2ri-203/17 — intentarea procesului de insolvabilitate

2ri-203/17 — intentarea procesului de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: Curtea de Apel Chișinău dosar nr. 2ri-203/2017

judecător: S. Arnăut

D E C I Z I E

05 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, Valentina Clevadî

judecători Luiza Gafton, Ion Druță, Dumitru Mardari, Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Societatea pe acțiuni „Termoelectrica”,

în cauza civilă la cererea Societății pe acțiuni „Termoelectrica” cu privire

la intentarea procesului de insolvabilitate față de Întreprinderea municipale de

gestionare a fondului locativ nr. 22,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017, prin care s-

a respins cererea introductivă depusă de Societatea pe acțiuni „Termoelectrica” cu

privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de Întreprinderea municipale

de gestionare a fondului locativ nr. 22,

c o n s t a t ă :

La 07 februarie 2017, creditorul SA „Termoelectrica” a înaintat cerere

introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față de debitorul

Întreprinderea municipale de gestionare a fondului locativ nr. 22 (în continuare

ÎMGFL nr. 22) pe motiv de incapacitate de plată a debitorului, solicitând admiterea

cererii spre examinare, constatarea insolvabilității ÎMGFL nr. 22, a intenta procesul

de insolvabilitate în privința acesteia, aplicarea măsurilor de asigurare prevăzute de

art. 24, alin. (1) și (2) al Legii insolvabilității, inclusiv prin aplicarea sechestrului

asupra patrimoniului și mijloacelor bănești de pe conturile bancare ale debitorului

și interzicerea debitorului să administreze bunurile cheltuielilor de insolvabilitate

să fie puse pe seama debitorului, numirea în calitate de administrator al procesului

de insolvabilitate a administratorului autorizat Viorel Purcel, deținătorul

autorizației pentru activitate nr. 53 din 14 ianuarie 2015.

În motivarea cererii creditorul indică că, în temeiul contractului de livrare-

utilizare a energiei termice în apă caldă nr. 6022 din 29 septembrie 2006, încheiat

între SA „Termoelectrica” în calitate de furnizor și ÎMGFL nr. 22 în calitate de

consumator, ultima și-a asumat obligația de a achita lunar energia termică furnizată

la obiectele aflate în administrarea operativă a acesteia.

Susține creditorul că, în perioada valabilității contractului, obligațiile

contractuale stabilite de către părți, sunt în permanență neglijate de către debitor, și

anume, se încalcă prevederile pct. 4.2 al contractului, care statuează că conturile de

1

plată recepționate, urmează a fi achitate de către consumator până la data de 30 a

lunii următoare.

Menționează creditorul că, drept confirmare a faptului că debitorul este

permanent în întârziere la plata consumului de energie termică, servesc facturile

fiscale primite la evidență și contrasemnate de ÎMGFL nr. 22, și anume: Factura

seria TC nr. 0165737 din 31 martie 2015, Factura seria TC nr. 0168598 din 31

aprilie 2015, Factura seria TC nr. 0170296 din 31 mai 2015, Factura seria TC nr.

0170966 din 30 iunie 2015, Factura seria TC nr. 0171601 din 31 iulie 2015, Factura

seria TC nr. 0172182 din 31 august 2015, Factura seria TC nr. 0712158 din 30

septembrie 2015, Factura seria TC nr. 0172982 din 31 octombrie 2015, Factura

seria TC nr. 0176165 din 30 noiembrie 2015, Factura seria TC nr. 0178727 din 31

decembrie 2015, Factura seria TC nr. 0182229 din 31 ianuarie 2016; Factura seria

TC nr. 0185315 din 29 februarie 2016, Factura seria TC nr. 0188719 din 31 martie

2016, Factura seria TC nr. 0191083 din 30 aprilie 2016, Factura seria AAA nr.

1784518 din 31 mai 2016, Factura seria AAA nr. 1785233 din 30 iunie 2016,

Factura seria AAA nr. 1786028 din 31 iulie 2016, Factura seria AAA nr. 1786767

din 31 august 2016, Factura seria AAA nr. 1787458 din 30 septembrie 2016,

Factura seria AAA nr. 1789800 din 31 octombrie 2016, Factura seria AAA nr.

1790779 din 30 noiembrie 2016.

Mai indică creditorul că, la situația din 06 ianuarie 2017, datoria ÎMGFL nr.

22 la servicii de termoficare prestate de SA „Termoelectrica”, constituia suma de

23 232 796,92 lei, iar datoria acumulată, este recunoscută de către ÎMGFL nr. 22

prin contrasemnarea tranzacției nr. 64TJ din 31 octombrie 2016, potrivit căreia

ÎMGFL nr. 22, recunoaște creanța și se obligă să o achite până la 31 decembrie

2016, însă această obligație nu a fost executată, iar până la moment datoria nu a

fost achitată, ba chiar s-a mărit din contul consumului curent neachitat pe perioada

sezonului nou de încălzire 2016 - 2017.

La fel, menționează creditorul că, prin acordul adițional nr. 2 din 17

octombrie 2012 la contractul de furnizare a energiei termice în apă caldă nr. 6022

din 29 septembrie 2006, SA „Termoelectrica” succesor în drepturi a SA

„Termocom” a acordat ÎMGFL nr. 22 mijloace financiare în scopul achitării taxei

de stat necesare pentru acționarea în judecată a persoanelor fizica care au acumulat

datorii pentru energia termică. Aceste mijloace financiare, în mărime de 54 406,19

lei, nu au fost restituite în conformitate cu pct. 1 al acestui acord.

Accentuează că, conform Avizului Inspectoratului Fiscal de Stat nr. 105 din

22 decembrie 2016, la data emiterii avizului, ÎMGFL nr. 22 avea o restanță față de

bugetul public național în mărime de 259,19 lei. 1

A mai declarat că, neexecutarea de către debitor a obligaților sale de plată

integral și la timp pentru serviciile de termoficare prestate, afectează direct

proporțional capacitatea financiară a SA „Termoelectrica”, care din cauza acestor

creanțe neachitate nu-și poate executa obligațiile de plată față de furnizorul de gaze

naturale SA „Moldovagaz”, având toate conturile bancare sechestrate, prin

instituirea măsurilor de asigurare în baza încheierilor executorului judecătoresc

Anatolie Chiosa nr. 005-04/13 din 13 noiembrie 2013 și nr. 005-303/13 din 09

aprilie 2014, 005-303/13 din 14 noiembrie 2014, ca urmare a înaintării spre

2

executare a documentelor executorii, prin care s-a dispus încasarea silită a datoriilor

pentru gazele naturale livrate.

Afirmă că, datoria exorbitant de mare formată în perioadele de încălzire

precedente în raport cu neachitarea în termen a consumului curent, denotă

insolvabilitatea certă a debitorului ce persistă în cadrul ÎMGFL nr. 22, or debitorul

nu are capacitate pecuniară de achitare integrală a datoriilor acumulate și generează

acumularea perpetuă a datoriilor - temei special de intentare a procesului de

insolvabilitate, ce se manifestă în supra îndatorarea debitorului.

Susține creditorul că, în temeiul prevederilor art. 19, alin. (2) al Legii

insolvabilității debitorului i-a fost expediată prin poștă notificarea nr. 79/6043 din

29 decembrie 16 avizul de recepție din 30 decembrie 2016, rămasă fără răspuns

până în prezent, cu cerința de a achita în termen de 3 zile datoria integral, or în caz

contrar vor fi nevoiți de a înainta cerere introductivă de intentare a procesului de

insolvabilitate.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2017 s-a admis

spre examinare cererea introductivă a creditorului SA „Termoelectrica” privind

intentarea procesului de insolvabilitate în privința debitorului ÎMGFL nr. 22, s-a

instituit perioada de observație asupra debitorului ÎMGFL nr. 22, iar în scopul

prevenirii modificării stării bunurilor debitorului ÎMGFL nr. 22 în perioada

derulării procesului de insolvabilitate, a fost dispusă aplicarea măsurilor de

asigurare și desemnat în calitate de administrator provizoriu Purcel Viorel,

deținătorul autorizației eliberate de Ministerul Justiției al RM nr. 53 din 14 ianuarie

2015.

Totodată, prin aceeași încheiere, administratorul provizoriu Purcel Viorel,

fiind obligat să notifice autoritățile de resort despre aplicarea măsurilor de asigurare

în privința debitorului ÎMGFL nr. 22, să notifice creditorii din evidența contabilă,

și să prezinte instanței de insolvabilitate, un raport cu privire la executarea

măsurilor de asigurare aplicate față de debitor, să asigure păstrarea bunurilor

debitorului și integritatea lor, să verifice existența temeiurilor de intentare a

procesului de insolvabilitate, mărimea și componența masei debitoare,

oportunitatea și posibilitățile continuării activității economice a societății, prin care

să propună fie intentarea procesului de insolvabilitate, fie intentarea procesului

simplificat de faliment, ori prin care să constate solvabilitatea debitorului și

încetarea procesului, precum și să întocmească și să prezinte instanței de

insolvabilitate tabelul preliminar al creanțelor.

La 25 aprilie 2017, în ședința de judecată, administratorul provizoriu Purcel

Viorel a prezentat instanței de insolvabilitate raportul de observație și de executare

măsurilor de asigurare față de debitorul ÎMGFL nr. 22, și tabelul preliminar al

creanțelor ÎMGFL nr. 22.

Tot la 25 aprilie 2017 administratorul provizoriu Purcel Viorel a înaintat

instanței de insolvabilitate cerere privind încasarea remunerației și cheltuielilor

administratorului provizoriu pe perioada procedurii de observație a ÎMGFL nr. 22,

solicitând admiterea cererii, încasarea din contul debitorului ÎMGFL nr. 22 în

beneficiul lui Purcel Viorel onorariul administratorului provizoriu în mărime de 20

3

720,00 lei, cheltuieli aferente perioadei de observații în cuantum de 781,25 lei, iar

în total 21 501,25 lei.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017 s-a respins

cererea introductivă depusă de SA „Termoelectrica” privind intentarea procesului

de insolvabilitate față de ÎMGFL nr. 22, ca fiind neîntemeiată.

S-a refuzat intentarea procesului de insolvabilitate față de ÎMGFL nr. 22.

S-au anulat măsurile de asigurare aplicate față de debitorul ÎMGFL nr. 22

odată cu admiterea cererii introductive spre examinare prin încheierea Curții de

Apel Chișinău 10 februarie 2017.

S-a admis parțial cererea administratorului provizoriu ÎMGFL nr. 22, Purcel

Viorel privind încasarea remunerației pentru perioada de observație și a

cheltuielilor suportate.

S-a stabilit cuantumul de remunerare a administratorului provizoriu ÎMGFL

nr. 22, Purcel Viorel pentru perioada de observație în mărime de 8 400 lei lunar, iar

pentru întreaga perioada de observație în sumă de 13 440,00 lei.

S-a încasat din contul SA „Termoelectrica” în beneficiul administratorului

provizoriu ÎMGFL nr. 22, Purcel Viorel remunerația pentru perioada de observație

în mărime de 13 440,00 lei și cheltuielile suportate în sumă de 781,25 lei. În rest

cererea administratorului provizoriu al ÎMGFL nr. 22, Purcel Viorel privind

stabilirea remunerației pentru perioada de observație s-a respins ca fiind

neîntemeiată.

La 10 mai 2017, SA „Termoelectrica” a depus cerere de recurs împotriva

hotărârii Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017, solicitând admiterea

recursului cu casarea hotărârii instanței de insolvabilitate cu pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere a cererii și intentarea procesului de insolvabilitate.

În motivarea recursului, a invocat recurentul că hotărârea instanței de

insolvabilitate este ilegală și neîntemeiată, emisă contrar normelor de drept material

și procedural.

Susține recurentul că, instanța de insolvabilitate a dat o apreciere eronată

materialului probator, în cazul în care potrivit tranzacției ÎMGFL nr. 22 recunoaște

datoria acumulată, chiar și în cadrul ședinței de judecată directorul ÎMGFL nr. 22 a

recunoscut datoria formată, însă și-a motivat poziția prin faptul că nu dispune de

mijloace financiare în vederea stingerii datoriei.

În conformitate cu art. 429 alin. (1) Codul de procedură civilă, pot fi atacate

cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe de apel,

cât și hotărârile pronunțate de curțile de apel în procedura de insolvabilitate.

Conform art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen

de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres

de prezenta lege.

În consecință, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recursul la 10 mai 2017, împotriva hotărârii

instanței de insolvabilitate din 25 aprilie 2017, în termen.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

4

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis cu casarea hotărârii primei instanțe și restituirea pricinii spre

rejudecare în instanța de insolvabilitate din următoarele considerentele.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 356 Cod de procedură civilă, cererea de declarare a

insolvabilității se judecă în instanță conform normelor generale din acest cod, cu

excepțiile și completările stabilite în legislația insolvabilității.

Potrivit art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

Materialele cauzei cert denotă că, la 07 februarie 2017, creditorul SA

„Termoelectrica” a înaintat cerere introductivă privind intentarea procesului de

insolvabilitate față de debitorul ÎMGFL nr. 22 pe motiv de incapacitate de plată a

debitorului, solicitând admiterea cererii spre examinare, constatarea insolvabilității

ÎMGFL nr. 22, intentarea procesului de insolvabilitate în privința acesteia, aplicarea

măsurilor de asigurare prevăzute de art. 24, alin. (1) și (2) al Legii insolvabilității,

inclusiv prin aplicarea sechestrului asupra patrimoniului și mijloacelor bănești de

pe conturile bancare ale debitorului și interzicerea debitorului să administreze

bunurile cheltuielilor de insolvabilitate să fie puse pe seama debitorului, numirea în

calitate de administrator al procesului de insolvabilitate a administratorului

autorizat Viorel Purcel, deținătorul autorizației pentru activitate nr. 53 din 14

ianuarie 2015.

În susținerea cererii creditorul a indicat că, în temeiul contractului de

livrare-utilizare a energiei termice în apă caldă ÎMGFL nr. 22 și-a asumat obligația

de a achita lunar energia termică furnizată la obiectele aflate în administrarea

operativă a acesteia până la data de 30 a lunii următoare.

Tot materialele denotă că, ÎMGFL nr. 22 în perioada martie 2015 –

noiembrie 2016 a acumulat o datorie față de SA „Termoelectrica”, conform situației

din 06 ianuarie 2017 în suma de 23 232 796,92 lei.

Fiind investită cu examinarea cauzei, instanța de insolvabilitate prin

hotărârea Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017 a respins cererea introductivă

depusă de SA „Termoelectrica” privind intentarea procesului de insolvabilitate față

de ÎMGFL nr. 22, ca fiind neîntemeiată. A refuzat intentarea procesului de

insolvabilitate față de ÎMGFL nr. 22. A anulat măsurile de asigurare aplicate față

de debitorul ÎMGFL nr. 22 odată cu admiterea cererii introductive spre examinare

prin încheierea Curții de Apel Chișinău 10 februarie 2017. A admis parțial cererea

administratorului provizoriu ÎMGFL nr. 22, Purcel Viorel privind încasarea

remunerației pentru perioada de observație și a cheltuielilor suportate. A stabilit

cuantumul de remunerare a administratorului provizoriu ÎMGFL nr. 22, Purcel

Viorel pentru perioada de observație în mărime de 8 400 lei lunar, iar pentru

întreaga perioada de observație în sumă de 13 440,00 lei. A încasat din contul SA

5

„Termoelectrica” în beneficiul administratorului provizoriu ÎMGFL nr. 22, Purcel

Viorel remunerația pentru perioada de observație în mărime de 13 440,00 lei și

cheltuielile suportate în sumă de 781,25 lei. În rest cererea administratorului

provizoriu al ÎMGFL nr. 22, Purcel Viorel privind stabilirea remunerației pentru

perioada de observație s-a respins ca fiind neîntemeiată.

Instanța de recurs consideră că instanța de insolvabilitate prematur a ajuns

la concluzia de respingere a cererii de intentare a procesului de insolvabilitate față

de ÎMGFL nr. 22, deoarece nu a dat o apreciere corectă materialului probator.

În susținerea opiniei enunțate instanța de recurs reține prevederile art. 1,

alin. (1) și (2) a Legii insolvabilității, care stabilește că scopul prezentei legi este

instituirea cadrului juridic privind stabilirea unei proceduri colective pentru

satisfacerea creanțelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin

aplicarea față de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului

și prin distribuirea produsului finit. Prezenta lege este aplicabilă persoanelor

juridice, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare,

întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător,

societăților de asigurări, fondurilor de investiții, companiilor fiduciare,

organizațiilor necomerciale, înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit.

Prezenta lege nu se aplică băncilor.

Relevante la caz sunt și prevederile pct. pct. 1, 15 din Regulamentului-

model al întreprinderii municipale aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 387 din

06 iunie 1994, modificat și completat ulterior prin Hotărârea Guvernului nr. 549

din 09 iulie 2014, conform căreia întreprinderea municipală este agentul economic

cu personalitate juridică, constituit de către una sau mai multe unități administrativ-

teritoriale, dotat în exclusivitate cu bunuri proprietate a unității/ unităților

administrativ-teritoriale fondatoare, care, prin utilizarea lor judicioasă, produce

anumite tipuri de mărfuri (producție), execută lucrări sau prestează servicii,

necesare pentru satisfacerea cerințelor fondatorului/fondatorilor (ale unității/

unităților administrativ-teritoriale fondatoare). Pentru obligațiile sale întreprinderea

poartă răspundere cu întreg patrimoniul său. Fondatorul nu poartă răspundere

pentru obligațiile întreprinderii, iar întreprinderea nu este răspunzătoare pentru

obligațiile fondatorului.

Analizând situația din speță prin prisma normelor citate și a materialelor

cauzei instanța de recurs constată că ÎMGFL nr. 22 a fost înregistrată în Registrul

de stat al persoanelor juridice pe lângă Camera Înregistrării de Stat, genul principal

de activitate al întreprinderii fiind închirierea bunurilor imobiliare proprii, comerțul

cu ridicata al aparatelor electrice de uz casnic și aparatelor radio, construcții

inginerești, și intermedieri pentru cumpărarea, vânzarea, schimbul și închirierea

locuințelor și altor bunuri imobiliare cu destinație neproductivă.

La caz, independent de acest aspect este evident că ÎMGFL nr. 22 este agent

economic independent cu drepturi de persoană juridică, care poartă răspundere

pentru obligațiunile sale cu toate bunurile de care dispune.

În conformitate cu dispoziția art. 9 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29

iunie 2012, procesul de insolvabilitate se intentează doar în temeiul unei cereri de

6

intentare a procesului de insolvabilitate (denumită în continuare cerere

introductivă).

Conform art. 12 din aceeași Lege, dreptul de a depune cerere introductivă

îl au: debitorul, creditorii, alte persoane indicate în prezenta lege.

Iar, în conformitate cu prevederile art. 10, alin. (1) – (3) din Legea

insolvabilității, intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existența unui

temei. Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în

incapacitatea de plată a debitorului. Temeiul special de intentare a unui proces de

insolvabilitate constă în supra îndatorarea debitorului în cazul în care acesta este

persoană juridică responsabilă de creanțele creditorilor în limitele patrimoniului

său. În acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă

continuarea activității lui dacă acest fapt este posibil.

În interpretarea corectă a normei enunțate este de înțeles că legiuitorul,

pentru intentarea unui proces de insolvabilitate, a prevăzut un temei general care

constă în incapacitatea de plată a debitorului și care reprezintă o insuficiență a

lichidităților, o absență a fondurilor bănești necesare pentru plata obligaților ajunse

la scadență.

Temeiul general determină existența creanței ajunse la scadență, care

trebuie să fie certă – neîndoielnică în sensul că asupra ei, să nu fie conturat un

litigiu; lichidă – având un cuantum precis determinat; exigibilă – a cărei executare

creditorul poate s-o pretindă imediat.

La fel, în raport cu temeiul general, poate fi presupusă și/ sau existența

temeiului special – adică supra îndatorarea ce presupune un dezechilibru al

patrimoniului prin existența unui pasiv patrimonial care depășește activul, adică să

fie arătata un excedent al pasivelor față de active.

Tot aici se va remarca că starea de supra îndatorare presupune starea de

imposibilitate stabilă și ireversibilă a persoanei juridice de a satisface deplin

pretențiile creditorilor din activele rămase, ceea ce ar justifica intervenția justiției.

Astfel, după cum se constată la caz având în susținere prevederile normelor

enunțate, creditorul SA „Termoelectrica” a depus cerere introductivă cu privire la

intentarea procesului de insolvabilitate în privința debitorului ÎMGFL nr. 22, drept

motiv invocând incapacitatea de plată a ultimei.

Potrivit art. 2 din Legea insolvabilității, incapacitate de plată este situația

financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a își executa

obligațiile pecuniare scadente, inclusiv obligațiile fiscale. Incapacitatea de plată

este, de regulă, prezumată în cazul în care debitorul a încetat să efectueze plăți, iar

supra îndatorare este situația financiară a debitorului, a cărui răspundere este

limitată prin lege la valoarea patrimoniului său, în care valoarea bunurilor nu mai

acoperă obligațiile existente ale acestuia.

Dispoziția art. 18, alin. (1) din Legea insolvabilității statuează că, creditorul

poate depune cerere introductivă dacă are un interes legitim în intentarea procesului

de insolvabilitate și își poate argumenta creanțele și temeiurile de intentare a

procesului de insolvabilitate.

În temeiul art. 11, alin. (1) – (3) din Legea insolvabilității, componența și

mărimea obligațiilor debitorului sunt cele existente la momentul depunerii cererii

7

introductive, dacă legea nu prevede altfel. La determinarea temeiurilor de

insolvabilitate se iau în calcul: a) mărimea obligațiilor pecuniare, inclusiv suma

restanței la livrarea bunurilor, la prestarea serviciilor și la îndeplinirea lucrărilor

care urmează a fi plătite de către debitor; b) mărimea datoriilor la credite, la

împrumut, plus dobânda care urmează a fi achitată de către debitor; c) mărimea

prejudiciilor care urmează a fi recuperate de la debitor; d) mărimea obligațiilor la

bugetul public național prevăzute de lege. La constatarea insolvabilității debitorului

nu se ia în calcul valoarea creanțelor constituite din: a) penalități și/sau din alte

sancțiuni financiare aferente neexecutării obligațiilor; b) orice obligație de plată

față de asociații (membrii, acționarii) debitorului.

Iar, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (1) și (3) din aceeași Lege,

instanța de insolvabilitate hotărăște, în baza aprecierii temeiului de insolvabilitate

și a faptelor constatate în cadrul examinării cererii introductive, asupra intentării

procedurii de insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive. Hotărârea

de intentare a procedurii de insolvabilitate devine executorie în momentul

pronunțării. Dispozitivul hotărârii se înmânează administratorului desemnat

imediat. Prin hotărârea de intentare a procedurii de insolvabilitate, instanța de

insolvabilitate dă apreciere concluziilor din raportul administratorului provizoriu,

prevede mărimea revendicărilor asupra cărora obiecțiile debitorului și/sau ale

creditorilor au fost respinse ori considerate ca fiind întemeiate, desemnează

administratorul insolvabilității și instituie, după caz, comitetul creditorilor.

Analizând circumstanțele speței prin prisma normelor de drept invocate

supra, instanța de recurs relevă că, instanța de insolvabilitate neîntemeiat și

prematur a concluzionat asupra netemeiniciei cererii de intentare a procesului de

insolvabilitate față de ÎMGFL nr. 22, în cazul în care atât materialele cauzei denotă

incapacitatea de plată, cât și directorul ÎMGFL nr. 22 a recunoscut parțial datoriile,

invocând incapacitatea de plată, mai mult ca atât, la 31 octombrie 2016 ÎMGFL nr.

22 a contrasemnat tranzacția nr. 64TJ din 31 octombrie 2016, potrivit căreia

recunoaște creanța și se obligă să o achite până la 31 decembrie 2016, însă această

obligație nu a fost executată.

Or, datoria excesiv de mare formată în perioadele de încălzire precedente în

raport cu neachitarea în termen a consumului curent denotă insolvabilitatea

debitorului ÎMGFL nr. 22, care nu are capacitatea pecuniară de achitare integrală a

datoriilor acumulate și generează acumularea perpetuă a datoriilor, fapt ce ar

constituie temei special de intentare a procesului de insolvabilitate ce se manifestă

prin supra îndatorarea debitorului.

Iar, din raportul prezentat de administratorul provizoriu Purcel Viorel,

rezultă că în urma analizei datelor prezentate, ce țin de situația economico-

financiară a debitorului, a fost stabilit faptul imposibilității onorării de către debitor

a obligațiunilor sale față de creditori, deoarece ÎMGFL nr. 22 a acumulat datorii

enorme față de SA „Termoelectrica” precum și față de alți creditori.

Prin urmare, din constatările administratorului provizoriu rezultă că

debitorul se află în incapacitatea de plată și nu dispune de posibilități ce ar permite

acoperirea integrală a creanțelor creditorilor și readresarea situației economico-

8

financiară a întreprinderii în afara procesului de insolvabilitate, circumstanțe ce

determină insolvabilitatea creditorului.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră întemeiate argumentele recurentului prin care

a indicat că, instanța de insolvabilitate eronat a concluzionat asupra netemeiniciei

cererii, motivându-și soluția în baza argumentelor expuse de debitor în referință,

fără a fi prezentate careva probe pertinente și concludente.

În atare condiții, instanța de insolvabilitate avea obligația de a da un răspuns

cert referitor la pertinența unui înscris sau altuia. Or, instanța de judecată este

obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor

probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față

de altele.

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest

fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania,

1994). CEDO reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze

hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61,

seria A nr. 288). Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților,

dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura

hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în baza circumstanțelor cauzei (Hiro

Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27).

Tot aici, este de menționat că în cadrul soluționării pricinii probele din dosar

se cercetează doar în ansamblul și în interconexiunea acestora, or, instanța de

judecată este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind

admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței

unor probe față de altele.

În consecință, Colegiul verificând conținutul hotărârii contestate, în raport

cu materialele dosarului, argumentele invocate în recurs, conchide că instanța de

insolvabilitate s-a referit în mod declarativ la normele dreptului material pe care le-

a considerat aplicabile speței, fără să se expună asupra circumstanțelor concrete ale

cauzei și probelor administrate în cadrul judecării pricinii pe care se întemeiază

concluziile privitoare la aceste circumstanțe și fără a indica motivele pentru care

argumentele invocate în cererea de intentare a procesului de insolvabilitate nu au

fost reținute și supuse aprecierii.

Este de menționat că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în

mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare

admisă la judecarea cauzei în instanța de insolvabilitate nu poate fi corectată de

instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de SA

„Termoelectrica” și a casa integral hotărârea instanței de insolvabilitate, cu

9

remiterea pricinii civile la rejudecare în instanța de insolvabilitate, în alt complet

de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanța de insolvabilitate, pentru a concluziona sub

aspectul temeiniciei/netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin

prisma argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte,

rezultând din prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora

instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe

cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor

probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în

consecință soluția adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al

concluziei instanței de judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu circumstanțele

cauzei, probele administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile

raportului litigios.

În conformitate cu art. 445, alin. (1), lit. c) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Societatea pe acțiuni „Termoelectrica”.

Se casează integral hotărârea Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017,

în cauza civilă la cererea Societății pe acțiuni „Termoelectrica” cu privire la

intentarea procesului de insolvabilitate față de Întreprinderea municipale de

gestionare a fondului locativ nr. 22, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea

de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Valentina Clevadî

judecători Luiza Gafton

Ion Druță

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

10