3ra-795/17 — anularea avizului de plata

3ra-795/17 — anularea avizului de plata (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: N. Costaș dosarul nr. 3ra-795/17

instanța de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, O. Moraru

Î N C H E I E R E

16 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul Tatianei Vahnina, avocatul Iulian Paciurca,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Vahnina împotriva

Întreprinderii municipale „Gospodăria locativ comunală Bălți” cu privire la anularea

avizului de plată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 07 martie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către reprezentantul Tatianei Vahnina, avocatul Iulian

Paciurca și menținută hotărârea Judecătoriei Bălți din 28 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 22 februarie 2016, Tatiana Vahnina a depus cerere de chemare în

judecată împotriva ÎM „Gospodăria locativ comunală Bălți” cu privire la anularea

avizului de plată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, este proprietara apartamentului

nr. 15 din str. Bulgară,19/9, mun. Bălți.

Menționează că, conform informației prezentate de ÎM „Gospodăria locativ

comunală Bălți”, ea este înregistrată în cadrul acestei întreprinderi municipale în

calitate de consumator al serviciilor de deservire tehnică a blocului locativ

nominalizat.

Susține că, pentru luna noiembrie 2015, pârâta a expediat pe numele său avizul

de plată pentru serviciile respective în sumă de 2517,71 lei.

Afirmă că, la data de 18 decembrie 2015, s-a adresat la ÎM „Gospodăria

locativ-comunală Bălți” cu o cerere, prin care a solicitat excluderea sumei de 2517,71

lei din avizul de plată ca datorie și expedierea avizului de plată cu indicarea sumei în

mărime de 54,83 lei, începând cu luna ianuarie 2016, pentru serviciile de deservire

tehnică a blocului locativ, iar la data de 21 ianuarie 2016, ultima a refuzat.

Consideră că, valoarea nominală a datoriei de 2517,71 lei este inexigibilă și

expedierea în continuare a bonurilor de plată, cu indicarea acestei datorii îi creează

incomodități psihologice, astfel, fiindu-i încălcat dreptul la domiciliu și

corespondență, la viață și integritate psihică.

1

Solicită repunerea în termen, anularea avizului de plată eliberat pentru luna

noiembrie 2015 și obligarea pârâtei de a-i elibera avizul de plată pentru serviciile

publice de deservire tehnică a blocului locativ din str. Bulgară,19/9, mun. Bălți, cu

indicarea sumei dispuse spre plată în mărime de 54,83 lei, începând cu luna ianuarie

2016.

La data de 13 iulie 2016, Tatiana Vahnina a depus cerere privind completarea

temeiului acțiunii, invocând că, conform pct. pct. 3, 5 lit. g) și h), 8 și 17 din

Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative,

comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și

condițiile deconectării acestora de la/ reconectării la sistemele de încălzire și

alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie

2002, serviciile se prestează proprietarilor de apartamente, încăperi locuibile în

cămine sau asociațiilor lor, chiriașilor și locatarilor în baza contractelor încheiate

direct cu furnizorul de servicii sau cu prestatorul de servicii. Serviciile comunale:

deservirea tehnică și reparația blocurilor locative cu apartamente, a blocurilor

căminelor cu încăperi locuibile; deservirea tehnică și reparația echipamentelor

tehnice din interiorul blocului. Proprietarul, locatarul încăperilor nelocuibile din

blocul locativ achită în mod obligatoriu plata pentru deservirea tehnică și reparația

elementelor de uz comun, salubrizarea terenului aferent blocului, conform tarifelor

aprobate pentru bloc și celor aprobate prin contractul încheiat cu gestionarul fondului

locativ. Plățile pentru serviciile locative, comunale și necomunale se percep de la

proprietarii, chiriașii și locatarii caselor individuale, apartamentelor/încăperilor

locuibile în cămine și încăperilor nelocuibile din bloc conform contractelor, în baza

conturilor (bonurilor) lunare respective pentru fiecare tip de serviciu, eliberat de

furnizori gestionari sau prestatorii de servicii.

Menționează că, ÎM „Gospodăria locativ comunală Bălți” este un furnizor al

serviciilor comunale, care cade sub incidența prevederilor legale enunțate, însă blocul

locativ din str. Bulgară,19/9, mun. Bălți nu a beneficiat de serviciile pretinse a fi

prestate în perioada anului 2011 pînă în prezent.

Susține că, aceste servicii nu au fost, de fapt, prestate de ÎM „Gospodăria

locativ comunală Bălți”. Or, pârâta nu a prezentat probe, ce ar confirma prestarea

serviciilor menționate.

Afirmă că, între ea și pârâtă nu a fost încheiat un contract de prestare a

serviciilor menționate, după cum prevede pct. 8 din decizia Consiliului municipal

Bălti nr. 6/49 din 27 octombrie 2011, Regulamentul enunțat, Legea serviciilor

publice de gospodărie comunală, Legea privind protecția consumatorilor și Codul

civil.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 28 noiembrie 2016 acțiunea a fost

respinsă.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, sumele calculate

reclamantei și înaintate spre plată reprezintă plata pentru deservirea tehnică a

blocului locativ și curățarea teritoriului fondului locativ municipal, ce revin

apartamentului acesteia și pe care ultima urmează să le achite.

2

De asemenea, prima instanță a mai reținut că, argumentele invocate de către

reclamantă nu pot servi drept motiv pentru anularea avizului de plată și obligarea

pârâtei de a-i elibera avizul de plată pentru serviciile publice de deservire tehnică a

blocului locativ din str. Bulgară,19/9, mun. Bălți, cu indicarea sumei dispuse spre

plată în mărime de 54,83 lei, începând cu luna ianuarie 2016, în cazul în care acesta

a fost emis și expediat în adresa reclamantei reieșind din prevederile Hotărârii

Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002 despre aprobarea Regulamentului cu

privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale

pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora

de la/ reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă și cu respectarea

prevederilor art. 26 din Legea contenciosului administrativ, actul administrativ

contestat fiind emis cu respectarea prevederilor legii, competenței și procedurii

stabilite.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 07 martie 2017 a fost respins apelul

declarat de către reprezentantul Tatianei Vahnina, avocatul Iulian Paciurca și

menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 06 mai 2017, reprezentantul Tatianei Vahnina, avocatul Iulian

Paciurca a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea

unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, deoarece concluziile instanțelor judecătorești sunt

eronate.

Menționează că, instanțele judecătorești, la examinarea cauzei, au aplicat

prevederile art. 25 alin. (5) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală,

însă aceste prevederi nu sunt aplicabile speței.

Susține că, prima instanță nu a ținut cont de faptul că, la data de 27 noiembrie

2011, Consiliul municipal Bălți, prin decizia nr. 6/49, a aprobat tarifele pentru

serviciile de deservire tehnică a blocurilor locative în mun. Bălți, stabilind totodată

prestarea serviciului respectiv în baza contractelor încheiate între ÎM „Gospodăria

locativ comunală Bălți” și consumatorii din unitatea administrativ teritorială în cauză,

fapt ce obligă intimata, în calitate de prestator, să prezinte consumatorilor contractul

de prestare a serviciilor enunțate.

Afirmă că, conform pct. pct. 3, 5 lit. g) și h), 8 și 17 din Regulamentul cu

privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale

pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora

de la/ reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin

Hotărârea Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002, serviciile se prestează

proprietarilor de apartamente, încăperi locuibile în cămine sau asociațiilor lor,

chiriașilor și locatarilor în baza contractelor încheiate direct cu furnizorul de servicii

sau cu prestatorul de servicii. Serviciile comunale: deservirea tehnică și reparația

blocurilor locative cu apartamente, a blocurilor căminelor cu încăperi locuibile;

deservirea tehnică și reparația echipamentelor tehnice din interiorul blocului.

Proprietarul, locatarul încăperilor nelocuibile din blocul locativ achită în mod

3

obligatoriu plata pentru deservirea tehnică și reparația elementelor de uz comun,

salubrizarea terenului aferent blocului, conform tarifelor aprobate pentru bloc și celor

aprobate prin contractul încheiat cu gestionarul fondului locativ. Plățile pentru

serviciile locative, comunale și necomunale se percep de la proprietarii, chiriașii și

locatarii caselor individuale, apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine și

încăperilor nelocuibile din bloc conform contractelor, în baza conturilor (bonurilor)

lunare respective pentru fiecare tip de serviciu, eliberat de furnizori gestionari sau

prestatorii de servicii.

Relevă că, între intimată și recurentă nu a fost încheiat un contract de prestare

a serviciilor menționate, care ar reglementa raportul juridic, după cum prevede pct. 8

din decizia Consiliului municipal Bălți nr. 6/49 din 27 octombrie 2011, Hotărârea

Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002, Legea serviciilor publice de

gospodărie comunală, Legea privind protecția consumatorilor și Codul civil.

Invocă că, în cadrul examinării cauzei nu s-au prezentat probe, ce confirmă

prestarea de către ÎM „Gospodăria locativ comunală Bălți” a serviciilor menționate.

Declară că, instanțele judecătorești, la examinarea cauzei, trebuiau să aplice

prevederile art. 16 alin. (5) din Legea privind protecția consumatorului.

Consideră că, prima instanță a dat o apreciere incorectă probelor prezentate de

ÎM „Gospodăria locativ comunală Bălți” privind prestarea serviciilor de deservire

tehnică la blocul locative din str. Bulgară,19/9, mun. Bălți.

Menționează că, instanțele judecătorești au interpretat eronat art. 281 din

Codul civil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei rezultă că, reprezentantul recurentei a recepționat copia deciziei

instanței de apel la data de 26 aprilie 2017 și la data de 06 mai 2017, a depus cerere

de recurs.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

4

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul Tatianei

Vahnina, avocatul Iulian Paciurca nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Asito versus Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer versus

Germania, 22 martie 2016), pe când în recursul declarat de către reprezentantul

Tatianei Vahnina, avocatul Iulian Paciurca asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

5

considera recursul declarat de către reprezentantul Tatianei Vahnina, avocatul Iulian

Paciurca ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către reprezentantul Tatianei Vahnina, avocatul Iulian

Paciurca se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton

Mariana Pitic

6