3ra-795/17 — anularea avizului de plata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea avizului de plata
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
3ra-795/17 — anularea avizului de plata (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: N. Costaș dosarul nr. 3ra-795/17
instanța de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, O. Moraru
Î N C H E I E R E
16 august 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Luiza Gafton, Mariana Pitic
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
reprezentantul Tatianei Vahnina, avocatul Iulian Paciurca,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Vahnina împotriva
Întreprinderii municipale „Gospodăria locativ comunală Bălți” cu privire la anularea
avizului de plată,
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 07 martie 2017, prin care a fost
respins apelul declarat de către reprezentantul Tatianei Vahnina, avocatul Iulian
Paciurca și menținută hotărârea Judecătoriei Bălți din 28 noiembrie 2016,
c o n s t a t ă:
La data de 22 februarie 2016, Tatiana Vahnina a depus cerere de chemare în
judecată împotriva ÎM „Gospodăria locativ comunală Bălți” cu privire la anularea
avizului de plată.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, este proprietara apartamentului
nr. 15 din str. Bulgară,19/9, mun. Bălți.
Menționează că, conform informației prezentate de ÎM „Gospodăria locativ
comunală Bălți”, ea este înregistrată în cadrul acestei întreprinderi municipale în
calitate de consumator al serviciilor de deservire tehnică a blocului locativ
nominalizat.
Susține că, pentru luna noiembrie 2015, pârâta a expediat pe numele său avizul
de plată pentru serviciile respective în sumă de 2517,71 lei.
Afirmă că, la data de 18 decembrie 2015, s-a adresat la ÎM „Gospodăria
locativ-comunală Bălți” cu o cerere, prin care a solicitat excluderea sumei de 2517,71
lei din avizul de plată ca datorie și expedierea avizului de plată cu indicarea sumei în
mărime de 54,83 lei, începând cu luna ianuarie 2016, pentru serviciile de deservire
tehnică a blocului locativ, iar la data de 21 ianuarie 2016, ultima a refuzat.
Consideră că, valoarea nominală a datoriei de 2517,71 lei este inexigibilă și
expedierea în continuare a bonurilor de plată, cu indicarea acestei datorii îi creează
incomodități psihologice, astfel, fiindu-i încălcat dreptul la domiciliu și
corespondență, la viață și integritate psihică.
1
Solicită repunerea în termen, anularea avizului de plată eliberat pentru luna
noiembrie 2015 și obligarea pârâtei de a-i elibera avizul de plată pentru serviciile
publice de deservire tehnică a blocului locativ din str. Bulgară,19/9, mun. Bălți, cu
indicarea sumei dispuse spre plată în mărime de 54,83 lei, începând cu luna ianuarie
2016.
La data de 13 iulie 2016, Tatiana Vahnina a depus cerere privind completarea
temeiului acțiunii, invocând că, conform pct. pct. 3, 5 lit. g) și h), 8 și 17 din
Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative,
comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și
condițiile deconectării acestora de la/ reconectării la sistemele de încălzire și
alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie
2002, serviciile se prestează proprietarilor de apartamente, încăperi locuibile în
cămine sau asociațiilor lor, chiriașilor și locatarilor în baza contractelor încheiate
direct cu furnizorul de servicii sau cu prestatorul de servicii. Serviciile comunale:
deservirea tehnică și reparația blocurilor locative cu apartamente, a blocurilor
căminelor cu încăperi locuibile; deservirea tehnică și reparația echipamentelor
tehnice din interiorul blocului. Proprietarul, locatarul încăperilor nelocuibile din
blocul locativ achită în mod obligatoriu plata pentru deservirea tehnică și reparația
elementelor de uz comun, salubrizarea terenului aferent blocului, conform tarifelor
aprobate pentru bloc și celor aprobate prin contractul încheiat cu gestionarul fondului
locativ. Plățile pentru serviciile locative, comunale și necomunale se percep de la
proprietarii, chiriașii și locatarii caselor individuale, apartamentelor/încăperilor
locuibile în cămine și încăperilor nelocuibile din bloc conform contractelor, în baza
conturilor (bonurilor) lunare respective pentru fiecare tip de serviciu, eliberat de
furnizori gestionari sau prestatorii de servicii.
Menționează că, ÎM „Gospodăria locativ comunală Bălți” este un furnizor al
serviciilor comunale, care cade sub incidența prevederilor legale enunțate, însă blocul
locativ din str. Bulgară,19/9, mun. Bălți nu a beneficiat de serviciile pretinse a fi
prestate în perioada anului 2011 pînă în prezent.
Susține că, aceste servicii nu au fost, de fapt, prestate de ÎM „Gospodăria
locativ comunală Bălți”. Or, pârâta nu a prezentat probe, ce ar confirma prestarea
serviciilor menționate.
Afirmă că, între ea și pârâtă nu a fost încheiat un contract de prestare a
serviciilor menționate, după cum prevede pct. 8 din decizia Consiliului municipal
Bălti nr. 6/49 din 27 octombrie 2011, Regulamentul enunțat, Legea serviciilor
publice de gospodărie comunală, Legea privind protecția consumatorilor și Codul
civil.
Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 28 noiembrie 2016 acțiunea a fost
respinsă.
Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, sumele calculate
reclamantei și înaintate spre plată reprezintă plata pentru deservirea tehnică a
blocului locativ și curățarea teritoriului fondului locativ municipal, ce revin
apartamentului acesteia și pe care ultima urmează să le achite.
2
De asemenea, prima instanță a mai reținut că, argumentele invocate de către
reclamantă nu pot servi drept motiv pentru anularea avizului de plată și obligarea
pârâtei de a-i elibera avizul de plată pentru serviciile publice de deservire tehnică a
blocului locativ din str. Bulgară,19/9, mun. Bălți, cu indicarea sumei dispuse spre
plată în mărime de 54,83 lei, începând cu luna ianuarie 2016, în cazul în care acesta
a fost emis și expediat în adresa reclamantei reieșind din prevederile Hotărârii
Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002 despre aprobarea Regulamentului cu
privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale
pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora
de la/ reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă și cu respectarea
prevederilor art. 26 din Legea contenciosului administrativ, actul administrativ
contestat fiind emis cu respectarea prevederilor legii, competenței și procedurii
stabilite.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 07 martie 2017 a fost respins apelul
declarat de către reprezentantul Tatianei Vahnina, avocatul Iulian Paciurca și
menținută hotărârea primei instanțe.
La data de 06 mai 2017, reprezentantul Tatianei Vahnina, avocatul Iulian
Paciurca a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea
recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea
unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.
În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de
apel și hotărârea primei instanțe, deoarece concluziile instanțelor judecătorești sunt
eronate.
Menționează că, instanțele judecătorești, la examinarea cauzei, au aplicat
prevederile art. 25 alin. (5) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală,
însă aceste prevederi nu sunt aplicabile speței.
Susține că, prima instanță nu a ținut cont de faptul că, la data de 27 noiembrie
2011, Consiliul municipal Bălți, prin decizia nr. 6/49, a aprobat tarifele pentru
serviciile de deservire tehnică a blocurilor locative în mun. Bălți, stabilind totodată
prestarea serviciului respectiv în baza contractelor încheiate între ÎM „Gospodăria
locativ comunală Bălți” și consumatorii din unitatea administrativ teritorială în cauză,
fapt ce obligă intimata, în calitate de prestator, să prezinte consumatorilor contractul
de prestare a serviciilor enunțate.
Afirmă că, conform pct. pct. 3, 5 lit. g) și h), 8 și 17 din Regulamentul cu
privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale
pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora
de la/ reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin
Hotărârea Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002, serviciile se prestează
proprietarilor de apartamente, încăperi locuibile în cămine sau asociațiilor lor,
chiriașilor și locatarilor în baza contractelor încheiate direct cu furnizorul de servicii
sau cu prestatorul de servicii. Serviciile comunale: deservirea tehnică și reparația
blocurilor locative cu apartamente, a blocurilor căminelor cu încăperi locuibile;
deservirea tehnică și reparația echipamentelor tehnice din interiorul blocului.
Proprietarul, locatarul încăperilor nelocuibile din blocul locativ achită în mod
3
obligatoriu plata pentru deservirea tehnică și reparația elementelor de uz comun,
salubrizarea terenului aferent blocului, conform tarifelor aprobate pentru bloc și celor
aprobate prin contractul încheiat cu gestionarul fondului locativ. Plățile pentru
serviciile locative, comunale și necomunale se percep de la proprietarii, chiriașii și
locatarii caselor individuale, apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine și
încăperilor nelocuibile din bloc conform contractelor, în baza conturilor (bonurilor)
lunare respective pentru fiecare tip de serviciu, eliberat de furnizori gestionari sau
prestatorii de servicii.
Relevă că, între intimată și recurentă nu a fost încheiat un contract de prestare
a serviciilor menționate, care ar reglementa raportul juridic, după cum prevede pct. 8
din decizia Consiliului municipal Bălți nr. 6/49 din 27 octombrie 2011, Hotărârea
Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002, Legea serviciilor publice de
gospodărie comunală, Legea privind protecția consumatorilor și Codul civil.
Invocă că, în cadrul examinării cauzei nu s-au prezentat probe, ce confirmă
prestarea de către ÎM „Gospodăria locativ comunală Bălți” a serviciilor menționate.
Declară că, instanțele judecătorești, la examinarea cauzei, trebuiau să aplice
prevederile art. 16 alin. (5) din Legea privind protecția consumatorului.
Consideră că, prima instanță a dat o apreciere incorectă probelor prezentate de
ÎM „Gospodăria locativ comunală Bălți” privind prestarea serviciilor de deservire
tehnică la blocul locative din str. Bulgară,19/9, mun. Bălți.
Menționează că, instanțele judecătorești au interpretat eronat art. 281 din
Codul civil.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din
materialele cauzei rezultă că, reprezentantul recurentei a recepționat copia deciziei
instanței de apel la data de 26 aprilie 2017 și la data de 06 mai 2017, a depus cerere
de recurs.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,
completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
4
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare
a procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră
că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul
în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din
oficiu și în toate cazurile.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul Tatianei
Vahnina, avocatul Iulian Paciurca nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432
alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea
de lucruri (cauza Asito versus Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer versus
Germania, 22 martie 2016), pe când în recursul declarat de către reprezentantul
Tatianei Vahnina, avocatul Iulian Paciurca asemenea aspecte nu se regăsesc.
Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial
și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
5
considera recursul declarat de către reprezentantul Tatianei Vahnina, avocatul Iulian
Paciurca ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)
CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul declarat de către reprezentantul Tatianei Vahnina, avocatul Iulian
Paciurca se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Luiza Gafton
Mariana Pitic
6