2rc-494/17 — intentarea procesului de insolvabilitate
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- intentarea procesului de insolvabilitate
- Temei legal
- creanţele contestate
2rc-494/17 — intentarea procesului de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: Curtea de Apel Chișinău dosarul nr. 2rc-494/2017
judecător: M. Moraru
D E C I Z I E
16 august 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, Svetlana Filincova
judecători Iuliana Oprea, Galina Stratulat
examinând recursul declarat de către Întreprinderea Municipală Regia
„Autosalubritate”,
în cadrul procesului de insolvabilitate intentat față de debitorul
Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 17,
împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2017 prin care s-a
respins contestația înaintată de Întreprinderea Municipală Regia „Autosalubritate”,
c o n s t a t ă :
La 09 ianuarie 2017, creditorul SA „Termoelectrica” s-a adresat în instanța
de judecată cu cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate
față de ÎMGFL nr. 17.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 12 ianuarie 2017 cererea
introductivă depusă de creditorul SA „Termoelectrica” a fost admisă spre
examinare, ÎMGFL nr. 17 fiind pusă sub observație prin desemnarea în calitate de
administrator provizoriu, Purcel Viorel.
Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2017 a fost admisă
cererea introductivă depusă de creditorul SA „Termoelectrica” privind intentarea
procesului de insolvabilitate față de ÎMGFL nr. 17 și s-a intentat procedura de
insolvabilitate față de ÎMGFL nr. 17. În calitate de administrator al insolvabilității
a fost desemnat Purcel Viorel.
La 27 martie 2017, Întreprinderea Municipală Regia „Autosalubritate” a
înaintat cerere cu privire la validarea creanțelor, prin care a solicitat validarea
creanțelor în sumă de 184 775,34 lei, în baza actului de verificare a sumelor achitate
de populație pe luna februarie 2017, pentru serviciile prestate.
Administratorul insolvabilității a inclus suma dată în tabelul definitiv al
creanțelor dar nu a propus-o instanței spre validare din considerentele că nu
figurează ca datorie în evidența contabilă a debitorului.
La 14 aprilie 2017, Întreprinderea Municipală Regia „Autosalubritate” a
depus contestație asupra tabelului definitiv al creanțelor, pe motiv că nu este de
acord cu faptul că administratorul insolvabilității a introdus creanța sa în tabel, dar
nu a propus-o spre validare, argumentând că are contract încheiat cu ÎM „Infocom”
privitor la recepționarea plăților de la populație, iar din balanța de verificare cu
serviciile prestate în ianuarie 2017, se atestă existența unei datorii pentru serviciile
de autosolubritate acordate și neachitate de populație în sumă de 184 775,34 lei,
care consideră că urmează a fi achitată de către debitor.
În tabelul definitiv al creanțelor din 12 aprilie 2017, depus instanței de
judecată la 13 aprilie 2017, administratorul insolvabilității Purcel Viorel nu a
propus spre validare creanțele Întreprinderea Municipală Regia „Autosalubritate”
cu sumele solicitate, din care considerente instanța nu a validat creanțele
creditorului în cauză.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2017 s-a respins ca fiind
neîntemeiată contestația depusă de Întreprinderea Municipală Regia
„Autosalubritate” asupra tabelului definitiv al creanțelor față de masa debitoare a
debitorului ÎMGFL nr. 17 privind neincluderea spre validare în tabel a creanțelor
în mărime de 184 775,34 lei.
La 24 mai 2017 Întreprinderea Municipală Regia „Autosalubritate” a
declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2017,
solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate cu emiterea unei noi
încheieri cu privire la admiterea contestației asupra tabelului definitiv al creanțelor
față de masa debitoare a ÎMGFL nr. 17 privind neincluderea spre validare în tabel
a creanțelor în mărime de 184 775,34 lei.
Recurentul, Întreprinderea Municipală Regia „Autosalubritate” în
motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu încheierea instanței de
insolvabilitate, o consideră neîntemeiată și pasibilă de a fi casată, deoarece ÎMGFL
nr. 17 a acumulat o datorie față de Întreprinderea Municipală Regia
„Autosalubritate” în sumă de 184 775,34 lei, conform balanței de verificare a
sumelor achitate de populație, în luna februarie 2017, pentru serviciile prestate de
Întreprinderea Municipală Regia „Autosalubritate” în luna ianuarie 2017.
Menționează că prezenta datorie s-a acumulat sub formă de prestare a
serviciilor pentru evacuarea deșeurilor menajere conform contractului nr. 17 din 30
ianuarie 2003.
În conformitate cu art. 426, alin. (3) Cod de procedură civilă, recursul
împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3
judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea
admisibilității și fără participarea părților.
Studiind recursul și actele administrate în speță, Colegiul civil, comercial și
de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a
respinge recursul din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 427, lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de
recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă
recursul și să mențină încheierea.
Conform art. 1, alin. (4) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,
procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de
procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.
Conform art. 8, alin. (1) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,
hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen
2
de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres
de prezenta lege.
Potrivit art. 144, alin. (3) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,
instanța de insolvabilitate soluționează contestațiile în ședința de validare sau în
cadrul unei alte ședințe speciale, cu citarea contestatorului creditorului care deține
creanța contestată, dacă acesta nu este chiar contestatorul administratorului
insolvabilității/ lichidatorului și a oricărei alte părți interesate, după caz.
În corespundere cu prevederile art. 144, alin. (9) Legea insolvabilității,
instanța de insolvabilitate soluționează contestația prin încheiere care poate
contestată cu recurs. Încheierea irevocabilă prin care contestația este admisă sau
respinsă cu validarea creanței este executorie pentru administratorul insolvabilității/
lichidator și pentru toți creditorii. Încheierea constituie temei pentru rectificarea
tabelului definitiv al creanțelor sau a tabelului definitiv consolidat fără a se convoca
ședința specială de validare.
Potrivit art. 144, alin. (8) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,
după expirarea termenului de depunere a contestațiilor prevăzut la alin. (2) și până
la încetarea procesului, orice parte interesată poate face contestație împotriva
trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul creanțelor în cazul
descoperirii unui fals sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței
sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare
necunoscute până atunci.
În conformitate cu art. 118, alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte
trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și
obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.
Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că instanța de
insolvabilitate la emiterea încheierii a aplicat corect normele de drept material.
Din materialele dosarului rezultă că, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău
din 02 martie 2017 a fost admisă cererea introductivă depusă de creditorul SA
„Termoelectrica” privind intentarea procesului de insolvabilitate față de ÎMGFL nr.
17 și s-a intentat procedura de insolvabilitate față de debitor. În calitate de
administrator al insolvabilității fiind desemnat Purcel Viorel.
Tot materialele cauzei atestă că, la 27 martie 2017 Întreprinderea
Municipală Regia „Autosalubritate” a înaintat cerere cu privire la validarea
creanțelor, prin care a solicitat validarea creanțelor în sumă de 184 775,34 lei, în
baza actului de verificare a sumelor achitate de populație, pe luna februarie 2017,
pentru serviciile prestate.
La fel, mai indică Întreprinderea Municipală Regia „Autosalubritate” în
contestația sa că raporturile obligaționale ale debitorului se confirmă prin contractul
nr. 17 din 30 ianuarie 2003, încheiat între Întreprinderea Municipală Regia
„Autosalubritate” în calitate de „executant” și ÎMGFL nr. 17 în calitate de
„beneficiar” cu privire la transportarea deșeurilor menajere.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție conchide că instanța de insolvabilitate just a relatat că informația cu
3
privire la balanța de verificare a sumelor achitate de populație în luna februarie
2017, prezentată de Întreprinderea Municipală Regia „Autosalubritate” în mărime
de 184 775,34 lei constituie datoria locatarilor, fără indicarea perioadei, de când s-
au acumulat aceste datorii și fără a fi atribuită debitorului.
Prin urmare, argumentul recurentului precum că prezenta datorie s-a
acumulat sub formă de prestare a serviciilor pentru evacuarea deșeurilor menajere
conform contractului nr. 17 din 30 ianuarie 2003, este neîntemeiat, deoarece după
cum se relatează în contestație, populația achită serviciile de autosolubritate
acordate direct la ÎM „Infocom” cu care Întreprinderea Municipală Regia
„Autosalubritate” are încheiat contract.
Ținând cont de cele menționate și având în vedere faptul că instanța de
insolvabilitate a constatat și a dat o apreciere justă probelor administrate, a aplicat
corect normele de drept material și procedural, iar argumentele invocate de către
recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul ca
neîntemeiat și a menține încheierea Curții de Apel Chișinău.
În conformitate cu art. 427, lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d e c i d e :
Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea Municipală Regia
„Autosalubritate”
Se menține încheierii Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2017, în cadrul
procesului de insolvabilitate intentat față de debitorul Întreprinderea Municipală de
Gestionare a Fondului Locativ nr. 17.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței, Svetlana Filincova
judecători Iuliana Oprea
Galina Stratulat
4