2rac-236/17 — compensarea cheltuielilor de judecata

Prima instanță, Jud. Rîșcani mun. Chișinău: A. Ciubotaru dosarul nr. 2rac-236/17

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

Î N C H E I E R E

16 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Luiza Gafton

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Conrep”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Conrep” împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Business-Investiții

pentru Toți” Societate pe Acțiuni cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Conrep” și

modificată parțial hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 21 iunie 2016,

c o n s t a t ă

La 27 noiembrie 2015, SRL „Conrep” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎCS „Business-Investiții pentru Toți” SA cu privire la compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în anul 2010, ÎCS „Business-

Investiții pentru Toți” SA a înaintat o acțiune împotriva SRL „Conrep”, intervenient

accesoriu ÎM „Business Alliage” SRL cu privire la încasarea arvunei în sumă de 759

094, 80 lei și dobânzii de întârziere în sumă de 525 782, 29 lei.

Susține că, în scopul apărării drepturilor și intereselor sale legitime, a angajat un

avocat, încheind contractul de asistență juridică din 02 martie 2011.

Declară reclamantul că litigiul în cauza s-a aflat în proces de examinare 4 ani,

hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 29 octombrie 2013 de respingere a

acțiunii fiind menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2014,

devenită irevocabilă prin neatacare.

Cere SRL „Conrep” încasarea din contul ÎCS „Business-Investiții pentru Toți”

SA sumei de 69 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecare a pricinii și 2070 lei cu titlu de

taxă de stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 21 iunie 2016, acțiunea a

fost admisă parțial și s-a încasat din contul ÎCS „Bussines-Investiții pentru Toți” SA în

1

beneficiul SRL „Conrep” suma de 7730 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și

1035 lei cu titlu de taxă de stat. În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de fond a conchis că reclamantul a făcut dovada pretinselor cheltuieli de

asistență juridică doar în suma de 7730 lei, acestea fiind reale, necesare și rezonabile.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017, a fost admis apelul

declarat de către SRL „Conrep” și modificată hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 21 iunie 2016 în partea încasării cheltuielilor de asistență juridică prin

majorarea sumei încasate din contul ÎCS „Bussines-Investiții pentru Toți” SA în

beneficul SRL „Conrep” de la suma de 7730 lei până la suma 20 000 lei. În rest

hotărârea a fost menținută. S-au încasat din contul ÎCS „Business-Investiții pentru

Toți” SA în beneficiul SRL „Conrep” cheltuielile suportate pentru achitarea taxei de

stat pentru instanța de apel în mărime de 276 lei.

Instanța de apel a concluzionat că suma cheltuielilor de asistență juridică urmează

a fi majorată până la 20 000 lei, aceasta reprezentând o remunerație echitabilă,

proporțională și necesară, ținând cont da faptul că avocatul Ion Crețu a reprezentat

interesele SRL „Conrep” atât în prima instanță cât și în instanța de apel și datorită

faptului că cauza dată a fost de o complexitate înaltă, fiind necesar un volum mare de

lucru, aflându-se pe rolul instanțelor de judecată aproximativ 5 ani.

La 28 aprilie 2017, SRL „Conrep” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 16

februarie 2017 și hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 21 iunie 2016 cu

emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului SRL „Conrep” a invocat ilegalitatea și netemeinicia

hotărârilor instanțelor de judecată ierarhic inferioare.

De asemenea a indicat că, în baza contractului de asistență juridică din 02 martie

2011 a achitat pentru serviciile de asistență juridică prestate de biroul avocatului Ion

Crețu suma de 69 000 lei, pentru reprezentarea intereselor în prima instanță și instanța

de apel, cauza fiind de o complexitate înaltă a fost necesar un volum mare de lucru,

cauza aflându-se pe rolul instanțelor naționale aproximativ 5 ani, astfel cheltuielile de

asistență juridică solicitate sunt reale, necesare și rezonabile.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 16

februarie 2017 a fost expediată în adresa recurentului la 07 martie 2017 (f.d. 103),

astfel recursul declarat de către SRL „Conrep” la 28 aprilie 2017 se consideră a fi

depus în termenul prevăzut de lege.

La 17 mai 2017, în adresa intimatului ÎCS „Bussines Investiții pentru Toți” SA a

fost expediată copia recursului declarat de către SRL „Conrep” cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței.

Intimatul ÎCS „Bussines Investiții pentru Toți” SA nu și-a valorificat dreptul

procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de către SRL „Conrep” este inadmisibil, din următoarele

considerente.

2

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Conrep” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut drept temei al admisibilității recursului argumentul

recurentului SRL „Conrep” precum că în baza contractului de asistență juridică din 02

martie 2011 a achitat pentru serviciile de asistență juridică prestate de biroul avocatului

Ion Crețu în prima instanță și instanța de apel suma de 69 000 lei, cauza fiind de o

complexitate înaltă aflându-se pe rolul instanțelor naționale timp îndelungat, astfel

cheltuielile de asistență juridică solicitate sunt reale, necesare și rezonabile, deoarece

materialele dosarului atestă că în procesul menționat, care deși a durat aproximativ 4

ani (2010-2014), avocatul Ion Crețu a reprezentat recurentul în prima instanță și în

instanța de apel participând efectiv doar la 4 ședințe de judecată, în celelalte cazuri

examinarea pricinii a fost amânată, iar faptul achitării avocatului sumei de 69 000 lei

3

pentru prestare de servicii nu poate servi temei pentru instanță de a compensa anume

această sumă.

Or, potrivit art. 96 alin. (1) CPC, instanța judecătorească obligă partea care a

pierdut procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de

asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept

procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în

fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.

Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii,

asupra cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul

corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către

SRL „Conrep” ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440, CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Conrep” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Luiza Gafton

4