2ra-1424/17 — recunoașterea dreptului de proprietate

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-1424/17

Judecător: V. Gîrleanu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, E. Fistican, I. Secrieru

Î N C H E I E R E

09 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorului Valentina Clevadî

Judecători Galina Stratulat, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Dobija Veronica prin intermediul avocatului Bălănel Petru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Dobija Veronica

împotriva lui Dobija Sergiu, intervenient accesoriu Dobija Vadim privind

repunerea în termen, recunoașterea ca proprietar unic al bunului imobil,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Dobija Veronica, avocatul Petru Bălănel și Dobija

Vadim și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 13

septembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La 15 decembrie 2015 Dobija Veronica a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Dobija Sergiu, intervenient accesoriu Dobija Vadim

privind repunerea în termen, recunoașterea ca unic proprietar al bunului imobil

ap. 19, str-la Studenților 4/1, mun. Chișinău.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că la data de 12 mai 1989, a

încheiat căsătoria cu Dobija Leonid, fiind înregistrată la OSC Octombrie or.

Chișinău cu nr. 348. Menționează că viața în comun cu Dobija Leonid a fost

problematică încă de la început, iar datorită faptului că făcea abuz pe băuturi

alcoolice, ulterior acesta devenind alcoolic cronic, a fost nevoită încă în anii

1997-1998 împreună cu copilul Dobija Vadim (pe atunci minor) să plece din

locuința amplasată în or. Chișinău, stradela Studenților 4/2, ap. 107 care le

aparținea cu drept de proprietate. Începând cu anul 1998, viața în comun cu

Dobija Leonid a luat sfârșit, acesta nu se interesa de copil, de posibilitățile

reclamantei materiale de a întreține și a educa copilul, și nici de faptul unde și în

ce condiții locuiau. La fel, din motivul abuzului de alcool a fost eliberat de la

serviciu, muncind ocazional.

Astfel, în circumstanțele nominalizate, rămasă fără loc de trai reclamanta a

fost nevoită să împrumute bani pentru procurarea apartamentului nr. 19 situat în

or. Chișinău, str-la Studenților 4, bloc 1, de la Lidia Luncașu. Totodată, pentru

întreținerea și repararea imobilului procurat, reclamanta a fost nevoită să i-a în

anul 2012, un credit de la BC „Victoriabank” în mărime de 30 000 lei, iar ulterior

de la Moldinconbank în mărime de 35 000 lei.

La fel, reclamanta Dobija Veronica a remarcat faptul locuirii separate și că

nu duceau gospodărie comună, nu mai erau o familie, au fost confirmate de însuși

Dobija Leonid în cererea de chemare în judecată privind desfacerea căsătoriei. La

data de 23 februarie 2015, Dobija Leonid a decedat, fapt confirmat prin

certificatul de deces nr. DC-IV 1288790 eliberat la data de 24 februarie 2015, de

către OSC Chișinău.

Pârâtul, Dobija Sergiu, care este fiul lui Dobija Leonid din căsătoria

anterioară, în cadrul perfectării succesiunii a depus cerere de acceptare a

succesiunii legale, solicitând să fie inclusă în masa succesorală și 1/2 din

apartamentul nr. 19 situat în or. Chișinău, str-la Studenților 4, bloc 1, procurat de

reclamantă cu mijloace proprii, în perioada când a dus gospodărie separată cu

defunctul Dobija Leonid. Fiind contactat de către fiul reclamantei, care i-a

explicat situația creată, pârâtul Dobija Sergiu a comunicat că nu renunță la

presupusa cota-parte a lui Dobija Leonid în apartamentul dat, solicitând în schimb

o sumă fabuloasă, ceea ce consideră un atentat la dreptul de proprietate a

reclamantei.

Solicită reclamanta Dobija Veronica recunoașterea sa ca unic proprietar al

bunului imobil apartamentul nr. 19 situat în or. Chișinău, str-la Studenților 4, bloc

1, cu suprafața totală de 50,5 m.p., inclusiv suprafața locativă de 30,5 m 2, cu

dispunerea operării modificărilor la OCT Chișinău.

Prin hotărârea judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 13 septembrie 2016, a

fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Dobija

Veronica către Dobija Sergiu, intervenient accesoriu Dobija Vădim privind

repunerea în termen, recunoașterea ca unic proprietar al bunului imobil ap. 19,

str-la Studenților 4/1, mun. Chișinău. S-a încasat de la Dobija Veronica în

beneficiul lui Dobija Sergiu, cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de

1 000 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2017, s-a respins apelul

declarat de Dobija Veronica și Dobija Vadim și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 13 septembrie 2016.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 06 iunie 2017 Dobija Veronica

prin intermediul avocatului Bălănel Petru (mandat nr. 0554733) a declarat recurs,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii înaintate.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atât

decizia instanței de apel cât și hotărârea primei instanțe sunt ilegale și

neîntemeiate, fiind emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material și

procedural, iar concluziile instanțelor inferioare sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa părților la 25 aprilie 2017 (f.d. 104), cât și faptul că la

materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul

înaintat de Dobija Veronica prin intermediul avocatului Bălănel Petru se

consideră declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Dobija Veronica prin

intermediul avocatului Bălănel Petru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar

indica la ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se

axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de

casare a actelor judecătorești recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele

recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării

cauzei, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Dobija Veronica prin intermediul avocatului

Bălănel Petru ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Dobija Veronica prin intermediul avocatului Bălănel

Petru se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valentina Clevadî

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță