2ri-255/17 — validarea popririi si încasarea datoriei

2ri-255/17 — validarea popririi si încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: B. Bîrca dosarul nr. 2ri-255/17

D E C I Z I E

09 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Ion Druță, Nicolae Craiu

Luiza Gafton, Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către lichidatorul Întreprinderii municipale de

gestionare a fondului locativ nr. 16 din Chișinău în procedura falimentului, Cristina

Sacaliuc (Burzacovschi),

în cauza civilă la cererea lichidatorului Întreprinderii municipale de gestionare

a fondului locativ nr. 16 din Chișinău în procedura falimentului, Cristina

Burzacovschi împotriva Consiliului municipal Chișinău cu privire la validarea

popririi și încasarea datoriei,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2017, prin care a fost

respinsă cererea de validare a popririi și încasarea datoriei depusă de către lichidatorul

Întreprinderii municipale de gestionare a fondului locativ nr. 16 din Chișinău în

procedura falimentului, Cristina Burzacovschi și a fost desființată poprirea,

c o n s t a t ă:

La data de 31 martie 2017, lichidatorul ÎMGFL nr. 16 din Chișinău în procedura

falimentului, Cristina Burzacovschi a depus cerere împotriva Consiliului municipal

Chișinău cu privire la validarea popririi și încasarea datoriei.

În motivarea cererii a indicat că, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 25

ianuarie 2017 a fost dispusă trecerea în procedura falimentului a ÎMGFL nr. 16 din

Chișinău, ea fiind numită în calitate de lichidator.

Menționează că, în scopul executării obligațiilor pecuniare, în calitate de

persoană responsabilă de valorificarea și lichidarea masei debitoare, conform art.126

alin. (5) din Legea insolvabilității, prin somația expediată în adresa terțului poprit

Consiliul municipal Chișinău, a înființat poprirea și a solicitat achitarea datoriei

pentru energia termică în mărime de 27886,74 lei, care până la momentul înaintării

prezentei cereri nu a fost achitată, mai mult, terțul poprit nu a prezentat nici un

răspuns.

Declară că, conform deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 16/16 din 15

decembrie 2004, blocul locativ și toate încăperile neprivatizate, inclusiv apartamentul

nr. 94 din șos. Balcani,6/2, mun. Chișinău sunt proprietate publică municipală și

ÎMGFL nr. 16 nu a înregistrat contract de locațiune pe numele altor persoane.

1

Susține că, Consiliul municipal Chișinău, fiind proprietarul apartamentului

enunțat, are obligațiile și drepturile unui proprietar, fapt confirmat și prin deschiderea

contului personal la ÎMFGL nr. 16 pe numele terțului poprit, or, acesta a acceptat

prestarea și a beneficiat de servicii comunale în volum deplin, fără întreruperi, în

conformitate cu normele și tarifele în vigoare.

Afirmă că, conform informației privind situația despre achitarea serviciilor

locativ-comunale pe apartamentul nr. 94 din șos. Balcani,6/2, mun. Chișinău, s-a

acumulat o datorie la plata energiei termice în mărime de 27886,74 lei.

Relevă că, conform art. 25 alin. (1) din Legea serviciilor publice de gospodărie

comunală, art. 51 alin. (4) din Legea cu privire la locuințe și pct. pct. 17 și 18 din

Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative,

comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și

condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și

alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie

2002, serviciile publice de gospodărie comunală se prestează și, respectiv, se achită

costul acestora.

Mai relevă că, prestarea serviciilor comunale de către ÎMGFL nr. 16 din

Chișinău este efectuată în temeiul conturilor personale deschise pe numele terțului

poprit.

Invocă că, conform art. art. 512 alin. (1), 514 și 572 alin. (2) din Codul civil,

obligațiunea de achitare a costului serviciilor prestate de energie termică urmează a fi

pusă în sarcina beneficiarului, în speță, a proprietarului apartamentului Consiliul

municipal Chișinău, care a negat în totalmente obligațiile de plată, necătând la faptul

că, a fost înștiințat prin intermediul facturilor de plată și somației despre riscul de a fi

acționat în judecată în cazul neachitării plăților restante.

Solicită validarea creanței terțului poprit Consiliul municipal Chișinău în

mărime de 27886,74 lei și încasarea de la terțul poprit în beneficiul ÎMGFL nr. 16 din

Chișinău în procedura falimentului a datoriei pentru energia termică consumată în

sumă de 27886,74 lei.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2017 a fost respinsă cererea

de validare a popririi și încasarea datoriei depusă de către lichidatorul ÎMGFL nr. 16

din Chișinău în procedura falimentului, Cristina Burzacovschi, a fost desființată

poprirea privind încasarea de la Consiliul municipal Chișinău în beneficiul ÎMGFL

nr. 16 din Chișinău în procedura falimentului a datoriei în sumă de 27886,74 lei și a

fost încasată de la ÎMGFL nr. 16 din Chișinău în procedura falimentului în bugetul de

stat taxa de stat în sumă de 837 lei.

La data de 29 iunie 2017, lichidatorul ÎMGFL nr. 16 din Chișinău, Cristina

Sacaliuc (Burzacovschi) a declarat recurs împotriva hotărârii instanței de

insolvabilitate, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii instanței de

insolvabilitate și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea cererii de validare

a popririi.

2

În motivarea recursului a indicat că, hotărârea instanței de insolvabilitate este

neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept

material și, anume, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege

care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat eronat legea.

Menționează că, instanța de insolvabilitate a aplicat și interpretat eronat

prevederile pct. pct. 17 și 18 din Regulamentul cu privire la modul de prestare și

achitare a serviciilor locative comunale și necomunale pentru fondul locativ,

contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la

sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM

nr.191 din 19 februarie 2002.

Susține că, în cadrul judecării cauzei, a fost stabilit în mod cert, în baza actelor

anexate la cererea de validare a popririi, dar și a declarațiilor părților în proces, faptul

că apartamentul nr. 94 din șos. Balcani, 6/2, mun. Chișinău este unul neprivatizat, iar

dreptul dc proprietate asupra acestuia îl deține Consiliul municipal Chișinău, nici un

înscris sau altă probă nefiind prezentate în instanță în vederea demonstrării

contrariului.

Afirmă că, conform art. 6 din Legea cu privire la proprietatea publică a

unităților administrativ-teritoriale, subiecții dreptului de proprietate publică a

unităților administrativ-teritoriale poartă răspundere pentru obligațiile lor

patrimoniale în corespundere cu legislația în vigoare.

Relevă că, dreptul de proprietate al Consiliului municipal Chișinău se confirmă

și prin lipsa înregistrării în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate

asupra apartamentului în cauză.

Invocă că, instanța de insolvabilitate a făcut trimitere la art. 53 din Codul cu

privire la locuințe.

Menționează că, în cadrul ședinței de judecată reprezentantul Consiliului

municipal Chișinău a explicat că, locatarul apartamentului nr. 94 din șos.Balcani,6/2,

mun. Chișinău locuiește în baza ordinului de repartiție, însă nu a prezentat respectivul

ordin de repartiție, care ar servi drept temei legal de instalare în apartamentul, care

aparține Consiliului municipal Chișinău cu drept de proprietate.

Susține că, conform răspunsului nr. 1868/16 din 24 decembrie 2016, însuși

Consiliul municipal Chișinău a comunicat faptul că, nu dispune de contracte de

locațiune încheiate cu locatarii apartamentelor neprivatizate, iar alte acte confirmative

privind faptul instalării locatarilor în apartamentul enunțat nu au fost prezentate.

Totodată, Consiliul municipal Chișinău a mai comunicat că, încheierea contractelor

de locațiune va avea loc după expirarea termenului de 31 mai 2018, acordat pentru

privatizarea locuințelor.

Declară că, argumentele enunțate sunt lipsite temei juridic, astfel încât și

legislația locativă, care a fost în vigoare până în anul 2015, în concret pct. 67 din

Hotărârea Sovietului Miniștrilor al RSS Moldovenești despre aprobarea

Regulamentului cu privire la modul de acordare a încăperilor de locuit în RSS

Moldovenească nr. 405 din 25 noiembrie 1987, indică expres că, în temeiul hotărârii

cu privire la acordarea încăperii de locuit, comitetul executiv al Sovietului raional,

3

orășenesc eliberează cetățeanului ordinul de repartiție în forma stabilită, care

constituie unicul temei pentru instalarea în încăperea de locuit acordată, indiferent de

apartenența casei de locuit, iar conform pct. 71 din același Regulament, cetățeanul,

care s-a instalat în încăperea de locuit, ce i-a fost acordată în modul stabilit, prezintă

ordinul de repartiție la organizația de exploatare a locuințelor, însă în lipsa ei -

întreprinderii, instituției, organizației pentru încheierea contractului de închiriere a

încăperii de locuit

Relevă că, normele privind obligativitatea deținerii ordinului de repartiție și

încheierii contractului de locațiune în vederea instalării în locuință nu reprezintă o

inovație a legislației contemporane, iar instanța de insolvabilitate, argumentând prin

faptul că locatarii apartamentului nr. 94 din șos. Balcani, 6/2, mun. Chișinău au fost

instalați conform legislației vechi, urma să țină cont și de obligația Consiliului

municipal Chișinău de a deține actele confirmative de rigoare.

Mai relevă că, Hotărârea Guvernului RM nr. 125 din 18 februarie 2013 pentru

aprobarea Regulamentului privind eliberarea actelor de identitate și evidența

locuitorilor Republicii Moldova indică expres la pct. 106 actele ce atestă dreptul de

proprietate sau de folosință asupra spațiului locativ, însă Consiliul municipal Chișinău

nu a prezentat nici un act prevăzut de norma de drept enunțată.

Afirmă că, este neîntemeiată concluzia instanței precum că, este de diligența

ÎMGFL nr. 16 de a verifica cine locuiește în apartamentul enunțat, or, conform

răspunsului Consiliului municipal Chișinău nr. 07-11/144 din 13 februarie 2017, la

balanța ÎMGFL nr. 16 sunt doar încăperile din str. Ghibu,2/4, cu suprafața de 345,6

m. p., iar conform deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 16/16 din 15 decembrie

2004, ÎMGFL nr. 16 i-a fost retras dreptul de gestiune asupra blocurilor locative,

acesta fiind transmis Consiliului municipal Chișinău. Prin urmare, Consiliul

municipal Chișinău, în calitate de gestionar legal al blocurilor locative, printre care și

cel în care se află apartamentul enunțat, urmează să ducă evidența locatarilor din

aceste blocuri, fapt de care instanța de insolvabilitate nu a ținut cont, fiind admisă

eroare esențială în privința statutului juridic și a capacității ÎMGFL nr.16 din

Chișinău.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen

de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de

prezenta lege.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că, recursul este declarat în termen, or, din materialele dosarului

rezultă că, hotărârea instanței de insolvabilitate a fost pronunțată la data de 14 iunie

2017, iar cererea de recurs a fost depusă de către recurent la data de 29 iunie 2017.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

4

urmează a fi respins cu menținerea hotărârii instanței de insolvabilitate din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, prin hotărârea Curții de Apel

Chișinău din 15 septembrie 2016 a fost intentat procesul de insolvabilitate față de

ÎMGFL nr. 16 din Chișinău, iar prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 25

ianuarie 2017 a fost intentată procedura falimentului față de ÎMGFL nr. 16 din

Chișinău, fiind desemnată în calitate de lichidator Cristina Burzacovschi.

De asemenea, s-a constatat că, lichidatorul ÎMGFL nr. 16 din Chișinău în

procedura falimentului, Cristina Burzacovschi a expediat în adresa Consiliului

municipal Chișinău o somație, prin care a adus la cunoștință ultimului despre

înființarea popririi și despre necesitatea achitării în termen de 5 zile de la data

recepționării somației a datoriei în sumă de 27886,74 lei la contul de acumulare al

ÎMGFL nr. 16 din Chișinău, deschis la BC „Moldindconbank” SA, iar somația a fost

recepționată de către Consiliul municipal Chișinău la data 10 martie 2017 (f. d. 17).

Ulterior, la data de 31 martie 2017, lichidatorul ÎMGFL nr. 16 din Chișinău în

procedura falimentului, Cristina Burzacovschi a înaintat în instanța de insolvabilitate

o cerere, prin care a solicitat validarea popririi, cu încasarea de la terțul poprit

Consiliul municipal Chișinău a datoriei pentru consumul energiei termice în mărime

de 27886,74 lei.

Instanța de insolvabilitate, examinând cererea de validare a popririi, justificat a

respins cererea de validare a popririi și încasarea datoriei depusă de către lichidatorul

ÎMGFL nr. 16 din Chișinău în procedura falimentului, Cristina Burzacovschi și a

desființată poprirea.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reține prevederile art. 2 din

Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, conform cărora poprirea constituie

procedura prin care administratorul insolvabilității/lichidatorul urmărește bunurile

sau sumele datorate debitorului de către o a treia persoană.

Conform art. 126 alin. alin. (1) și (11) din Legea enunțată, sunt supuse urmăririi

silite prin poprire mijloacele bănești în numerar și fără numerar, în monedă națională

și în valută străină, titlurile de valoare, alte bunuri mobile incorporale care sunt

datorate debitorului ori sunt deținute în numele său de un terț sau pe care acesta din

urmă i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea,

pot fi poprite bunurile mobile corporale ale debitorului deținute de un terț în numele

lui și creanța cu termen ori sub condiție. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată

decît după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiției.

Dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit îi datorează sume de bani

debitorului, instanța de insolvabilitate va adopta o hotărâre de validare a popririi, prin

care va încasa de la terțul poprit suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va decide

desființarea popririi. Poprirea înființată asupra unei creanțe cu termen sau sub condiție

poate fi validată, dar hotărârea nu poate fi executată decît după ajungerea creanței la

5

termen sau la data îndeplinirii condiției, după caz. Dacă sumele sunt datorate periodic,

poprirea se validează atît pentru sumele ajunse la scadență, cît și pentru cele care vor

fi scadente, în ultimul caz validarea producându-și efectele numai la data cînd sumele

devin scadente.

Din conținutul normei enunțate este de înțeles că, sunt supuse urmăririi silite

prin poprire mijloacele bănești care sunt datorate debitorului în temeiul unor raporturi

juridice existente. Totodată, Legea insolvabilității obligă debitorul, care înaintează

cererea de validare a popririi, de a face dovada existenței creanței pe care o are

împotriva terțului poprit.

Actele cauzei, însă, denotă faptul că, lichidatorul ÎMGFL nr. 16 din Chișinău

în procedura falimentului, Cristina Burzacovschi nu a prezentat probe sau înscrisuri

pertinente, ce ar confirma existența datoriei Consiliului municipal Chișinău față de

ÎMGFL nr. 16 din Chișinău în procedura falimentului în sumă de 27886,74 lei.

În acest context, se reține că, conform pct. 17 și 18 din Regulamentul cu privire

la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru

fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de

la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea

Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002, plățile pentru serviciile locative,

comunale și necomunale se percep de la proprietarii, chiriașii și locatarii caselor

individuale, apartamentelor/ încăperilor locuibile în cămine și încăperilor nelocuibile

din bloc conform contractelor, în baza conturilor (bonurilor) lunare respective pentru

fiecare tip de serviciu, eliberat de furnizori, gestionari sau prestatorii de servicii.

Proprietarii, chiriașii și locatarii caselor individuale, apartamentelor/încăperilor

locuibile în cămine și încăperilor nelocuibile din bloc achită plățile pentru serviciile

prestate în luna precedentă pînă la data indicată în factura de plată.

Astfel, din prevederile legale enunțate rezultă că, plățile pentru serviciile

locative, comunale și necomunale se percep de la proprietari, chiriași și locatari.

La actele cauzei a fost anexată informația ÎM „Infocom” despre achitarea

serviciilor locativ-comunale de către locatarul L. I. Paschevici, domiciliat pe

șos.Balcani,6/2, apartamentul nr. 94, mun. Chișinău pentru perioada noiembrie 2001–

septembrie 2016.

Prin urmare, conform informației enunțate, locatar al apartamentului nr. 94 din

șos.Balcani,6/2, mun. Chișinău este L. I. Paschevici.

Din materialele dosarului rezultă că, lichidatorul ÎMGFL nr. 16 din Chișinău în

procedura falimentului, Cristina Burzacovschi nu a prezentat nici o probă, ce ar

confirma că, L. I. Paschevici locuiește ilegal în apartamentul nr. 94 din

șos.Balcani,6/2, mun. Chișinău.

La caz, se mai reține că, din prevederile legale enunțate rezultă că, plățile pentru

serviciile locative, comunale și necomunale se percep în baza conturilor (bonurilor)

lunare respective pentru fiecare tip de serviciu, eliberat de furnizori, gestionari sau

prestatorii de servicii.

La materialele dosarului, însă, nu a fot anexată nici o factură de plata a energiei

termice, întocmită pe numele Consiliului municipal Chișinău.

6

Mai mult ca atît, conform scrisorii Direcției generale economie, reforme și

relații patrimoniale a Consiliului municipal Chișinău nr. 07-11/144 din 13 februarie

2017, ÎMGFL nr. 16 i-au fost transmise în gestiune numai încăperile din

str.O.Ghibu,2/4, cu suprafața de 345,6 m. p. (f. d. 14).

În asemenea circumstanțe, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, instanța de

insolvabilitate corect a concluzionat că, lichidatorul ÎMGFL nr. 16 din Chișinău în

procedura falimentului, Cristina Burzacovschi nu a prezentat probe, care ar demonstra

faptul că, obligația de a achita datoria pentru energia termică consumată îi revine

Consiliului municipal Chișinău, or, conform informației ÎM „Infocom”, de aceste

servicii s-a folosit altă persoană fizică și, prin urmare, temeinic și legal a respins

cererea de validare a popririi și încasarea datoriei depusă de către lichidatorul ÎMGFL

nr. 16 din Chișinău în procedura falimentului, Cristina Burzacovschi și a desființat

poprirea, iar recurentul nu a invocat în cererea de recurs nici un argument, ce ar

răsturna concluzia instanței de insolvabilitate.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, hotărârea

instanței de insolvabilitate este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către

recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a

menține hotărârea instanței de insolvabilitate.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către lichidatorul Întreprinderii municipale de

gestionare a fondului locativ nr. 16 din Chișinău în procedura falimentului, Cristina

Sacaliuc (Burzacovschi).

Se menține hotărârea Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2017 în cauza civilă

la cererea introductivă a lichidatorului Întreprinderii municipale de gestionare a

fondului locativ nr. 16 din Chișinău în procedura falimentului, Cristina Burzacovschi

împotriva Consiliului municipal Chișinău cu privire la validarea popririi și încasarea

datoriei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

Luiza Gafton

Mariana Pitic

7