2ra-1424/17 — recunoașterea dreptului de proprietate

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-1424/17 Judecător: V. Gîrleanu Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Vascan, E. Fistican, I. Secrieru Î N C H E I E R E 09 august 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorului Valentina Clevadî Judecători Galina Stratulat, Ion Druță examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Dobija Veronica prin intermediul avocatului Bălănel Petru, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Dobija Veronica împotriva lui Dobija Sergiu, intervenient accesoriu Dobija Vadim privind repunerea în termen, recunoașterea ca proprietar unic al bunului imobil, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2017, prin care a fost respins apelul declarat de Dobija Veronica, avocatul Petru Bălănel și Dobija Vadim și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 13 septembrie 2016, c o n s t a t ă: La 15 decembrie 2015 Dobija Veronica a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Dobija Sergiu, intervenient accesoriu Dobija Vadim privind repunerea în termen, recunoașterea ca unic proprietar al bunului imobil ap. 19, str-la Studenților 4/1, mun. Chișinău. În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că la data de 12 mai 1989, a încheiat căsătoria cu Dobija Leonid, fiind înregistrată la OSC Octombrie or. Chișinău cu nr. 348. Menționează că viața în comun cu Dobija Leonid a fost problematică încă de la început, iar datorită faptului că făcea abuz pe băuturi alcoolice, ulterior acesta devenind alcoolic cronic, a fost nevoită încă în anii 1997-1998 împreună cu copilul Dobija Vadim (pe atunci minor) să plece din locuința amplasată în or.

Chișinău, stradela Studenților 4/2, ap. 107 care le aparținea cu drept de proprietate. Începând cu anul 1998, viața în comun cu Dobija Leonid a luat sfârșit, acesta nu se interesa de copil, de posibilitățile reclamantei materiale de a întreține și a educa copilul, și nici de faptul unde și în ce condiții locuiau. La fel, din motivul abuzului de alcool a fost eliberat de la serviciu, muncind ocazional. Astfel, în circumstanțele nominalizate, rămasă fără loc de trai reclamanta a fost nevoită să împrumute bani pentru procurarea apartamentului nr. 19 situat în or. Chișinău, str-la Studenților 4, bloc 1, de la Lidia Luncașu. Totodată, pentru întreținerea și repararea imobilului procurat, reclamanta a fost nevoită să i-a în anul 2012, un credit de la BC „Victoriabank” în mărime de 30 000 lei, iar ulterior de la Moldinconbank în mărime de 35 000 lei.

La fel, reclamanta Dobija Veronica a remarcat faptul locuirii separate și că nu duceau gospodărie comună, nu mai erau o familie, au fost confirmate de însuși Dobija Leonid în cererea de chemare în judecată privind desfacerea căsătoriei. La data de 23 februarie 2015, Dobija Leonid a decedat, fapt confirmat prin certificatul de deces nr. DC-IV 1288790 eliberat la data de 24 februarie 2015, de către OSC Chișinău. Pârâtul, Dobija Sergiu, care este fiul lui Dobija Leonid din căsătoria anterioară, în cadrul perfectării succesiunii a depus cerere de acceptare a succesiunii legale, solicitând să fie inclusă în masa succesorală și 1/2 din apartamentul nr. 19 situat în or. Chișinău, str-la Studenților 4, bloc 1, procurat de reclamantă cu mijloace proprii, în perioada când a dus gospodărie separată cu defunctul Dobija Leonid.

Fiind contactat de către fiul reclamantei, care i-a explicat situația creată, pârâtul Dobija Sergiu a comunicat că nu renunță la presupusa cota-parte a lui Dobija Leonid în apartamentul dat, solicitând în schimb o sumă fabuloasă, ceea ce consideră un atentat la dreptul de proprietate a reclamantei. Solicită reclamanta Dobija Veronica recunoașterea sa ca unic proprietar al bunului imobil apartamentul nr. 19 situat în or. Chișinău, str-la Studenților 4, bloc 1, cu suprafața totală de 50,5 m.p., inclusiv suprafața locativă de 30,5 m 2, cu dispunerea operării modificărilor la OCT Chișinău. Prin hotărârea judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 13 septembrie 2016, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Dobija Veronica către Dobija Sergiu, intervenient accesoriu Dobija Vădim privind repunerea în termen, recunoașterea ca unic proprietar al bunului imobil ap. 19, str-la Studenților 4/1, mun.

Chișinău. S-a încasat de la Dobija Veronica în beneficiul lui Dobija Sergiu, cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de 1 000 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2017, s-a respins apelul declarat de Dobija Veronica și Dobija Vadim și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 13 septembrie 2016. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 06 iunie 2017 Dobija Veronica prin intermediul avocatului Bălănel Petru (mandat nr. 0554733) a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii înaintate.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atât decizia instanței de apel cât și hotărârea primei instanțe sunt ilegale și neîntemeiate, fiind emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural, iar concluziile instanțelor inferioare sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în adresa părților la 25 aprilie 2017 (f.d. 104), cât și faptul că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul înaintat de Dobija Veronica prin intermediul avocatului Bălănel Petru se consideră declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Dobija Veronica prin intermediul avocatului Bălănel Petru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătorești recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Dobija Veronica prin intermediul avocatului Bălănel Petru ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul declarat de Dobija Veronica prin intermediul avocatului Bălănel Petru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Galina Stratulat Ion Druță