2ra-762/17 — constatarea incalcarii dreptului la executare in termen rezonabil a hotaririi judecatoresti, repararea prejudiciului moral si material, incasarea cheltuielilor de judecata

2ra-762/17 — constatarea incalcarii dreptului la executare in termen rezonabil a hotaririi judecatoresti, repararea prejudiciului moral si material, incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ra-762/17

Instanța de fond: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău – E. Cojocari

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – M. Ciugureanu, G. Dașchevici, M. Anton

D E C I Z I E

17 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu,

judecătorii Mariana Pitic,Sveatoslav Moldovan,

Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

examinând recursul, declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ion Culiuc împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul

judecătoresc Iurie Țivirenco cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material și

moral,încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 11 decembrie 2015 Ion Culiuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen

rezonabil a hotărârii, încasarea prejudiciului material în mărime de 1 700 euro sau

echivalentul bănesc în valută națională la data executării hotărârii, cheltuielilor de

judecată în sumă de 712 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 1200 euro și

încasarea cheltuielilor legate de asistența juridică în sumă de 1 530 lei ( vol.I, f.d.5-9).

În motivarea acțiunii reclamantul a menționat că la 01 martie 2013 de către

judecătoria Briceni a fost emisă ordonanța judecătorească, prin care s-a încasat de la

Andrei Lavric datoria conform contractului de împrumut în sumă de 1 700 euro și

cheltuielile de judecată în mărime de 712 lei. Pentru executarea ordonanței date la 01

martie 2013 s-a adresat la executorul judecătoresc Iurie Țivirenco, avansând cheltuielile

de executare în sumă de 1000 lei. Executorul judecătoresc a intentat procedura de

executare a documentului executoriu. Totodată a întreprins un șir de acțiuni în scopul

executării documentului executoriu. Consideră acțiunile executorului judecătoresc

neconsecvente, care au dus la neexecutare până în prezent a documentului executoriu și

la încălcarea termenului rezonabil, prin ce i se lezează dreptul lui la un proces echitabil.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 23 martie 2016 a fost admisă

parțial cererea de chemare în judecată înaintată de către Ion Culiuc. ( vol.I, f.d. 182, 187-

191).

1

S-a constatat faptul încălcării dreptului lui Ion Culiuc la executarea în termen

rezonabil a ordonanței judecătorești nr.2 p/o -26 din 01 martie 2013 emisă de Judecătoria

Briceni pentru perioada 15 aprilie 2013 până 23 martie 2016.

S-a încasat de la bugetului de stat gestionat de către Ministerul Finanțelor prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Ion Culiuc suma de 15 000 lei cu titlu

de prejudiciu moral pentru neexecutarea ordonanței judecătorești nr. 2 p/o -26 din 01

martie 2013 emisă de Judecătoria Briceni și cheltuielile de judecată în sumă de 1 530 lei.

În rest, pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Ministerul Justiției a declarat apel,

solicitând casarea hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 23 martie 2016, cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ( vol.I, f.d. 196, 210-214).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2016 s-a respins apelul

declarat de Ministerul Justiției, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 23 martie 2016 ( Vol.I, f.d. 226, 227- 233).

La 03 februarie 2017 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 07 decembrie 2016, solicitând casarea hotărârilor judecătorești, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ( vol. II, f.d. 133-136).

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat, că instanțele de judecată au

interpretat în mod eronat legea și în acest sens au aplicat eronat normele de drept material

ce reglementează examinarea acțiunilor privind repararea de către stat a prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

în condițiile când executorul judecătoresc a reacționat imediat la cererile intimatului și a

întreprins măsurile posibile, care puteau fi întreprinse în mod rațional în scopul executării

documentului executoriu vizat.

La 29 martie 2017 executorul judecătoresc Iurie Țivirenco a depus referință la

cererea de recurs, solicitând admiterea cereri de recurs a Ministerului Justiției, ca fiind

legală și întemeiată ( vol. II, f.d.11-12)

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 07

decembrie 2016, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la data de 13 ianuarie

recepționat decizia din 07 decembrie 2016 ( vol. II, f. d. 5).

În aceste circumstanțe recursul depus la data de 03 februarie 2017, se consideră a fi

depus în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului, un complet din

3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe

recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp

de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție prin încheierea din 12 mai 2017 a considerat recursul admisibil.

În conformitate cu art. 441 CPC, în cazul în care recursul este considerat admisibil,

un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

2

În conformitate cu art. 442 alin. (1) CPC, judecând recursul declarat împotriva

deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza referinței

depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă recursul, este

în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Verificând cele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul depus de către

Ministerul Justiției întemeiat și care urmează să fie admis din următoarele considerente.

În speță, Ion Culiuc s-a adresat cu cerere de chemare în judecată, privind constatarea

încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și încasarea

prejudiciului material, moral și cheltuielilor de judecată.

În speță, instanța de recurs a constatat, că la 01 martie 2013 Judecătoria Briceni a

emis ordonanța judecătorească nr. 2p/o-26, prin care s-a încasat de la Lavric Andrei în

beneficiul lui Ion Culiuc datoria în sumă de 1 700 euro sau echivalentul acestei sume în

lei moldovenești la momentul executării hotărârii cât și cheltuielilor de judecată în sumă

de 712 lei (vol.I, f.d.6) .

La 15 aprilie 2013 Vitalie Culiuc a solicitat executorului judecătoresc Iurie

Țivirenco primirea spre executare a ordonanței judecătorești (vol.I, f.d.14).

Prin încheierea din 15 aprilie 2015 executorul judecătoresc Iurie Țivirenco a primit

spre executare ordonanța judecătorească nr. 2p-o-26 din 01 martie 2013, a intentat

procedura de executare și a propus debitorului Andrei Lavric termen de executare

benevolă de 15 zile .

Din momentul intentării proceduri de executare a ordonanței judecătorești până la

înaintarea cererii de chemare în judecată executorul judecătoresc a întreprins și alte

măsuri necesare pentru executarea ordonanței date.

La 11 decembrie 2015 Ion Culiuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției, solicitând constatarea încălcării dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii, încasarea prejudiciului material în mărime de 1 700 euro sau

echivalentul bănesc în valută națională la data executării hotărâri, cheltuielilor de judecată

în sumă de 712 lei, repararea prejudiciul moral în mărime de 1200 euro și încasarea

cheltuielilor legate de asistența juridică în sumă de 1 530 lei (f.d. 5-9).

Instanțele au adoptat hotărârile sus citate.

Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a constatat, că instanțele de judecată au

încălcat normele de drept material și au apreciat arbitrar circumstanțele pricinii.

Conform art. 120 din Constituția RM este obligatorie respectarea sentințelor și a

altor hotărâri definitive ale instanțelor judecătorești, precum și colaborarea solicitată de

acestea în timpul procesului, al executării sentințelor și a altor hotărâri judecătorești

definitive.

În conformitate cu art. 16 alin. (1) și (2) CPC, hotărârile, încheierile, ordonanțele și

deciziile judecătorești definitive, precum și dispozițiile, cererile, delegațiile, citațiile, alte

adresări legale ale instanței judecătorești, sânt obligatorii pentru toate autoritățile publice,

asociațiile obștești, persoanele oficiale, organizațiile și persoanele fizice și se execută cu

3

strictețe pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Neexecutarea nemotivată a actelor

judecătorești, dispozițiilor, cererilor, delegațiilor, citațiilor, altor adresări legale, precum și

lipsa de considerație față de judecată, atrag răspunderea prevăzută în prezentul cod și în

alte legi.

În conformitate cu art. 255 CPC, hotărârea judecătorească se execută, în modul

stabilit de lege, după ce rămâne definitivă, cu excepția cazurilor de executare imediată

după pronunțare.

Conform art. 70 alin. (1) Codul de executare, documentul executoriu va fi executat

în termenul indicat în el sau, în cazul în care nu este indicat, într-un termen rezonabil.

Criteriile de determinare a termenului rezonabil sânt: complexitatea procedurii de

executare, comportamentul participanților la procedura de executare, interesul creditorului

și conduita executorului judecătoresc.

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale

garantează în art. 6 § 1 principiul celerității procedurilor judiciare. Acest termen se întinde

și asupra procedurilor de executare a hotărârilor judecătorești, deoarece Curtea de la

Strasbourg a decis că executarea unei hotărâri judecătorești trebuie să fie considerată ca

parte integrantă din noțiunea de ,,proces”.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile: Prodan contra Moldovei din 18

mai 2004, Țîbîrneac contra Moldovei din 16 octombrie 2007, Sîrbu contra Moldovei din

15 iunie 2004 a constatat că articolul 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale asigură oricărei persoane dreptul de a

înainta orice pretenție cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil în fața

unei instanțe judecătorești sau tribunal; în acest fel el cuprinde „dreptul la o instanță”, din

care dreptul de acces, adică dreptul de a institui proceduri în fața instanțelor judecătorești

în litigii civile, constituie un aspect. Totuși, acest drept ar fi iluzoriu dacă sistemul de

drept al unui Stat Contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească irevocabilă și

obligatorie să rămână neexecutată în detrimentul unei părți. Ar fi de neconceput ca

articolul 6 § 1 să descrie în detaliu garanțiile procedurale oferite părților aflate în litigiu –

proceduri care sunt echitabile, publice și prompte – fără a proteja executarea hotărârilor

judecătorești; a interpreta articolul 6 ca referindu-se în exclusivitate la accesul la o

instanță și îndeplinirea procedurilor ar putea duce la situații incompatibile cu principiul

preeminenței dreptului, pe care Statele Contractante și-au asumat angajamentul să-l

respecte atunci când au ratificat Convenția. Executarea unei hotărâri pronunțate de orice

instanță trebuie, prin urmare, privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul

articolului 6 (a se vedea Hornsby v. Greece, hotărâre din 19 martie 1997, Reports 1997-II,

p.510, § 40).

La aprecierea termenului rezonabil de executare a hotărârii judecătorești urmează a

fi luate în considerare anumite criterii de apreciere:

- Complexitatea cauzei, se apreciază de asemenea după caz și individual.

- Comportamentul părților, care include aprecierea comportamentului reclamantului

și a autorităților. Se va aprecia bona/mala fides a tuturor părților implicate în proces,

inclusiv existența unor întârzieri inexplicabile, amânări neîntemeiate; etc.

- Miza (interesul) pentru reclamant relevă importanța sau scopul pentru persoana

care pretinde violarea dreptului său la un termen nerezonabil.

Conform art. 2 alin. (1) Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat

prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

4

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21.04.2011, orice

persoană fizică sau juridică, ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

poate adresa în instanță de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea

unei astfel de încălcări și repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în

condițiile stabilite de prezenta lege și de legislația procesuală civilă.

Conform art. 4 alin. (1) - (3) nr. 87 din 21.04.2011, sarcina probațiunii lipsei de

încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și a lipsei suportării unui

prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiției, iar sarcina de a dovedi suportarea

prejudiciului material cauzat prin această încălcare și suportarea costurilor și cheltuielilor

de judecată îi revine reclamantului.

Instanța de judecată care examinează în fond cauza, organul de urmărire penală,

autoritatea implicată în proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori autoritatea

responsabilă de executarea hotărârii judecătorești prezintă Ministerului Justiției un raport

motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil și, după caz, dosarul sau o

copie de pe dosar.

Raportul privind modul de respectare a termenului rezonabil se prezintă în scris și va

conține: numele și prenumele judecătorului, ale reprezentantului autorității implicate în

proces, ale executorului judecătoresc sau ale reprezentantului autorității responsabile de

executarea hotărârii judecătorești; date despre acțiunile procesuale întreprinse, termenele

de realizare și motivarea acestora; date despre acțiunile procesuale întreprinse în vederea

accelerării procedurii de judecare, după caz; alte date relevante privind respectarea

termenului rezonabil.

Din speță rezultă, că la data de 15 aprilie 2013, în biroul executorului judecătoresc

Iurie Țivirenco a fost înregistrat spre executare Ordonanța nr. 2p/o-26 din 01 martie 2013,

eliberată de Judecătoria Briceni privind încasarea de la Lavric Andrei Ghenadie în

beneficiul lui Culiuc Ion Victor datorea contractului de împrumut în sumă de 1700 euro

sau echivalentul acestei sume în lei moldovenești la momentul executării hotărârii cât și

cheltuielile de judecată în sumă de 712 lei.

Debitorul a fost citat la biroul executorului judecătoresc în scris cu poștă

recomandată de mai multe ori, scrisorile fiind recepționate sub semnătură, însă debitorul a

ignorat aceste scrisori și nu s-a prezentat.

Pe data de 16 aprilie 2013 prin scrisoarea nr. 346, expediată în adresa Primarului s.

Colicăuți r. Briceni a fost solicitată informația despre bunurile mobile și imobile

înregistrate pe numele lui Andrei Lavric, viza de reședință și dacă activează în câmpul

muncii, sau are careva activitate de întreprinzător. Prin adeverința nr.23 din 25 aprilie

2013, eliberată de Primăria sat. Colicăuți r-1 Briceni se confirmă că debitorul Andrei

Lavric nu este angajat în câmpul muncii, nu dispune de bunuri înregistrate cu drept de

proprietate și nu se află pe teritoriul satului. Executorul judecătoresc în vederea executării

documentului executoriu a sesizat organele statului, care dețin registre publice în vederea

stabilirii dacă debitorul deține careva bunuri imobile sau mobile pentru a fi urmărite.

Conform comunicatului nr.05/1448/01 din 16 mai 2013, primit de la Camera Înregistrării

de Stat, Andrei Lavric nu figurează în calitate de întreprinzător individual. Direcția

înregistrare a transportului și calificarea conducătorilor auto , prin comunicatul nr.

03/15525ej din 22 aprilie 2013 a informat, că Andrei Lavric nu are înregistrate unități de

5

transport. Conform informației nr.01-04/38 din 24 aprilie 2013 prezentată de OCT Briceni

ÎS,Cadastru”, Andrei Lavric nu are înregistrate careva bunuri imobile. Ministerul

Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al RM, întreprinderea Stat ,,Registru” prin

informația nr.02/3-2428 din 02.05.2013 a comunicat, că lui Andrei Lavric i s-au aplicat

restricții temporare în eliberarea pașaportului cetățeanului RM. Instituțiile financiare au

informat executorul judecătoresc că Andrei Lavric nu are deschise careva conturi bancare

și nu deține conturi curente, conturi de card, conturi de depozit în lei și valută străină.

Prin încheierea Judecătoriei Edineț nr.2-754/13 din 24 mai 2013 a fost dispusă

aducerea forțată a debitorului Lavric Andrei în fața executorului judecătoresc. Încheierea

nu a fost executată din motiv că Andrei Lavric nu se află pe teritoriul localități.

Executorul judecătoresc personal s-a deplasat la domiciliul debitorului, nestabilind careva

bunuri pentru a fi sechestrate.

La demersul executorului judecătoresc de către instanța de judecată prin încheierea

nr.2-1144/13 din 19 noiembrie 2013 Andrei Lavric a fost anunțat în căutare. Fiindcă

conform datelor SIC,,ACCESWEB” s-a constatat, că debitorul Andrei Lavric, în anul

2013 a traversat frontiera, la demersul executorului judecătoresc prin încheierea

Judecătoriei nr.26-2/14 din 18 ianuarie 2014 lui Andrei Lavric i-a fost aplicată interdicția

de a părăsi țara pe 6 luni.

S-a mai constatat că urmare a măsurilor de căutare întreprinse de către poliție, a fost

stabilit locul aflări debitorului, care a semnat un angajament la 14 februarie 2014 prin care

se obligă să întoarcă datoria creditorului.

Prin încheierea nr.25-21/15 din 16 aprilie 2015 Judecătoria Edineț a admis demersul

executorului judecătoresc, aplicând interdicția de a părăsi țara debitorului Andrei Lavric.

La demersul executorului judecătoresc prin încheierea nr.25-39/15 din 01 iulie 2015

Judecătoria Edineț repetat a dispus anunțarea în căutare a lui Andrei Lavric cu dispunerea

aducerii forțate ulterior datei stabiliri locului aflării debitorului în fața executorului

judecătoresc.

Astfel, se atestă că executorul judecătoresc a întreprins măsurile care puteau fi

întreprinse în mod rațional, iar debitorul este o persoană privată, care potrivit probelor

prezentate, nu are bunuri imobile și mobile, nu are conturi bancare, nu are venituri

contribuabile, nu este oficial angajat în serviciu, nu locuiește pe teritoriul comunității,

aflându-se în căutate.

Argumentul intimatului, că de la data identificării de către poliție a locului aflări

debitorului 27 februarie 2014 și până la 26 februarie 2015 executorul judecătoresc nu a

întreprins măsuri de executare, nu constituie temei de admitere a acțiunii, ori s-a stabilit

cu certitudine că în această perioadă debitorul nu a achiziționat careva bunuri, nu a obținut

venituri pentru a fi urmărite în scopul executării, asumându-și în scris obligația să

restituie datoria.

Miza în executarea documentului executoriu pentru Ion Culiuc nu este de extremă

necesitate, având în vedere că sumă dispusă spre încasare în baza ordonanței judecătorești

rezultă dintr-o datorie privată.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului notează că responsabilitatea statului pentru

executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva unei companii private nu se

extinde mai departe decât până la implicarea organelor de stat în procedurile de executare

(a se vedea Shestakov v. Russia (dec.), nr. 48757/99).

6

Curtea de la Strasbourg în decizia Grițco contra Moldovei din 29 noiembrie 2005 a

constatat că procedurile în cauză erau complexe în fapt și necesitau soluționarea unor

chestiuni practice și administrative complicate, și anume găsirea unei soluții pentru a

satisface cerințele numeroșilor creditori ai băncii private. Chiar dacă pârâtul era o

instituție privată și, ceea ce este mai important, una insolvabilă, procedurile de executare

au fost deschise și au progresat. Guvernul și-a îndeplinit obligația de a întreprinde măsuri

necesare în vederea executării hotărârilor pronunțate în favoarea reclamantului. În astfel

de circumstanțe, Curtea conchide că în această cauză statul a întreprins măsurile care

puteau fi în mod rațional întreprinse pentru a executa hotărârile.

În cauza Cebotari contra Moldovei din 29 noiembrie 2015, forul de la Strasbourg a

susținut că executarea unei hotărâri definitive pronunțată de o instanță judecătorească

trebuie privită ca o parte integrantă a „procesului”, în sensul articolului 6 al Convenției.

Totuși dreptul „de acces la o instanță” nu impune o obligație statului de a executa orice

hotărâre judecătorească cu privire la un drept cu caracter civil fără a ține cont de

circumstanțele specifice ale cauzei. Curtea a notat că responsabilitatea statului în privința

executării unei hotărâri judecătorești pronunțată împotriva unei companii private nu se

extinde dincolo de implicarea autorităților de stat în procedurile de executare. Totuși,

atunci când autoritățile sunt obligate să acționeze pentru executarea unei hotărâri

judecătorești și nu o fac, inacțiunea lor poate angaja responsabilitatea statului în temeiul

articolului 6 § 1 al Convenției. Curtea nu este chemată să examineze faptul dacă ordinea

juridică internă a statului poate să asigure executarea hotărârilor pronunțate de către

instanțele judecătorești. Într-adevăr, fiecare stat trebuie să asigure funcționarea unor

instrumente juridice care să fie adecvate și suficiente pentru a asigura executarea

obligațiilor pozitive care revin statului. Unica sarcină a Curții este de a examina dacă

măsurile aplicate de către autoritățile moldovenești în această cauză au fost adecvate și

suficiente. În cauze ca aceasta, în care se cer acțiuni de la un debitor persoană privată,

statul, în calitate de posesor al forței publice, trebuie să acționeze diligent pentru a asista

creditorul în executarea hotărârii judecătorești.

Prin urmare, în speță executarea tardivă și neintegrală a documentului executoriu nu

poate fi pusă pe seama statului, deoarece executorul judecătoresc a întreprins acțiunile

necesare în vederea executării ordonanței judecătorești.

În afară de aceasta, conform art. 513 alin. (1) Codul civil, debitorul și creditorul

trebuie să se comporte cu bună-credință și diligență la momentul nașterii, pe durata

existenței, la momentul executării și stingerii obligației.

Din sensul acestei norme de drept se deduce că Ion Culiuc până la intrarea în relații

contractuale cu Andrei Lavric urma să depună diligența necesară pentru a se interesa de

situația materială a acestuia.

Conform art. 516 alin. (1) Codul civil, raportul obligațional poate da naștere unui

drept la informare fără ca acesta să fie stipulat în mod expres. Punerea la dispoziție a

informației presupune și obligația de eliberare a documentelor corespunzătoare.

Așadar, Ion Culiuc potrivit legii nu a fost lipsit de dreptul de a se informa despre

bunurile pe care le deține Andrei Lavric și situația acestora pentru a se asigura că creanța

sa va putea fi executată.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că prima instanță și instanța

de apel au stabilit circumstanțele pricinii, că nu este necesară verificarea suplimentară și

administrarea de noi dovezi, însă au apreciat arbitrar probele administrate și au aplicat

7

eronat normele de drept material, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de

Ministerului Justiției, de a casa decizia Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2016 și

hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 23 martie 2016, de a emite o nouă

hotărâre de respingere a acțiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Se admite recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2016 și hotărârea

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 23 martie 2016, în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de Ion Culiuc împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Iurie Țivirenco cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

repararea prejudiciului material și moral, încasarea cheltuielilor de judecată.

Se emite o nouă hotărâre.

Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de Ion Culiuc împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul

judecătoresc Iurie Țivirenco cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material și moral,

încasarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședință, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

Sveatoslav Moldova

Maria Ghervas

8