şi pe cele de drept procesual, cu condiţia ca de rezolvarea acestora să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să fie nouă; (v) chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat deja asupra problemei de drept printr-o hotărâre obligatorie pentru toate instanţele.

Examinarea condiţiilor în care poate fi declanşat prezentul mecanism de unificare a practicii judiciare pune în evidenţă faptul că, în cazul concret al prezentei sesizări, doar unele dintre cerinţele legale mai sus enunţate se verifică.

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite primele trei condiţii de admisibilitate, referitoare la existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, în competenţa legală a unui complet de judecată al tribunalului, învestit să judece cauza în ultimă instanţă, întrucât sesizarea a fost formulată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea apelului formulat de I.P.J. Gorj, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 41 din Legea nr. 171/2010, coroborat cu art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă, împotriva Sentinţei civile nr. 6.573 din 2 noiembrie 2022 pronunţate de Judecătoria Târgu Jiu, decizia ce se va pronunţa fiind definitivă potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă.

Totodată, se reţine că, din verificările efectuate, rezultă că sunt întrunite şi cerinţa ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunii de drept enunţate, precum şi faptul că nu există un recurs în interesul legii în curs de soluţionare privitor la această chestiune. Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat faptul că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu există, în prezent, practică judiciară care să justifice promovarea unui eventual recurs în interesul legii, în problema de drept care formează obiectul sesizării.

În lămurirea cerinţei referitoare la existenţa unei „chestiuni de drept veritabile”, în jurisprudenţa Înaltei Curţi s-au reţinut, în mod constant, următoarele: a) chestiunea de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii (Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, Decizia nr. 62 din 18 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 9 octombrie 2017, Decizia nr. 18 din 5 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 17 aprilie 2018; Decizia nr. 34 din 24 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 7 iulie 2021, paragraful 59; Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021, paragraful 46; Decizia nr. 50 din 14 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 3 septembrie 2021, paragraful 41; Decizia nr. 74 din 18 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1174 din 13 decembrie 2021, paragraful 42); b) chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie o chestiune care ridică serioase dificultăţi de interpretare a unor dispoziţii legale imperfecte, lacunare ori contradictorii, iar nu realizarea unor operaţiuni de interpretare şi aplicare a unui text de lege în raport cu circumstanţele particulare ce caracterizează fiecare litigiu ori cu existenţa unor simple obstacole, care ar putea fi înlăturate printr-o reflexie mai aprofundată a judecătorului cauzei (Decizia nr. 9 din 20 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 10 aprilie 2017, paragrafele 62 şi 65; Decizia nr. 62 din 24 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 30 octombrie 2018, paragraful 37; Decizia nr. 34 din 24 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 7 iulie 2021, paragraful 61; Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021, paragraful 37); c) pentru a ne afla în prezenţa unei veritabile chestiuni de drept, caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum şi dificultatea completului în a-şi însuşi o anumită interpretare, trebuie să fie reflectate în încheierea de sesizare, care trebuie să fie motivată, aptă să releve reflecţia asupra diferitelor variante de interpretare posibile, cu argumentele aferente, şi de o manieră în care să se întrevadă explicit pragul de dificultate al întrebării şi în ce măsură acesta depăşeşte obligaţia ordinară a instanţei de a interpreta şi aplica legea în cadrul soluţionării unui litigiu, întrucât simpla dilemă cu privire la sensul unei norme de drept nu poate constitui temei pentru declanşarea mecanismului hotărârii prealabile (Decizia nr. 2 din 22 ianuarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 februarie 2018, paragraful 42; Decizia nr. 62 din 24 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 30 octombrie 2018, paragrafele 38, 39 şi 41; Decizia nr. 32 din 30 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 26 iunie 2020, paragraful 50; Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021, paragraful 37; Decizia nr. 50 din 14 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 3 septembrie 2021, paragraful 41; Decizia nr. 74 din 18 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1174 din 13 decembrie 2021, paragraful 42). Sub acest aspect, s-a reţinut că, în procedura hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu se substituie atributului fundamental al instanţelor, de interpretare şi aplicare a legii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităţilor ori dificultăţilor unor texte de lege (Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021, paragraful 46).

Din considerentele prezentate în cadrul paragrafelor anterioare rezultă că sesizarea trebuie să vizeze exclusiv probleme de interpretare a legii, nu elemente particulare ale cauzei deduse judecăţii, iar pentru a constitui o problemă de drept, premisa de la care se porneşte în întrebarea ce formează obiectul sesizării trebuie să îşi găsească izvorul în dispoziţiile legale, nu într-o stare de fapt, aplicarea legii la situaţia de fapt, astfel cum aceasta a fost stabilită prin probatoriul administrat, fiind atributul exclusiv al instanţei învestite cu soluţionarea cauzei.

Chestiunea de drept trebuie să fie aptă să suscite interpretări diferite, care trebuie arătate în sesizare, cerinţă care rezultă din dispoziţiile art. 520 alin. (1) teza a II-a din Codul de procedură civilă, conform cărora încheierea de sesizare trebuie să cuprindă şi punctul de vedere al completului de judecată, care, astfel, este ţinut să stabilească, în primul rând, dacă există o problemă de interpretare ce implică riscul unor dezlegări diferite ulterioare în practică.

Or, se constată faptul că instanţa de trimitere nu a demonstrat că problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări este susceptibilă de interpretări diferite şi poate genera divergenţe serioase de jurisprudenţă, care să fie inconciliabile din perspectiva sa, pentru a putea ajunge la o soluţie în cauza cu care a fost sesizată.

În cadrul punctului de vedere exprimat în respectarea art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanţa de trimitere invocă existenţa unei jurisprudenţe divergente cu privire la interpretarea şi aplicarea chestiunii de drept puse în discuţie, fără a indica însă, în concret, practica judiciară relevantă în favoarea celor două orientări jurisprudenţiale presupus contradictorii, limitându-se la o simplă afirmaţie neargumentată şi nedovedită.

Se remarcă faptul că încheierea instanţei de trimitere face referire la opţiunea divergentă, nemotivată şi nedovedită, a instanţelor inferioare din circumscripţia Tribunalului Gorj, fără însă a se argumenta caracterul îndoielnic, lacunar sau neclar al prevederilor art. 10 alin. (1), (3) şi (10) din Normele aprobate prin H.G. nr. 497/2020 în forma în vigoare până la 20.04.2022, în raport cu pct. I lit. t) din anexa nr. 1 la Norme şi prin prisma art. 19 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 171/2010, în forma în vigoare începând cu 5.10.2021, şi fără a se motiva,