2ra-1481/17 — încasarea penalitătilor
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea penalitătilor
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1481/17 — încasarea penalitătilor (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: S. Bleșceaga dosarul nr. 2ra-1481/17 instanța de apel: L. Popova, N. Simciuc, V. Negru Î N C H E I E R E 09 august 2017 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Luiza Gafton, Mariana Pitic examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul lui Tudor Gore, avocatul Radu Dumneanu, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Tudor Gore împotriva Societății cu răspundere limitată „Tehnocrat” cu privire la încasarea penalității în legătură cu neexecutarea în termen a obligațiilor, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2017, prin care a fost respins apelul declarat de către Tudor Gore și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 04 aprilie 2016, c o n s t a t ă: La data de 17 noiembrie 2014, Tudor Gore a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Tehnocrat” cu privire la încasarea penalității în legătură cu neexecutarea în termen a obligațiilor.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 12 februarie 2014, a încheiat cu SRL „Tehnocrat” contractul nr. 12, prin care ultima s-a obligat să producă, să livreze și să monteze o poartă glisantă și o portiță contra unei sume de 1400 Euro. Menționează că, la data de 01 martie 2014, în calitate de avans pentru prestarea serviciilor enunțate, el a achitat administratorului pârâtei, Stelian Moraru suma de 1000 Euro, fără ca acesta să-i elibereze bon de casă, însă a fost întocmită o recipisă de confirmare a primirii banilor și stabilirii termenului de executare a contractului - 01 iunie 2014. Susține că, deși și-a executat obligațiile asumate prin contract, SRL „Tehnocrat” până la depunerea cererii de chemare în judecată nu a produs, livrat și montat porțile menționate, ci s-a limitat doar la montarea țevilor din metal, care urmează să servească drept stâlpi pentru instalarea porților.
Afirmă că, în scopul soluționării amiabile a litigiului, a contactat în mod repetat administratorul pârâtei, care, însă, a refuzat să răspundă la telefon. 1 Declară că, la data de 29 septembrie 2014, s-a adresat la SRL „Tehnocrat” cu cerere prealabilă, prin care a solicitat achitarea penalității în sumă de 12200 Euro pentru 122 zile de întârziere a executării obligației, însă plicul remis în adresa pârâtei a fost restituit cu mențiunea precum că așa agent economic nu activează pe adresa mun. Chișinău, str. Mihai Viteazul,19/1.
Relevă că, ulterior, prin publicarea anunțului în Monitorul Oficial al RM nr.313-318 (4952-4957) din 17 octombrie 2014, a preîntâmpinat SRL „Tehnocrat” despre necesitatea achitării penalității în sumă de 12200 Euro prevăzută de Legea privind protecția consumatorilor nr. 105-XV din 13 martie 2003, pentru neexecutarea obligației de livrare și montare a porților, în termen de cinci zile din momentul publicării anunțului, însă până în prezent, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate și nici nu 1-a contactat pentru a soluționa litigiul apărut.
Invocă că, ținând cont de faptul că, art. 32 alin. (2) din Legea privind protecția consumatorilor prevede că, agentul economic urmează să achite consumatorului pentru fiecare zi depășită o penalitate în mărime de 10 % din prețul lucrării, pârâta este obligă să achite o penalitate în sumă de 22400 Euro pentru 160 zile de întârziere și, anume, 01 iunie 2014 - 11 noiembrie 2014. Solicită încasarea din contul SRL „Tehnocrat” a penalității în sumă de 416407,04 lei (echivalentul a 22400 Euro) pentru neexecutarea în termen a obligațiilor asumate și încălcarea drepturilor de consumator, precum și încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 04 aprilie 2016 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, pentru întrunirea condițiilor de aplicare a art. 27 alin. (2) din Legea privind protecția consumatorilor, SRL „Tehnocrat” urma să încalce termenul stabilit în recipisă - 01 iunie 2014 de începere și finalizare a executării lucrării și prestării serviciului, manifestat prin livrarea și instalarea porților. La fel, conform art. 16 alin. (2) din Legea enunțată, reclamantul nu a fixat prestatorului un nou termen, în cadrul căruia acesta trebuie să înceapă și să finalizeze prestarea serviciului (executarea lucrării) și să ceară reducerea prețului pentru serviciu (lucrare). În același timp, reclamantul nu a reziliat contractul nr. 12 din 12 februarie 2014 și nu a solicitat repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea termenelor de începere și/sau finalizare a prestării serviciului (executării lucrării).
De asemenea, prima instanță a relevat că, reclamantul nu a prezentat probe, ce ar confirma faptul că, a creat condiții necesare pentru instalarea porților la casa de locuit din s. Pîrîta, r-nul Dubăsari. Prima instanță a considerat că, pârâta nu a încălcat termenele stabilite în contract, de începere și finalizare a prestării serviciului, iar reclamantul nu este îndreptățit să ceară penalitatea prevăzută în art. 27 alin. (2) din Legea privind protecția consumatorilor. 2 Totodată, prima instanță a relevat că, prin scrisoarea nr. 27/05-271 din 15 iunie 2015 Agenția pentru Protecția Consumatorilor l-a informat pe Tudor Gore despre faptul că, din informațiile prezentate, examinarea circumstanțelor indicate în petiția sa nu țin de competența Agenției, deoarece consideră că în acțiunile relatate sunt prezente elemente constitutive ale infracțiunii.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 2016 a fost respins apelul declarat de către Tudor Gore și menținută hotărârea primei instanțe. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 18 ianuarie 2017 a fost admis recursul declarat de către Tudor Gore, casată integral decizia instanței de apel și restituită cauza spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2017 a fost respins apelul declarat de către Tudor Gore și menținută hotărârea primei instanțe. La data de 15 iunie 2017, reprezentantul lui Tudor Gore, avocatul Radu Dumneanu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.
În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu hotărârile judecătorești, deoarece au fost aplicate eronat normele de drept material și au fost încălcate normele de drept procedural. Menționează că, instanțele judecătorești au concluzionat precum că, Tudor Gore nu ar fi asigurat prestatorul de servicii cu energie electrică, apă și alte condiții necesare pentru montarea porților glisante, însă această concluzie nu a fost dovedită prin probe pertinente, concludente și utile. Or, intimata nu a prezentat nici o probă în acest sens. Susține că, deși Stelian Moraru, administratorul SRL „Tehnocrat” s-a obligat să prezinte probe, ce ar confirma că Tudor Gore nu ar fi executat obligațiile prevăzute de pct. 2.2.3 al contractului nr. 12 din 12 februarie 2014, nu s-a conformat încheierii instanței, prin care s-a dispus admiterea cererii acestuia de a prezenta probe.
Afirmă că, caracterul neîntemeiat al constatării situației de fapt eronate, precum că Tudor Gore nu ar fi creat condiții necesare, conform pct. 2.2.3 al contractului nr. 12 din 12 februarie 2014, care să permită SRL „Tehnocrat” să-și execute obligațiile, este și mai evident reieșind din faptul că, în realitate, după primirea banilor în valoare de 1000 Euro, în conformitate cu prevederile pct. 3.2 al contractului, administratorul SRL „Tehnocrat” efectiv a dispărut, iar consumatorul Tudor Gore, după expedierea somațiilor repetate, care au fost restituite pe motiv că adresatul nu se prezenta la poștă pentru a le recepționa, a sesizat atît inspectoratul fiscal, cît și organele de drept, care, la rîndul lor, au sesizat Agenția pentru Protecția Consumatorilor.
Relevă că, instanțele judecătorești au încălcat flagrant prevederile art. art. 117- 119, 122, 123, 130 și 131 CPC, fapt ce a dus la aprecierea arbitrară a probelor. 3 Invocă că, în speță este evident faptul că lipsa a careva probe, care să confirme afirmațiile intimatei, făcea imposibilă constatarea de către instanțe a stării de fapt eronate precum că, Tudor Gore nu și-ar fi exercitat obligațiile prevăzute de pct. 2.2.3 al contractului din 12 februarie 2014. Declară că, Tudor Gore a fost privat atît de dreptul la un proces echitabil datorită aprecierii arbitrare a probelor și constatarea unei stări de fapt eronate în lipsa a cărorva probe, cît și de dreptul la recurs efectiv.
Menționează că, în realitate, nu au existat circumstanțele de fapt invocate de către intimată și instanțele judecătorești precum că ar fi fost încălcate prevederile pct.2.2.3 al contractului din 12 februarie 2014 și nu ar fi fost create condițiile necesare privind exercitarea obligațiilor de către intimată, situație evidentă datorită lipsei probelor în acest sens, precum și al constatărilor organelor de control și de drept, fapt care face inadmisibilă aplicarea prevederilor art. 593 din Codul civil în speța dată. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din materialele cauzei rezultă că, instanța de apel a expediat copia deciziei în adresa reprezentantului recurentului la data de 05 mai 2017, iar la data de 15 iunie 2017, acesta a depus cerere de recurs. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; 4 d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în toate cazurile.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4); Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul lui Tudor Gore, avocatul Radu Dumneanu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito versus Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer versus Germania, 22 martie 2016), pe când în recursul declarat de către reprezentantul lui Tudor Gore, avocatul Radu Dumneanu, asemenea aspecte nu se regăsesc. Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către reprezentantul lui Tudor Gore, avocatul Radu Dumneanu ca inadmisibil.
5 În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul declarat de către reprezentantul lui Tudor Gore, avocatul Radu Dumneanu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Svetlana Filincova judecătorul Judecătorii Luiza Gafton Mariana Pitic 6
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.