2ra-1166/17 — constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîriii judecătorești, repararea prejudiciului material și moral

2ra-1166/17 — constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîriii judecătorești, repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Prima instanță, Jud. Buiucani mun. Chișinău: E. Cojocari dosarul nr. 2ra-1166/17

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

16 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Luiza Gafton

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursurilor declarate de către Ocul Galina, Moraru Stanislav, Colot

Nadejda, Alexandrov Svetlana, Șeptelici Antonina, Hristea Elena și Ministerul Justiției

al Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ocul Galina,

Moraru Stanislav, Colot Nadejda, Alexandrov Svetlana, Șeptelici Antonina și Hristea

Elena împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc Guțu Natalia cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material

și moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017, prin care au fost

respinse apelurile declarate de către Ocul Galina, Moraru Stanislav, Colot Nadejda,

Alexandrov Svetlana, Șeptelici Antonina, Hristea Elena, Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10

noiembrie 2016,

c o n s t a t ă

La 22 iunie 2016, Ocul Galina, Moraru Stanislav (succesorul în drepturi al Allei

Moraru), Colot Nadejda, Alexandrov Svetlana, Șeptelici Antonina și Hristea Natalia au

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenient

accesoriu executorul judecătoresc Guțu Natalia cu privire la constatarea încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea

prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au invocat că anterior au activat în cadrul Editurii

de Stat „Cartea Moldovei”, deținând următoarele funcții: Hristea Natalia – redactor

coordonator, Ocul Galina și Șeptelici Antonina – operator calculator, Moraru Alla –

tehnolog, Colot Nadejda – șef de depozit și Alexandrov Svetlana – contabil. Dat fiind

faptul că angajatorul nu-și onora obligația de achitare a salariului, înregistrând restanțe

considerabile, la 03 august 2011 s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva

1

ÎS „Cartea Moldovei” privind încasarea salariului și repararea prejudiciului moral.

Astfel, prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 24 aprilie 2012 acțiunea a

fost admisă parțial și s-a încasat din contul ÎS „Cartea Moldovei” în beneficiul

reclamanților următoarele sume cu titlu de restanță la salariu: Hristea Natalia – 24 631,7

lei, Colot Nadejda – 37 050,93 lei, Moraru Alla – 33 316,72 lei, Ocul Galina – 30 118,72

lei, Alexandrov Svetlana – 31 466,97 lei și Șeptelici Antonina – 22 024,83 lei.

Indică Ocul Galina, Moraru Stanislav, Colot Nadejda, Alexandrov Svetlana,

Șeptelici Antonina și Hristea Natalia că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23

ianuarie 2013, a fost menținută hotărârea instanței de fond în partea încasării restanțelor

la salariu menționate supra, iar prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 18

decembrie 2013, recursurile declarate împotriva deciziei instanței de apel au fost

considerate inadmisibile.

Declară reclamanții că după devenirea definitivă și irevocabilă a hotărârii primei

instanțe, debitorul ÎS „Cartea Moldovei” nu a stins datoria la restanțele salariale și

respectiv, s-au adresat fiecare în parte cu cerere către executorul judecătoresc Guțu

Natalia cu solicitarea intentării procedurilor de executare. În consecință, au fost intentate

următoarele proceduri de executare: nr. 013-139/14 din 28 martie 2014 privind încasarea

sumei din contul ÎS „Cartea Moldovei” în beneficiul Nataliei Hristea; nr. 013-138/14 din

28 martie 2014 – Colot Nadejda; nr. 013-140/14 din 28 martie 2014 – Moraru Alla; nr.

013-141/14 din 28 martie 2014 – Ocul Galina; nr. 013-138/14 din 28 martie 2014 –

Alexandrov Svetlana și nr. 013-147/14 din 11 iulie 2014 – Șeptelici Antonina.

Susțin Ocul Galina, Moraru Stanislav, Colot Nadejda, Alexandrov Svetlana,

Șeptelici Antonina și Hristea Natalia că în cadrul procedurii de executare, executorul

judecătoresc a întreprins acțiuni în vederea executării hotărârii judecătorești, stabilind că

conturile bancare ale debitorului sunt blocate, fiind aplicate 11 sechestre de către alte

organe de resort, ultimul nu dispune de careva bunuri imobile, iar directorul

întreprinderii a comunicat în mod verbal că editura nu activează. În atare circumstanțe,

s-au adresat cu cerere către Ministerul Finanțelor, prin care au solicitat achitarea datoriei

de către Guvern din fondul de rezervă. Prin răspunsul nr. 19-07/1315 din 16 septembrie

2014, Ministerul Finanțelor a refuzat în satisfacerea cererii, invocând motive formale.

Afirmă reclamanții că la 14 august 2015 s-au adresat către Ministerul Justiției cu

solicitarea de a soluționa pozitiv litigiul și a executa hotărârea instanței de judecată. La

rândul său, Ministerul Justiției a recunoscut încălcarea dreptului la executare al

reclamanților și a dat indicații executorului judecătoresc să întreprindă toate măsurile

prevăzute de lege în vederea executării hotărârii judecătorești. Prin urmare, de către

executorul judecătoresc a fost întocmit proces-verbal cu privire la contravenție în

privința administratorului ÎS „Cartea Moldovei”, Oanța Gheorghe, în temeiul art. 318

Cod contravențional, însă prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 06

aprilie 2016, procesul contravențional a fost încetat din motivul neprezentării agentului

constatator legal citat – executorul judecătoresc Guțu Natalia.

Consideră Ocul Galina, Moraru Stanislav, Colot Nadejda, Alexandrov Svetlana,

Șeptelici Antonina și Hristea Natalia că le sunt grav afectate drepturile, în condițiile în

care nu au primit salariu încă din anul 2010, dreptul la salariu fiind un drept fundamental

menit să asigure necesitățile de existență ale persoanei, iar lipsirea de acest drept le

cauzează prejudicii morale considerabile. La fel, afirmă reclamanții că au întreprins toate

acțiunile posibile în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, precum și au recurs

2

la încasarea forțată a datoriei care până-n prezent nu este executată din culpa debitorului,

întreprindere de stat a cărui fondator este autoritatea publică în persoana Ministerului

Culturii. Totodată, reclamantele sunt de o vârstă înaintată, nu activează în câmpul

muncii fiind pensionare, iar o parte din ele sunt grav bolnave. Prin urmare, în urma

neexecutării hotărârii în termen rezonabil le-a fost cauzat prejudiciu material compus din

suma restanțelor la salariu și dobânda de întârziere pentru perioada 14 mai 2012 – 15

iunie 2016, precum și prejudiciu moral estimat în sumă de 36 000 lei pentru fiecare

(echivalentul a 1800 euro).

Solicită reclamanții constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material după cum urmează:

Hristea Natalia – 24 631,7 lei și dobânda de întârziere - 16 876 lei; Colot Nadejda – 37

050,93 lei și dobânda de întârziere – 25 386 lei; Moraru Stanislav, succesorul în drepturi

al Allei Moraru, decedată la 04 aprilie 2016, 33 316,72 lei și dobânda de întârziere – 22

827 lei; Ocul Galina – 30 118,72 lei și dobânda de întârziere – 20 636 lei; Alexandrov

Svetlana – 31 466, 97 lei și dobânda de întârziere – 21 560 lei și Șeptelici Antonina – 22

024,83 lei și dobânda de întârziere - 15 090 lei. Totodată, solicită repararea prejudiciului

moral în sumă de 36 000 lei pentru fiecare reclamant, precum și compensarea

cheltuieilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10 noiembrie 2016,

acțiunea a fost admisă parțial și s-a constatat încălcarea dreptului reclamanților Ocul

Galina, Moraru Stanislav, Colot Nadejda, Alexandrov Svetlana, Șeptelici Antonina și

Hristea Natalia la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău nr. 2-662/12 din 24 aprilie 2012. S-a încasat din bugetul de stat gestionat de

Ministerul Finanțelor prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul Galinei Ocul,

Nadejdei Colot, Svetlanei Alexandrov, Antoninei Șeptelici, Nataliei Hristea și Stanislav

Moraru suma de 10 000 lei pentru fiecare cu titlu de prejudiciu moral. În rest, acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată.

În legătură cu decesul la 16 ianuarie 2017, Hristea Natalia a fost succedată în

drepturi de către Hristea Elena.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017, au fost respinse

apelurile declarate de către Ocul Galina, Moraru Stanislav, Colot Nadejda, Alexandrov

Svetlana, Șeptelici Antonina, Hristea Elena și Ministerul Justiției, fiind menținută

hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10 noiembrie 2016.

Instanțele ierarhic inferioare au constatat că termenul de aproximativ 3 ani,

perioadă în care autoritatea publică nu a executat hotărârea judecătorească, nu este unul

rezonabil și având în vedere miza pentru reclamanți, neexecutarea în termen îndelungat

nu are nici o justificare. Astfel, prin omisiunea timp de mai mulți ani de a lua măsurile

necesare pentru executarea hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 24 aprilie

2012, statul este în prezența încălcării art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Instanțele de judecată au

considerat că reclamanții au suferit un anumit grad de stres și frustrare în rezultatul

încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a documentului executoriu și suma

de 10 000 lei pentru fiecare este în măsură să le compenseze prejudiciul moral suportat.

Totodată, instanțele de judecată au conchis asupra netemeiniciei solicitării reparării

prejudiciului material, inclusiv dobânda de întârziere pentru neexecutarea hotărârii

judecătorești.

3

La 18 aprilie 2017, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 16 februarie 2017 și hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10

noiembrie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului, Ministerul Justiției a invocat interpretarea în mod eronat a

legii de către instanțele ierarhic inferioare, care neîntemeiat au dispus repararea

prejudiciului moral, în speță neexistând nici un temei concludent de a constata

încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Indică recurentul că neexecutarea hotărârii judecătorești nu poate fi imputată

executorului judecătoresc, deoarece s-a stabilit că debitorul ÎS „Cartea Moldovei” nu

dispune de careva bunuri imobile, iar conturile bancare ale acestuia sunt blocate, fiind

aplicate 11 sechestre de către alte organe de resort. Astfel, conduita autorității

responsabile de executarea hotărârii judecătorești este una conformă cu legislația în

vigoare și nu relevă careva indicii privind lipsa de diligență, la caz fiind întreprinse

toate măsurile necesare și posibile în scopul executării documentului executoriu. Prin

urmare, în speță nu a fost confirmată culpa organelor de executare în procesul de

executare a hotărârii judecătorești.

Mai mult ca atât, consideră Ministerul Justiției că prevederile Legii privind

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011, nu acordă în mod automat dreptul la repararea

prejudiciului atât material, cât și moral, în lipsa dovezilor că persoana a suferit un

prejudiciu în urma încălcării dreptului garantat de lege. Or, potrivit art. 5 din Legea

menționată, simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacție

echitabilă pentru prejudiciul moral.

La 10 mai 2017, și Ocul Galina, Moraru Stanislav, Colot Nadejda, Alexandrov

Svetlana, Șeptelici Antonina și Hristea Elena, prin intermediul avocatului Barbăneagră

Sergiu, au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017 și hotărârii

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10 noiembrie 2016 în partea respingerii

acțiunii, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

În susținerea recursului, reprezentantul recurenților a invocat interpretarea în mod

eronat de către instanțele ierarhic inferioare a prevederilor Legii nr. 87 din 21 aprilie

2011.

Declară avocatul Barbăneagră Sergiu că instanțele ierarhic inferioare corect au

constatat încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

însă mărimea compensației prejudiciului moral acordată este vădit diminuată în raport

cu suferințele și frustrările suportate de către recurenți și totodată, cu practica judiciară

pe cazuri similare. Astfel, suma de 36 000 lei pentru fiecare recurent-reclamant este una

echitabilă și corespunde suferințelor cauzate prin neexecutarea hotărârii judecătorești

pentru o perioadă îndelungată de aproximativ 3 ani.

Consideră reprezentantul recurenților că instanța de apel nu a ținut cont de faptul

că obiectul executării constituie drepturi salariale, care se pretind a fi achitate de către o

întreprindere de stat, a cărui fondator este Ministerul Culturii și respectiv, responsabil

4

de neexecutarea hotărârii instanței de judecată este statul Republica Moldova, care

urmează să compenseze atât prejudiciul moral, cât și material.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia Curții de Apel Chișinău din 16

februarie 2017 redactată integral, a fost expediată în adresa părților la 14 martie 2017

potrivit scrisorii de însoțire nr. 2105 (f.d 32, volumul II).

În circumstanțele relevate, recursurile declarate de Ministerul Justiției la 18 aprilie

2017 și Ocul Galina, Moraru Stanislav, Colot Nadejda, Alexandrov Svetlana, Șeptelici

Antonina, Hristea Elena la 10 mai 2017, se consideră a fi depuse în termenul prevăzut

de lege.

La 15 mai 2017, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului declarat de

Ministerul Justiției, iar la 16 mai 2017 a fost expediată copia recursului declarat de către

Ocul Galina, Moraru Stanislav, Colot Nadejda, Alexandrov Svetlana, Șeptelici Antonina

și Hristea Elena, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Intimații nu și-au valorificat dreptul respectiv și nu au depus referințe.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursurile declarate de către Ocul Galina, Moraru Stanislav, Colot

Nadejda, Alexandrov Svetlana, Șeptelici Antonina, Hristea Elena și Ministerul Justiției

sunt inadmisibile, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

5

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către Ocul Galina, Moraru

Stanislav, Colot Nadejda, Alexandrov Svetlana, Șeptelici Antonina, Hristea Elena și

Ministerul Justiției nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3)

și (4) CPC.

Argumentele invocate în recursuri se referă la dezacordul recurenților cu soluția

pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut drept temei al admisibilității recursului declarat de către

Ministerul Justiției, argumentul recurentului precum că neexecutarea hotărârii

judecătorești nu poate fi imputată executorului judecătoresc Guțu Natalia, care a

întreprins toate măsurile necesare și posibile în scopul executării documentului

executoriu, nefiind confirmată astfel existența culpabilității autorității publice în

procesul de executare a hotărârii judecătorești. Or, la caz, debitorul este o întreprindere

de stat fondată și dotată de către autoritatea publică Ministerul Culturii și respectiv,

statul este obligat să repare prejudiciul cauzat prin neexecutarea hotărârii judecătorești

de la bugetul de stat.

Mai mult ca atât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești nr. 87 din 21

aprilie 2011, prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești se repară indiferent de vinovăția organului responsabil

de executarea hotărârilor judecătorești sau a instituției de stat debitoare.

Nu poate fi reținut nici argumentul Ministerului Justiției precum că simpla

constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacție echitabilă pentru

prejudiciul moral, deoarece aprecierea cuantumului prejudiciului moral se face în raport

cu miza pentru reclamant, care pentru Ocul Galina, Moraru Stanislav, Colot Nadejda,

Alexandrov Svetlana, Șeptelici Antonina și Hristea Elena este una primordială, reieșind

din faptul că este vorba de încasare a salariului, care este o componentă a dreptului la

muncă și este menit să asigure necesitățile fundamentale de existență ale persoanei.

Cât privește recursul declarat de către Ocul Galina, Moraru Stanislav, Colot

Nadejda, Alexandrov Svetlana, Șeptelici Antonina și Hristea Elena, nu poate fi reținut

drept temei al admisibilității acestuia, argumentul recurenților precum că mărimea

compensației prejudiciului moral acordată de către instanțele ierarhic inferioare este

disproporțională în raport cu suferințele și frustrările suportate, deoarece ținând cont de

circumstanțele, complexitatea și durata procedurii de executare, suma de 10000 lei

pentru fiecare reclamant este în măsură de a atenua suferințele psihice cauzate acestora,

fiind una echitabilă și suficientă pentru prejudiciul moral suportat prin neexecutarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurenților Ocul Galina, Moraru Stanislav,

Colot Nadejda, Alexandrov Svetlana, Șeptelici Antonina și Hristea Elena, precum că a

fost respinsă neîntemeiat pretenția privind repararea prejudiciului material, și anume

încasarea salariului și a dobânzii de întârziere, deoarece pe marginea acestei pretenții s-

6

a pronunțat deja o hotărâre judecătorească care și este în prezenta cauză obiectul

neexecutării. Or, potrivit art. 243 CPC instanța judecătorească, pronunțând hotărârea de

încasare a unei sume de bani, consemnează în dispozitiv și dobânda de întârziere

determinată conform art. 619 din Codul civil, pe care urmează să o achite debitorul,

chiar și în lipsa vinovăției, dacă nu execută hotărârea în termen de 90 de zile de la data

cînd aceasta a devenit definitivă.

Astfel, instanța de judecată nu poate dispune încasarea sumei creanței ca urmare a

constatării faptului că a fost încălcat dreptul la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești.

Alte argumente invocate în recursurile declarate nu au relevanță, deoarece nu

denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de

drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și

urmează a fi respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural,

verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și temeinicia în fapt a

acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu

privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speță

sunt similare celor indicate în procesul judecării cauzei, asupra cărora instanța de apel s-

a pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de

către Ocul Galina, Moraru Stanislav, Colot Nadejda, Alexandrov Svetlana, Șeptelici

Antonina, Hristea Elena și Ministerul Justiției, ca inadmisibile.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440, CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursurile declarate de către Ocul Galina, Moraru Stanislav, Colot Nadejda,

Alexandrov Svetlana, Șeptelici Antonina, Hristea Elena și Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Luiza Gafton

7