2ra-1481/17 — încasarea penalitătilor

prima instanță: S. Bleșceaga dosarul nr. 2ra-1481/17

instanța de apel: L. Popova, N. Simciuc, V. Negru

Î N C H E I E R E

09 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Luiza Gafton, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul lui Tudor Gore, avocatul Radu Dumneanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Tudor Gore împotriva

Societății cu răspundere limitată „Tehnocrat” cu privire la încasarea penalității în

legătură cu neexecutarea în termen a obligațiilor,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Tudor Gore și menținută hotărârea Judecătoriei

Rîșcani municipiul Chișinău din 04 aprilie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 17 noiembrie 2014, Tudor Gore a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Tehnocrat” cu privire la încasarea penalității în legătură cu

neexecutarea în termen a obligațiilor.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 12 februarie 2014, a

încheiat cu SRL „Tehnocrat” contractul nr. 12, prin care ultima s-a obligat să

producă, să livreze și să monteze o poartă glisantă și o portiță contra unei sume de

1400 Euro.

Menționează că, la data de 01 martie 2014, în calitate de avans pentru prestarea

serviciilor enunțate, el a achitat administratorului pârâtei, Stelian Moraru suma de

1000 Euro, fără ca acesta să-i elibereze bon de casă, însă a fost întocmită o recipisă

de confirmare a primirii banilor și stabilirii termenului de executare a contractului -

01 iunie 2014.

Susține că, deși și-a executat obligațiile asumate prin contract, SRL

„Tehnocrat” până la depunerea cererii de chemare în judecată nu a produs, livrat și

montat porțile menționate, ci s-a limitat doar la montarea țevilor din metal, care

urmează să servească drept stâlpi pentru instalarea porților.

Afirmă că, în scopul soluționării amiabile a litigiului, a contactat în mod

repetat administratorul pârâtei, care, însă, a refuzat să răspundă la telefon.

1

Declară că, la data de 29 septembrie 2014, s-a adresat la SRL „Tehnocrat” cu

cerere prealabilă, prin care a solicitat achitarea penalității în sumă de 12200 Euro

pentru 122 zile de întârziere a executării obligației, însă plicul remis în adresa pârâtei

a fost restituit cu mențiunea precum că așa agent economic nu activează pe adresa

mun. Chișinău, str. Mihai Viteazul,19/1.

Relevă că, ulterior, prin publicarea anunțului în Monitorul Oficial al RM

nr.313-318 (4952-4957) din 17 octombrie 2014, a preîntâmpinat SRL „Tehnocrat”

despre necesitatea achitării penalității în sumă de 12200 Euro prevăzută de Legea

privind protecția consumatorilor nr. 105-XV din 13 martie 2003, pentru

neexecutarea obligației de livrare și montare a porților, în termen de cinci zile din

momentul publicării anunțului, însă până în prezent, pârâta nu și-a îndeplinit

obligațiile asumate și nici nu 1-a contactat pentru a soluționa litigiul apărut.

Invocă că, ținând cont de faptul că, art. 32 alin. (2) din Legea privind protecția

consumatorilor prevede că, agentul economic urmează să achite consumatorului

pentru fiecare zi depășită o penalitate în mărime de 10 % din prețul lucrării, pârâta

este obligă să achite o penalitate în sumă de 22400 Euro pentru 160 zile de întârziere

și, anume, 01 iunie 2014 - 11 noiembrie 2014.

Solicită încasarea din contul SRL „Tehnocrat” a penalității în sumă de

416407,04 lei (echivalentul a 22400 Euro) pentru neexecutarea în termen a

obligațiilor asumate și încălcarea drepturilor de consumator, precum și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 04 aprilie 2016 acțiunea

a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, pentru întrunirea

condițiilor de aplicare a art. 27 alin. (2) din Legea privind protecția consumatorilor,

SRL „Tehnocrat” urma să încalce termenul stabilit în recipisă - 01 iunie 2014 de

începere și finalizare a executării lucrării și prestării serviciului, manifestat prin

livrarea și instalarea porților. La fel, conform art. 16 alin. (2) din Legea enunțată,

reclamantul nu a fixat prestatorului un nou termen, în cadrul căruia acesta trebuie să

înceapă și să finalizeze prestarea serviciului (executarea lucrării) și să ceară

reducerea prețului pentru serviciu (lucrare). În același timp, reclamantul nu a reziliat

contractul nr. 12 din 12 februarie 2014 și nu a solicitat repararea prejudiciului cauzat

prin încălcarea termenelor de începere și/sau finalizare a prestării serviciului

(executării lucrării).

De asemenea, prima instanță a relevat că, reclamantul nu a prezentat probe, ce

ar confirma faptul că, a creat condiții necesare pentru instalarea porților la casa de

locuit din s. Pîrîta, r-nul Dubăsari.

Prima instanță a considerat că, pârâta nu a încălcat termenele stabilite în

contract, de începere și finalizare a prestării serviciului, iar reclamantul nu este

îndreptățit să ceară penalitatea prevăzută în art. 27 alin. (2) din Legea privind

protecția consumatorilor.

2

Totodată, prima instanță a relevat că, prin scrisoarea nr. 27/05-271 din 15 iunie

2015 Agenția pentru Protecția Consumatorilor l-a informat pe Tudor Gore despre

faptul că, din informațiile prezentate, examinarea circumstanțelor indicate în petiția

sa nu țin de competența Agenției, deoarece consideră că în acțiunile relatate sunt

prezente elemente constitutive ale infracțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 2016 a fost respins

apelul declarat de către Tudor Gore și menținută hotărârea primei instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 18 ianuarie 2017 a fost admis

recursul declarat de către Tudor Gore, casată integral decizia instanței de apel și

restituită cauza spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2017 a fost respins apelul

declarat de către Tudor Gore și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 15 iunie 2017, reprezentantul lui Tudor Gore, avocatul Radu

Dumneanu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu hotărârile

judecătorești, deoarece au fost aplicate eronat normele de drept material și au fost

încălcate normele de drept procedural.

Menționează că, instanțele judecătorești au concluzionat precum că, Tudor

Gore nu ar fi asigurat prestatorul de servicii cu energie electrică, apă și alte condiții

necesare pentru montarea porților glisante, însă această concluzie nu a fost dovedită

prin probe pertinente, concludente și utile. Or, intimata nu a prezentat nici o probă

în acest sens.

Susține că, deși Stelian Moraru, administratorul SRL „Tehnocrat” s-a obligat

să prezinte probe, ce ar confirma că Tudor Gore nu ar fi executat obligațiile

prevăzute de pct. 2.2.3 al contractului nr. 12 din 12 februarie 2014, nu s-a conformat

încheierii instanței, prin care s-a dispus admiterea cererii acestuia de a prezenta

probe.

Afirmă că, caracterul neîntemeiat al constatării situației de fapt eronate,

precum că Tudor Gore nu ar fi creat condiții necesare, conform pct. 2.2.3 al

contractului nr. 12 din 12 februarie 2014, care să permită SRL „Tehnocrat” să-și

execute obligațiile, este și mai evident reieșind din faptul că, în realitate, după

primirea banilor în valoare de 1000 Euro, în conformitate cu prevederile pct. 3.2 al

contractului, administratorul SRL „Tehnocrat” efectiv a dispărut, iar consumatorul

Tudor Gore, după expedierea somațiilor repetate, care au fost restituite pe motiv că

adresatul nu se prezenta la poștă pentru a le recepționa, a sesizat atît inspectoratul

fiscal, cît și organele de drept, care, la rîndul lor, au sesizat Agenția pentru Protecția

Consumatorilor.

Relevă că, instanțele judecătorești au încălcat flagrant prevederile art. art. 117-

119, 122, 123, 130 și 131 CPC, fapt ce a dus la aprecierea arbitrară a probelor.

3

Invocă că, în speță este evident faptul că lipsa a careva probe, care să confirme

afirmațiile intimatei, făcea imposibilă constatarea de către instanțe a stării de fapt

eronate precum că, Tudor Gore nu și-ar fi exercitat obligațiile prevăzute de pct. 2.2.3

al contractului din 12 februarie 2014.

Declară că, Tudor Gore a fost privat atît de dreptul la un proces echitabil

datorită aprecierii arbitrare a probelor și constatarea unei stări de fapt eronate în lipsa

a cărorva probe, cît și de dreptul la recurs efectiv.

Menționează că, în realitate, nu au existat circumstanțele de fapt invocate de

către intimată și instanțele judecătorești precum că ar fi fost încălcate prevederile

pct.2.2.3 al contractului din 12 februarie 2014 și nu ar fi fost create condițiile

necesare privind exercitarea obligațiilor de către intimată, situație evidentă datorită

lipsei probelor în acest sens, precum și al constatărilor organelor de control și de

drept, fapt care face inadmisibilă aplicarea prevederilor art. 593 din Codul civil în

speța dată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei rezultă că, instanța de apel a expediat copia deciziei în adresa

reprezentantului recurentului la data de 05 mai 2017, iar la data de 15 iunie 2017,

acesta a depus cerere de recurs.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

4

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul lui Tudor

Gore, avocatul Radu Dumneanu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Asito versus Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer versus

Germania, 22 martie 2016), pe când în recursul declarat de către reprezentantul lui

Tudor Gore, avocatul Radu Dumneanu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către reprezentantul lui Tudor Gore, avocatul Radu

Dumneanu ca inadmisibil.

5

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către reprezentantul lui Tudor Gore, avocatul Radu

Dumneanu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecătorul

Judecătorii Luiza Gafton

Mariana Pitic

6