2ra-1389/20 — încasarea penalitătii

2ra-1389/20 — încasarea penalitătii (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1389/20

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani) jud: V. Muntean

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: A. Panov, L. Pruteanu, I. Țurcan

D E C I Z I E

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Iuri Sorochin,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Iuri

Sorochin împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Alivec-Cons” cu privire la

rezilierea contractului, repararea prejudiciului material cauzat, încasarea penalității

și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 18 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 14 septembrie 2016 Iuri Sorochin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Alivec-Cons”, solicitând rezilierea contractului din 31 octombrie

2014, repararea prejudiciului material cauzat în sumă de 12 450 de lei, încasarea

penalității în mărime de 112 050 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că la 31 octombrie 2014 reclamantul a procurat

de la pârât capace de beton pentru gard, fapt confirmat prin bonul de casă, însă nici

actul de predare – primire a mărfii și nici actul de garanție nu i-a fost eliberat. În

urma instalării capacelor de beton pentru gard au apărut pete și găuri provocate de

bulele de aer, motiv pentru care reclamantul a înaintat pârâtului o reclamație, iar

ulterior și o plângere.

Aproximativ în luna octombrie 2015 reclamantul a fost contactat telefonic de

către reprezentantul pârâtului pentru a soluționa problema pe cale extrajudiciară.

Ulterior, în anul 2015, cât și în anul 2016, cu diverse propuneri de aplanare a

conflictului, pârâtul nu a putut să remedieze problema apărută, ignorând solicitările

reclamantului privind schimbarea capacelor de beton pentru gard.

Drept consecință, reclamantul a înaintat prezenta acțiune în instanța de

judecată.

Prin hotărârea din 22 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Iuri Sorochin

împotriva SRL „Alivec-Cons” cu privire la rezilierea contractului, repararea

1

prejudiciului material cauzat, încasarea penalității și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Prin decizia din 26 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, corectată prin

încheierea din 7 mai 2019, s-a respins apelul declarat de Iuri Sorochin și a fost

menținută hotărârea din 22 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Prin decizia din 4 decembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis

recursul declarat de Iuri Sorochin, s-a casat integral decizia din 26 martie 2019 a

Curții de Apel Chișinău și s-a restituit cauza spre rejudecare în Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 18 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Iuri Sorochin și s-a menținut hotărârea din 22 august 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani. S-a respins cererea lui Iuri Sorochin cu privire la

asigurarea acțiunii.

La 3 august 2020, Iuri Sorochin a declarat recurs împotriva deciziei din 18

februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea hotărârilor și

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului, recurentul a exprimat dezacordul cu decizia contestată,

invocând că este adoptată cu încălcarea normelor de drept material și de drept

procedural.

Astfel, a menționat că instanța la examinarea cauzei a aplicat eronat prevederile

legale, concluziile expuse în decizie sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei,

totodată, însăși esența constatărilor instanței de apel sunt de natură contradictorie

între ele și afectează legalitatea deciziei contestate și însuși conținutul unui proces

echitabil.

La examinarea cauzei prima instanță și instanța de apel nu au ținut cont de

raționamentele expuse de instanțele naționale la soluționarea unor cauze similare

prin ce ambele instanțe au încălcat principiul securității și stabilității raporturilor

juridice.

Astfel, referitor la fondul cauzei, recurentul consideră că instanța de apel a

încălcat și aplicat eronat normele de drept material.

A reținut că instanța de apel nu a ținut cont de decizia din 4 decembrie 2019 a

Curții Supreme de Justiție, care a restituit cauza la rejudecare pentru verificarea

probelor care au fost prezentate.

Totodată, a invocat că instanța a săvârșit încălcări de procedură care au dus la

soluționarea greșită a cauzei, în special instanța a apreciat arbitrar probele, iar erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale.

A menționat că la 11 februarie 2020, prin intermediul poștei electronice, a

depus o cerere la Curtea de Apel Chișinău în care a solicitat instanței amânarea

ședinței de judecată din motivul că urma să participe ca apărător pe o altă cauză

penală la Curtea de Apel Bălți, însă instanța la rândul sau nu i-a comunicat prin e-

mail despre contramandarea ședinței pentru data de 18 februarie 2020.

Ca urmare, recurentului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul

la apărare, garantat de art. 6 CEDO.

Totodată, consideră că instanța de apel a încălcat prevederile art. 67, 74, 130,

1821, 240, 241 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

2

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Colegiul reține că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în

adresa participanților la proces, prin intermediul poștei, la 3 iunie 2020 (vol. II, f.d.

134)

Dovada legală de recepționare a deciziei de către recurent la materialele

dosarului lipsește.

Cererea de recurs a fost depusă de către Iuri Sorochin prin intermediul poștei

(vol. II, f.d. 140) la 3 august 2020, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Până la data examinării admisibilității recursului, intimatul nu a depus referință

prin care să-și exprime poziția.

Prin încheierea din 7 octombrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Iuri Sorochin, a fost considerat admisibil.

În conformitate art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

Art. 444 din Codul de procedură civilă, prevede că recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Verificând decizia din 18 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în limitele

controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate în recurs, pe baza

materialelor din dosar, în coroborare cu normele de drept aplicabile, Colegiul

constată că la caz se impune necesitatea admiterii recursului, cu casarea integrală a

deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, pentru

motivele ce succed.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să

caseze integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța

de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța

de recurs.

Aici, Colegiul menționează că din prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul

de procedură civilă rezultă cu suficientă precizie că trimiterea la rejudecare doar o

singură dată pentru erori ce nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se referă în

exclusivitate la retrimiterile repetate spre rejudecare pe motivul acelorași erori ce

3

anterior au fost constatate de către instanța de recurs pe fondurile acțiunilor

examinate.

În speță, erorile depistate în prezenta procedură de recurs, intentată împotriva

deciziei 18 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, nu au fost constatate anterior

prin decizia din 4 decembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție și nu au constituit

motiv de trimitere a cauzei la rejudecare.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) și (3) lit. b) din Codul de procedură civilă,

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care cauza a fost judecată în absența unui participant la proces

căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată.

În conformitate cu art. 376 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dispozițiile

de procedură privind judecarea cauzelor civile în primă instanță se aplică și în

instanța de apel în măsura în care nu sunt contrare dispozițiilor prezentului capitol.

Conform art. 102 alin. (1), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, instanța

înștiințează prin citație participanții la proces, martorii, experții, specialiștii și

interpreții privitor la locul, data și ora ședinței de judecată sau la locul, data și ora

efectuării unor acte de procedură. Citațiile și înștiințările se înmânează

participanților la proces, martorilor, experților, specialiștilor, interpreților astfel încât

aceștia să se poată pregăti de proces și să se prezinte la timp în fața instanței. Citația

se înmânează părții cu cel puțin 3 zile înainte de data judecării. În cauzele urgente,

acest termen poate fi mai scurt, la discreția instanței.

În conformitate cu art. 105 alin. (1), (11) din Codul de procedură civilă, citația

și înștiințarea se trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin

persoana împuternicită de judecată. Data înmânării citației sau înștiințării se înscrie

pe citație sau înștiințare în partea care se înmânează destinatarului, precum și pe

cotor, care se restituie instanței.

Citația sau înștiințarea se expediază autorităților publice, persoanelor juridice

de drept privat și avocaților prin intermediul Programului integrat de gestionare a

dosarelor sau prin orice mijloc de comunicare ce asigură transmiterea și confirmarea

primirii acestor acte. La solicitarea persoanelor fizice, citația sau înștiințarea poate fi

transmisă acestora prin mijloace de comunicare ce asigură transmiterea și

confirmarea primirii acestor acte sau prin poșta electronică în cadrul Programului

integrat de gestionare a dosarelor.

În prezenta cauză, Colegiul constată că prin încheierea din 26 decembrie 2019 a

Curții de Apel Chișinău, s-au convocat părțile pentru ședința de judecată în ordine

de apel pentru data de 28 ianuarie 2020 ora 12:00, în incinta Curții de Apel

Chișinău.

Prin încheierea protocolară din 28 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a

admis cererea de amânare depusă de Iuri Sorochin și s-a stabilit examinarea cauzei

pentru data de 11 februarie 2020, ora 14:30.

La 11 februarie 2020, ora 13:23, prin intermediul poștei electronice, Iuri

Sorochin a depus cerere prin care a solicitat instanței amânarea ședinței de judecată

din motivul că s-a prelungit examinarea cauzei penale la Curtea de Apel Bălți, la

care participa ca apărător, anexând în acest dovada (vol. II, f.d. 116-118)

4

Astfel, prin încheierea protocolară din 11 februarie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, s-a admis demersul lui Iuri Sorochin și s-a amânat ședința de judecată

pentru data de 18 februarie 2020. (vol. II, f.d. 120-121)

Instanța a întreprins măsuri de citare a participanților la proces, expediind

citația în adresa apelantului, cu înștiințarea despre fixarea ședinței pentru data de 18

februarie 2020, ora 14:00, în incinta Curții de Apel Chișinău. (vol. II, f.d. 122)

Însă, Colegiul reține că dovada legală de înmânare destinatarului a citației (fără

număr și fără dată (vol. II, f.d. 122)) sau a altei înștiințări, despre stabilirea ședinței

de judecată pentru data de 18 februarie 2020, la materialele dosarului lipsește.

Conform procesului-vernal al ședinței de judecată din 18 februarie 2020, acesta

s-a desfășurat în incinta Curții de Apel Chișinău, în lipsa apelantului Iuri Sorochin.

Instanța de apel a considerat că procedura citării a fost legal executată și a purces la

examinarea cauzei. (vol. II, f.d. 123)

Așadar, din materialele dosarului rezultă că în ordine de apel, cauza în apel a

fost examinată printr-o singură ședință de judecată, cea din 18 februarie 2020, la

care Iuri Sorochin, nu s-a prezentat.

Pornind de la constatările reținute supra, Colegiul constată că la caz instanța de

apel nu a respectat dispozițiile art. 102-105 din Codul de procedură civilă, or, este

cert că apelantului nu i-a fost comunicată data și ora ședinței de judecată, or, avizul

de primire a citației lipsește la dosar.

Mai mult, citația expediată participanților la proces (vol. II, f.d. 122) nu este

datată, Colegiul fiind în imposibilitate de a stabili când aceasta a fost expediată

apelantului Iuri Sorochin, și dacă au fost respectate prevederile art. 102 alin. (4) din

Codul de procedură civilă.

Față de aceste considerente, Colegiul precizează că lipsa la materialele

dosarului a probelor ce ar confirma faptul că apelantul Iuri Sorochin cunoștea cu

certitudine despre data și ora examinării cauzei, echivalează cu necitarea lui pentru

ședința fixată pentru data de 18 februarie 2020.

Sub acest aspect, în speță se constată că prin examinarea apelului în lipsa Iuri

Sorochin, care nu a fost înștiințat în mod legal despre data desfășurării ședinței de

judecată, instanța de apel nu a asigurat disponibilitatea în drepturi a apelantului, ce

constă în posibilitatea acestuia de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de

interesul legitim supus judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale,

de a alege modalitatea și mijloacele procedurale de apărare și, astfel, a admis

încălcarea prevederilor art. 27 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În consecință, instanța de apel nu a garantat apelatului posibilitatea de a fi

prezent în ședința de judecată, de a participa la dezbaterile judiciare, de a da

explicații pe cazul dat și de a înainta obiecții, după caz, în sensul prevederilor art.

56, art. 382 și art. 384 din Codul de procedură civilă.

În acest sens, jurisprudența CtEDO accentuează necesitatea acordării

posibilității justițiabililor de a-și pleda cauza cu eficiența dorită.

Adițional, Colegiul accentuează că procesul echitabil presupune asigurarea,

garantarea și respectarea principiilor contradictorialității, egalității armelor în proces.

Or, dreptul la un proces echitabil, așa cum apare enunțat în cuprinsul art. 6 din

CEDO, reprezintă o noțiune vastă, care înglobează garanții procedurale de care se

bucură orice persoană în vederea valorificării drepturilor și libertăților sale.

5

Contradictorialitatea procedurii este esențială pentru respectarea exigențelor

unui proces echitabil, or, se poate deduce că contradictorialitatea procedurii nu

reprezintă decât un aspect particular al egalității armelor, egalitate care implică

dreptul de a avea acces la dosar, de a fi prezent la propriul proces, administrarea

echitabilă a probelor, etc.

Având în vedere că o procedură contradictorie presupune dreptul părților de a

disputa orice act, probă sau observație prezentate judecătorului și care pot influența

decizia acestuia, este necesară asigurarea accesului la dosarul cauzei, dreptul părților

de a fi prezente la propriul proces, dreptul acestora de a discuta/explica/combate

poziția părții oponente.

În jurisprudența sa, CtEDO a punctat că citarea necorespunzătoare a părților de

a participa la judecarea cauzei, a dus la încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție (a

se vedea mutatis mutandis Russu vs. Moldova, nr. 7413/05, § 27, 13 noiembrie

2008; Godorozea vs. Moldova, nr. 17023/05, § 31, 6 octombrie 2009 și Rassohin vs.

Moldova, nr. 11373/05, § 34, 18 octombrie 2011).

Subsecvent Colegiul notează că prin examinarea cauzei în ordine de apel în

lipsa apelantului a fost încălcat și dreptul la apărare, garantat de art. 26 Constituție,

care reprezintă principala garanție a unui proces echitabil, fără de care tranșarea

litigiului în mod judicios nu ar fi posibilă.

Coroborând circumstanțele ce preced, având în vedere examinarea cauzei în

ordine de apel în lipsa participanților la proces, Colegiul conchide că partea apelantă

a fost lipsită de dreptul de a beneficia de un proces echitabil, or, în recurs s-a

confirmat că apelantul Iuri Sorochin nu a fost citat în modul corespunzător la ședința

din 18 februarie 2020.

Pornind de la argumentele recurentului, având în vedere împrejurările derulate,

Colegiul consideră că la caz instanța de apel urma să țină cont de prevederile art.

206 alin. (4) din Codul de procedură civilă, care stabilește conduita instanței de

judecată în ipoteza neprezentării neîntemeiate în ședința de judecată a părților (o

singură dată) și care nu au solicitat examinarea cauzei în lipsa lor.

Temeiuri ce ar condiționa nerezonabilitatea amânării cauzei și/sau prejudicierea

intereselor majore ale justiției, nu au fost prezente, prioritatea urmând a fi acordată

dreptului fundamental la un proces echitabil al apelantului.

Instanța de apel era obligată să creeze condiții obiective și reale pentru ca

apelantul Iuri Sorochin să-și exercite în volum deplin drepturile sale procedurale.

Prin urmare, instanța urma să amâne ședința de judecată fixată pentru 18

februarie 2020, pentru a nu încălca dreptul apelatului la un proces echitabil, garantat

de art. 6 CEDO.

Sub aspectul celor relatate, este cert că la examinarea cauzei instanța de apel a

încălcat normele de drept procedural, iar eroarea judiciară menționată nu poate fi

corectată de instanța de recurs, deoarece apelanta a fost lipsită de posibilitatea de a-

și susține poziția la stadia apelului.

Date fiind aceste încălcări, singura soluție legală și rezonabilă este casarea și

trimiterea spre rejudecare a cauzei. Nu poate fi reținută cauza pentru a fi judecată în

fond, or, așa cum a fost arătat mai sus, normele de drept procedural au fost încălcate

în mod flagrant, nejustificat, cu urmări severe și cu un potențial de pericol pentru

ordinea juridică.

6

Totodată, Colegiul reține că netrimiterea cauzei spre rejudecare a doua oară, a

fost concepută de legiuitor ca o dispoziție edictată în favoarea părților, urmărindu-se

soluționarea într-un termen rezonabil a cauzelor, însă, în speță, aplicarea acestei

dispoziții este în defavoarea recurentului, aplicarea ei producându-i daune mult mai

mari decât trimiterea spre rejudecare.

O altă soluție decât aceea a trimiterii spre rejudecare ar echivala cu o validare și

protejare a unor încălcări procedurale săvârșite de instanța de apel și cu o periclitare

a sistemului judiciar în ansamblu, întrucât, dacă modul de abordare al instanțelor de

fond ar fi însușit și de alte instanțe s-ar ajunge la o inexistență de fapt a instanțelor

de fond, la inutilitatea unei judecăți în primă instanță și, implicit, la o atingere severă

adusă drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor.

În atare circumstanțe, se decide casarea integrală a deciziei atacate și trimiterea

cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru a se asigura părților o judecare

efectivă a cauzei în ordine de apel, ca garanție a legalității și temeiniciei actului

judecătoresc ce va fi adoptat.

Din aceste motive, având în vedere problemele de drept ridicate în speță,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Iuri Sorochin și de a

casa decizia din 18 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În conformitate cu art. art. 444, 445 alin. (1) lit. c) și alin. (3) Codul de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Iuri Sorochin.

Se casează decizia din 18 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Iuri Sorochin

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Alivec-Cons” cu privire la rezilierea

contractului, repararea prejudiciului material cauzat, încasarea penalității și

compensarea cheltuielilor de judecată, se trimite spre rejudecare în instanța apel, la

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Nina Vascan

7