2ra-1111/17 — incasarea sumei

prima instanță: A.Miron

(Judecătoria Rîșcani, mun.Chișinău) dosarul nr. 2ra-1111/17

instanța de apel: V.Pruteanu, L.Popova, A.Gavrilița

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

21 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Maria Ghervas

Judecători: Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de avocatul

Barbaroș Mihail în interesele recurenților Camnev Anatolii și Camnev Rodica,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Camnev Anatolii

și Camnev Rodica împotriva lui Spivac Igor privind evacuarea forțată, încasarea

sumei pentru locațiune, a dobânzii de întârziere, a prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016, prin care

a fost respins apelul declarat de către Camnev Anatolii și Camnev Rodica, fiind

menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 08 octombrie 2015,

c o n s t a t ă:

La 10 septembrie 2014 Camnev Anatolii și Camnev Rodica s-au adresat cu

cerere de chemare în judecată împotriva lui Spivac Igor, solicitând evacuarea lui și

a bunurilor din garajul nr.139, str. Doina, 150 A, mun. Chișinău, CCG 114,

încasarea sumei locațiunii în mărime de 1 300 euro neachitată pentru perioada 01

august 2013 - 01 septembrie 2014; dobânda de întârziere în sumă de 2 920 lei,

prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 5

000 lei.

În susținerea cererii au indicat că, la 01 august 2013 a făcut cunoștință cu

Spivac Igor care a solicitat locațiunea garajului ce îl dețin în proprietate, din str.

Doina 150 A, mun. Chișinău, CCG-114. Potrivit înțelegerii amiabile, plata

locațiunii constituie 100 euro/lună pentru toată suprafața garajului de 25,4 m . Tot

la 01 august 2013 i-au transmis cheile garajului și careva din bunurile personale:

unelte de lemnărie, chei de reparație a automobilelor, topor, ferestrău, gealău, safeu

de păstrare a lucrurilor și alte bunuri. Din august 2013, de la momentul predării

bunului, pârâtul nu a achitat plata locațiunii. Fiind somat de mai multe ori, a

motivat că nu are cu ce achita deoarece nu-i merg afacerile. La 14 noiembrie 2013

l-a rugat pe pârât să-și strângă toate lucrurile sale și să-i predea garajul, dar a fost

rugat măcar încă o lună să fie lăsat pentru a-și găsi în altă parte unde să poată

păstra bunurile sale. L-a apelat telefonic, însă a încetat să răspundă la telefon, a

schimbat lacătul de la ușa garajului îngrădindu-i accesul la proprietate, de la 14

decembrie 2013 se eschivează de a se întâlni, nu răspunde la apeluri telefonice, nu

achită plata pentru chirie, obraznic și samavolnic se folosește până în prezent de

proprietate. Prin tulburarea posesiei și gestiunii proprietății i-au fost cauzate

prejudicii materiale. S-a adresat la organele de urmărire penală cu cerere privind

pornirea urmăririi penale pe faptul acțiunilor samavolnice ale pârâtului, privind

tulburarea de posesie și cauzarea de daune materiale prin înșelăciune și abuz de -

încredere, înregistrată sub nr.17892, repetat la 27 februarie 2014.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani m. Chișinău din 08 octombrie 2015 a fost

admisă parțial acțiunea.

A fost evacuat Spivac Igor cu bunurile sale din garajul nr.139, str. Doina 150

A, CCG 114, mun. Chișinău.

S-a încasat de la Spivac Igor în beneficiul Camnev Rodica și Camnev Anatolii

cheltuieli de judecată în sumă de 100 lei taxa de stat și 5 000 lei cheltuieli de

asistență juridică.

În rest cerințele au fost respinse ca neântemeiate.

La 03 noiembrie 2015 Camnev Anatolii și Camnev Rodica au declarat apel,

solicitând admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii instanței de fond și

pronunțarea în această parte o nouă hotărâre privind încasarea sumei de 3 000 euro

pentru perioada 01 august 2013-17 februarie 2016, pentru locațiune, dobânda de

întârziere în mărime de 38 213,70 lei, prevăzută de art. 585, 618 și 619 Cod civil și

prejudiciul moral de 10 000 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016 a fost respins

apelul declarat de către Camnev Anatolii și Camnev Rodica, fiind menținută

hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 08 octombrie 2015.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că, conform probelor scrise

anexate la dosar, inclusiv certificatul CCG 114 din 27.03.2014 nr. 03 eliberat

pentru prezentarea la OCT Chișinău pentru înregistrarea dreptului de proprietate,

apelantul Camnev Anatolii este membru al CCG 214 din 2005, posesorul boxului

nr. 139 și la 20.02.2014 a achitat deplin cota pentru boxul nr. 139 suprafața de 25.4

m.p. (f. 12, 13).

Prin răspunsurile IP Rîșcani mun. Chișinău nr. 25113 din 27.12.2013 și nr. c-

44z/14 din 04.04.2014 la plângerea lui Camnev Anatol, acesta a fost informat că în

rezultatul controlului efectuat s-a stabilit că apelantul prin înțelegere verbală în

august 2013 i-a transmis lui Spivac Igor boxul nr. 139, CCG 114 din str. Doina,

150 A, mun. Chișinău pentru un an, iar Spivac Igor refuză să elibereze boxul din

motivul că a fost asigurat că nimeni altul nu are cheia de la lacătul de la ușa

boxului, însă fără a fi deteriorat lacătul s-a produs o pătrundere în garaj și i-au fost

sustrase bunuri personale în sumă de 20 000 lei. Lui Camnev Anatolii i s-a

recomandat să se adreseze în mod particular cu o acțiune civilă în instanța de

judecată competentă, pentru a fi luată o decizie referitor la evacuarea bunurilor din

garajul sus indicat și a datoriilor care sunt. (f. 8, 9)

Astfel indică instanța de apel că, prin înscrisurile indicate și explicațiile date

în pricină s-a constatat că, apelanții din anul 2005 în calitate de membru al CCG

114 dețin în folosință boxul nr. 139 suprafața 25.4 m.p. din CCG 114 din str.

Doina, 150 A, mun. Chișinău.

De asemenea s-a constatat că, apelanții la 20.02.2014 au achitat deplin cota

pentru boxul nr. 139 enunțat și la 27.03.2014 CCG nr. 114 a eliberat certificatul nr.

03 pentru prezentarea la OCT Chișinău pentru înregistrarea dreptul de proprietate

al apelanților asupra respectivului boxului nr. 139.

La dosar nu a fost anexat extras din registrul bunurilor imobile în care să fie

înregistrat dreptul de proprietate al apelanților asupra boxului nr. 139 suprafața

25.4 m.p din CCG 114 din str. Doina, 150 A, mun. Chișinău.

Prin urmare, reieșind din circumstanțele constate în pricină, instanța de apel a

invocat că urmează a fi menținută hotărârea primei instanțe.

Mai mult ca atît, instanța de apel a menționat că la materialele cauzei,

contractul de locațiune nu a fost prezentat, or acesta nici nu a fost încheiat între

părți în formă scrisă, iar alte probe care să confirme înțelegerea dată nu au fost

prezentate. Respectiv, nerespectarea formei scrise a contractului de locațiune

atrage inopozabilitatea acestuia față de intimat.

Instanța de apel a considerat eronate și declarative argumentele apelanților

privind suportarea unui careva prejudiciu moral ca urmare a acțiunilor intimatului.

Mai mult, apelanții nu au motivat prin ce s-a manifestat prejudiciul, care este

caracterul și gravitatea suferințelor psihice.

La data de 28 martie 2017 avocatul Barbaroș Mihail în interesele recurenților

Camnev Anatolii și Camnev Rodica a depus recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu

emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că concluziile primei instanțe cît și a

instanței de apel drept sunt eronate, rezultate prin aprecierea incorectă a

materialului probatoriu propus în raport cu prevederile legale aplicabile raportului

juridic litigios.

Indică că nu poate fi reținut argumentul instanței de apel precum că, apelanții

nu dețineau dreptul proprietate asupra bunului, ori, la materialele dosarului au fost

prezentate probe ce atestă calitatea lui Camnev Anatolii de membru CCG-114.

De asemenea, nu sunt de acord cu concluziile instanței de apel referitor la

lipsa încheierii unui contract de locațiune între părți, ori, în cadrul examinării

cauzei au fost prezentate probe confirmă încheierea verbală a contractului de

locațiune, la care face referire chiar și instanța de apel.

Examinând temeiurile recursului declarat de avocatul Barbaroș Mihail în

interesele recurenților Camnev Anatolii și Camnev Rodica, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Barbaroș Mihail în

interesele recurenților Camnev Anatolii și Camnev Rodica, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de avocatul Barbaroș Mihail în interesele

recurenților Camnev Anatolii și Camnev Rodica.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Barbaroș Mihail în

interesele recurenților Camnev Anatolii și Camnev Rodica.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecători Mariana Pitic

Iurie Bejenaru