2ra-940/17 — recunoasterea dreptului de proprietate
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- recunoasterea dreptului de proprietate
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2ra-940/17 — recunoasterea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 2ra-940/17
Prima instanță: Jud. Rezina (jud. O. Gangal)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău(jud. N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol)
Î N C H E I E R E
31 mai 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecător: Tatiana Vieru
Judecători: Oleg Sternioală, Nicolae Craiu
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Mosienco Lidia, prin
intermediul avocatului Lefter Stela,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă către Mosienco Lidia
împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Rezina cu privire la recunoașterea dreptului
de proprietate,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2016, prin care a fost
respins apelul declarat de către Lidia Mosienco și menținută hotărârea Judecătoriei
Rezina din 17 martie 2016,
c o n s t a t ă :
La 27 octombrie 2015, Mosienco Lidia s-a adresat cu o cerere de chemare în
judecată către Inspectoratul Fiscal de Stat Rezina privind recunoașterea dreptului de
proprietate.
În motivarea acțiunii a indicat că, cu Mosienco Alexandra relații de rudenie
directe nu a avut, însă soțul ei Mosienco Elisei i-a fost fecior vitreg de pe soț-
Mosienco Luca și acesta a crescut în familia nou creată a tatălui său.
Menționează că, Mosienco Alexandra fiind în relații de căsătorie cu Mosienco
Luca, alți copii nu au avut.
Declară că, inițial a decedat Mosienco Luca -socrul ei.
În continuare explică reclamanta că, se afla în relații bune cu Mosienco
Alexandra, care era deja de vârsta înaintată și s-a atașat de familia ei, considerând-o
drept membru al familiei. Toată viața au locuit într-o gospodărie, au avut grijă de ea.
1
Relevă că, Mosienco Alexandra insista să meargă la notar ca să întocmească un
testament, prin care să le lase drept moștenire casa și terenurile cu destinație agricolă:
S-0,102 ha cu nr. cadastral 6716111342; cu S-0,7328 ha cu nr. cadastral
67161112601; cu S-0,6874 ha cu nr. cadastral 6716107179; S-0,1052 ha cu nr.
cadastral 6716105083, amplasate în satul Echimăuți, r-nul Rezina. Însă, pe motiv că
acest lucru a fost tot lăsat de pe o zi pe alta- testament nu s-a întocmit, iar la 17 iunie
1998 ea a decedat.
Afirmă că, cheltuielile legate de ceremoniile de înmormântare, de pomenire le-
au suportat ei.
Susține că, terenurile care aparțineau Alexandrei Mosienco, chiar și până la
decesul ei erau în folosința și dispoziția familiei sale la acordul ei, în casă au locuit
până și după decesul ei, au prelungit să le administreze până în prezent.
Relatează reclamanta că, la 14 aprilie 2011 a decedat și soțul Mosienco Elisei,
însă ea continuă să dispună de bunurile sus-indicate. Luând în considerație că a
suportat cheltuieli legate de îngrijirea Alexandrei Mosienco, ea pretinde ca bunurile
imobile, inclusiv terenurile agricole ce i-au aparținut decedatei să-i fie transmise în
proprietate drept recompensă pentru munca și cheltuielile sale.
Cere reclamanta, recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole: S-0,102 ha cu nr. cadastral 6716111342; cu S-0,7328 ha cu nr. cadastral
67161112601; cu S-0,6874 ha cu nr. cadastral 6716107179; S-0,1052 ha cu nr.
cadastral 6716105083, amplasate în satul Echimăuți, r-nul Rezina, ce i-au aparținut
decedatei Mosienco Alexandra, cu dreptul de a le înregistra la Oficiul Cadastral
Teritorial Rezina pe numele ei.
Prin hotărârea Judecătoriei Rezina din 17 martie 2016 s-a respins cererea de
chemare în judecată depusă de Mosienco Lidia împotriva Inspectoratului Fiscal de
Stat Rezina cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate (f.d.46-49).
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2016 s-a respins cererea de
apel a lui Mosienco Lidia și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Rezina din 17 martie
2017 (f.d.72-74).
La 06 martie 2017, Mosienco Lidia, prin intermediul avocatului Lefter Stela a
declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,
casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2016 și hotărârii
Judecătoriei Rezina din 17 martie 2016, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere
integrală a acțiunii sale (f.d.77-78).
În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe
parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că, nu este de
acord cu hotărârea primei instanțe și a instanței de apel.
Menționează că, cu decizia motivată a instanței de apel a făcut cunoștință la data
de 25 ianuarie 2017.
2
Consideră că instanțele inferioare urma să aplice la cazul dat prevederile art.
1515 din Cod Civil, potrivit căruia „patrimoniul succesoral trece în proprietatea
statului în baza dreptului de moștenire asupra unui patrimoniu vacant dacă nu există
nici un succesor testamentar, nici legali sau dacă nici unul din succesori nu a acceptat
succesiunea, sau dacă toți succesorii sunt privați de dreptul la succesiune”.
Susține recurenta că împreună cu familia sa pe parcursul mai multor ani au
suportat cheltuieli impunătoare referitor la îngrijirea, înmormântarea, ceremoniile de
pomenire al Alexandrei Mosienco, or potrivit art. 1548, 1551 din Cod Civil, din
contul averii succesorale statul „urmează să satisfacă creanțele privind compensarea
cheltuielilor utile efectuate în legătură cu ultima boală a defunctului, a cheltuielilor de
înmormântare”.
Opinează că, instanța de apel a aplicat la caz prevederile art. 320 Cod Civil, deși
urma să fie aplicate prevederile art. art. 1515, 1548, 1551 Cod Civil, motiv care
servește la admiterea recursului potrivit art. 432 alin.(2) lit. a) Cod de Procedură
Civilă.
Declară că atât instanța de fond cât și cea de apel urmau să se expună asupra
tuturor probelor prezentate, nici o instanța nu s-a expus asupra probelor prezentate de
recurentă prin care se confirmă că ea cu familia sa cu adevărat a suportat cheltuielile
pe care le pretinde.
Relevă că instanța de apel nu s-a expus nici asupra temeiului invocat în apel
privitor la aplicarea art. 17 Cod de Procedură Civilă prin care se menționează
obligativitatea aplicării nu numai corecte dar și uniforme a legislației în coraport cu
hotărârile deja existente și executate pe cazuri similare.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Colegiul reține că, la materialele cauzei este anexată copia scrisorii de expediere
în adresa părților a copiei deciziei integrale a instanței de apel (f.d.75), însă careva
probe privind recepționarea deciziei contestate de către participanții la proces,
lipsesc.
Or, potrivit scrisorii de însoțire (f.d.75 verso) se confirmă faptul că, Mosienco
Lidia a primit copia deciziei instanței de apel la 25 ianuarie 2017.
Astfel, recursul declarat la data de 06 martie 2017, se consideră depus în termen
(f.d.77-78).
La data de 10 aprilie 2017, în adresa intimatului a fost expediată copia cererii de
recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.
Însă, intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus
referință în termenul stabilit.
Examinând temeiurile recursului declarat de către Mosienco Lidia, prin
intermediul avocatului Lefter Stela, completul Colegiului civil, comercial și de
3
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept
inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor
de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Mosienco Lidia, prin
intermediul avocatului Lefter Stela, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele
de fond și de apel.
Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor
și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
4
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din
recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de
apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența
sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune
motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe
dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate
de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra
Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,
nr.26561/1995).
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul
declarat de către Mosienco Lidia, prin intermediul avocatului Lefter Stela, ca
inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e :
Recursul declarat de către Mosienco Lidia, prin intermediul avocatului Lefter
Stela, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecător Tatiana Vieru
Judecători Oleg Sternioală
Nicolae Craiu
5